p.d.s. 28 – cu Seymour

Asa, deci as fi vrut sa scriu o gramada de chestii, intre timp insa mi-a trecut. Sa pun linkuri, sa povestesc ceva, sa pun citate. Nu mai zic insa nimic, uitati aici, la cei de la The Onion. Pana la urma au ei dreptate, a bunch of phonies care spun tot felul de lucruri, aceleasi pe care le-ar zice si daca s-ar duce, stiu si eu, Bret Easton Ellis (Doamne fereste, era doar un exemplu, un XY asa). Si apoi, cred ca domnului despre care am vrut eu sa scriu nu i-ar placea atata atentie.

Asa ca azi punem la p.d.s. doar o poezie care-mi place mie mult. E cu Seymour si cu Tarzan si e, desigur, de V. Leac:

seymour face o călătorie la țară

.vremea e destul de întunecată dar nu întru totul rece
pentru plimbări
am citit cîteva cronici de-a dreptul grețoase – blah
totuși nu m-am putut abține să nu citesc memorii

marian a învățat cîteva cuvinte noi în engleză
e de-a dreptul fascinant să-l auzi pronunțîndu-le
mă gîndeam că te-ar interesa să știi și tu cîte ceva
despre călătoria asta
s-a făcut frig cu toate că port trei pulovere
mihai m-a ajutat să tai cîteva lemne
au un miros tare plăcut
iar eu îi explicam că bulgării de zăpadă uneori sunt arme albe
am băut cîte un pahar de spirt fiecare
pînă la urmă un pulovăr a fost suficient de călduros
mama vorbea cu tarzan (nu mi se pare un nume tocmai
potrivit pentru un cîine ciobănesc)
a făcut un joc de cuvinte dar ți-l voi spune altădată
am ascultat jazz și am băut cîte un pahar de spirt
ne-am aprins cîte o țigară
tu ai ascultat jazz la țară?
seara s-a făcut frig
mamă ce frig era.

***

(De fapt chiar vreau sa va zic ca mi-e tare drag Salinger, ca mi-am cumparat pana si Dream Catcher si At Home in the World dar n-am putut si cred ca n-o sa pot vreodata sa le citesc, doar le deschid si mi se strange inima, imi sunt cele mai nesuferite carti din biblioteca, nici nu stiu ce sa va zic ca mi-a placut mai mult si mai mult, cele noua povestiri sau Franny sau Zooey, sau chiar Holden si ratele lui din Central Park si da, avea 91 de ani si nu auzeai nimic de el, dar asta nu inseamna ca nu e normal sa te intristezi, sa ti se stranga si mai tare inima, cred ca de fapt as fi vrut sa nu scrie nimeni nimic nici acum, sa ramana intre el si copiii lui si cine i-o mai fi fost prin preajma. Da, cam atat am vrut sa va zic.)

A Perfect Day for Bananafish

Nu pot sa zic nimic.

(The New Yorker a pus pe site, for free (gata, acum le-au facut vizibile in intregime numai pentru abonati, deci sper ca v-ati uitat aseara), cele 13 povestiri publicate intre 1948 1946 si 1965. Daca vreti sa recititi si sa vedeti cum arata in original A Perfect Day for Bananafish sau Franny, mergeti aici.)

p.d.s. 27 – poezii la Berlin

Ziceam ca amestec pedeseurile cu carti, pe asta de azi il amestec insa cu o poveste (pe scurt) de la lectura de miercuri seara: Nora Iuga si Mircea Cartarescu. Foarte multe de zis nu am, s-a citit poezie, a fost multa lume, Nora Iuga a recitat o prima poezie in romana apoi a citit cateva in germana. Vesela, dinamica, simpatica, mi-a placut mult de ea. La sfarsit un domn din public a intrebat-o de ce vorbeste asa de bine germana. Raspuns: nu stiu, poate oi fi vreun talent in ale limbilor straine. Apoi a cerut sa-l vada pe omul care a pus intrebarea, s-a plans ca nu vede decat o mana, unde-i omul?

Cartarescu a citit fragmente in romana, poeziile intregi fiind citite apoi in germana. Nora Iuga s-a amuzat copios in timp ce se citea Oh, Natalie… (m-a distrat ca inainte de a incepe sa citeasca in germana moderatorul a precizat depre cine este vorba, cine e Natalie Wood – oare o fi nevoie?). Cartarescu despre poezie si roman: pe vremea cand scria poezie ii vedea pe romancieri ca pe niste zei. Romanul i se pare mai aproape de un “job”, e mai serios, in poezie se triseaza mai usor, in roman – ca in orice meserie “serioasa” – e mai greu sa trisezi (exemplu cu tamplarul care nu poate sa triseze fiindca daca o face iese masa cu un picior mai scurt). A mai comparat poezia si proza cu dragostea adolescentina / casatoria. Zicand pana la urma ca il intereseaza doar poezia, chiar si in romane, ca zeii sunt acum poetii. Eu ma intreb daca asa o fi, s-o fi trisand mai usor in poezie. Ca nu prea cred. E drept, uneori poate parea asa.

Acum p.d.s.-ul: trebuie sa va spun ca nu prea am citit Nora Iuga, rusine sa-mi fie, o sa remediez urgent situatia. Asa ca nu pot sa pun aici o poezie de-a ei si una de-a lui Cartarescu, n-as sti ce sa aleg de la Nora Iuga. Deci deocamdata numai Cartarescu – a fost foarte simplu: Oh, Natalie…, ultima citita miercuri seara, printre chicotelile publicului.

Oh, Natalie…

Pe când eram mult mai tânăr mă îndrăgostisem de Natalie Wood
(chiar şi acum cred ca dintre toate actriţele
ea merită cel mai mult dragostea mea).
Îmi dau o notă bună
că nu m-am amorezat de B.B. sau, Doamne fereşte, de Marilyn.
ruşinea asta n-am păţit-o.

Dar Natalie Wood e foarte onorabil.
O iubeam pe Natalie Wood,
ne plimbam serile împreună în zona Tunari-Dorobanţi-Dionisie Lupu,
o ţineam după umăr iar ea mă ţinea după mijloc
mai ales toamna era foarte frumos.
Nu-i păsa că eram în uniformă de liceu.
„Mircea, îmi spunea, Mircea,
eşti minunat,
eşti tot ce o intelectuală şi-ar putea dori.”
„Şi tu, pisicuţo, eşti minunată.”
Umblam printre frunzele veştede, nimeni nu ne-nţelegea,
eram prea sensibili, prea diferiţi…
„Natalie, îi spuneam,
o, Natalie, Natalie, Natalie
ce frumos este numele tău… ştii Natalie,
acum nu sunt nimic,
pe când tu eşti celebră, ai o filmografie în spate,
dar am să muncesc, Natalie, ai să vezi,
am să câştig bani…”

Şi serile de toamnă erau aşa triste
şi ochii mari ai frumoasei mele aşa adânci…
Apoi a-nceput să fulguiască
şi tramvaiele făceau flacără verde la contactul cu firele ude
trecuseră ani,
aveam deja glorie, bani şi femei
publicasem la Paris şi la Chicago
mă mai duceam la „Cantemir” doar din obişnuinţă, din sentimentalism.
Serile mă aştepta Natalie
la poarta liceului, în minusculul ei Porsche
cu care ne-nvârteam extrem de încet pe strada Profetului, pe caporal Troncea
şi iar pe Viilor.
Ţin minte că într-o seară
a oprit maşina lângă trotuar
şi-a aprins o ţigare în întuneric şi cu vocea ei senzuală
(dar răguşită şi îndurerată atunci)
mi-a mărturisit că mă înşelase cu un bărbat.  „Mircea, trebuia,
trebuia să îţi spun,
n-am fi putut continua altfel.  Ştii,
n-am vrut nicio clipă să mă culc cu Robert
dar e atât de insistent… blonzii ăstia-s cumpliţi…
dar, crede-mă, Mircea, crede-mă că tot tu rămâi cel mai bun…”
Am iertat-o.
Ce nu se iartă unei depravate
se iartă unei femei superioare.
„Înşeală-mă cu fapta, dar nu cu gândul”, atât i-am spus.
Apoi am plecat în armată.
La Cristi Teodorescu venea aproape săptămânal Daniela.
La Mera venea actuala lui soţie.
Până şi lui Romulus i-a venit o dată cineva.
Natalie nu m-a vizitat niciodată.
Duminicile stăteam ca un păcălici la corpul de gardă
şi priveam cum alţii îşi sărută iubitele,
cum le apucă mânuţele peste masă…
La curăţitul armamentului citeam pe furiş „Cinema”,
decupam tot ce era despre ea, despre Ea.

Zece ani n-am mai ştiut nimic despre ea.  Viaţa ne-a despărţit.
Când, acum vreo săptămână, căutând benzi de magnetofon,
pe cine văd la „Discul de cristal”, pe lângă Lipscani?
Natalie, Natalie era din nou în România!
Dar cât de îmbătrânită…  N-am vrut să-I vorbesc
şi am plecat înainte să mă vadă (afară o aştepta
spălăcitul de Redford, cu Cadillacul)
Nu, supele reîncălzite sunt fade.
Nu, Natalie,
ai cules, de-acum mergi pe drumul tău.

Şi totuşi de ce, când m-am întors la vilă,
cele 17 camere mi s-au părut goale?
Prin geamul îngheţat mi-am privit multă vreme piscina
în care plutea o frunză moartă…

(sper ca nu are greseli, am gasit-o pe undeva pe net, eu nu o am in nici o carte.)

Ah, uitasem: probabil stiti ca Nora Iuga are de ceva vreme blog.

Shopping lista 24

Va spuneam in postarea de alaltaieri ca am venit plina de carti din Romania. Sigur, merg cam rar acolo si doar n-o sa las sa treaca ocazii de-astea, mai ales cand gasesc cartile pe care le caut prin librarii sau cand ma asteapta deja un mic teanc comandat online acasa la ai mei. Candva prin noiembrie mi-am comandat cateva si la Berlin, asa ca e timpul pentru o lista foarte lunga. De data asta cu niscaiva comentarii (acolo unde cred eu ca e cazul).

Mai intai, cumparaturile online de la Polirom:

Radu Cosasu, Opere III: pentru Matusile din Tel Aviv si pentru ca le-am luat si pe celelalte doua si de fapt pur si simplu pentru ca e Radu Cosasu.
Cecilia Stefanescu, Intrarea soarelui: curiozitate. N-am citit Legaturile bolnavicioase, m-am incumetat cu greu si s-o cumpar pe asta. Deocamdata sta in raft, sa vedem.
Doina Rusti, Fantoma din moara: tot curiozitate. N-a fost rau deloc, scriu cat de curand despre ea. Nu-mi pare rau c-am luat-o.
Petru Cimpoesu, Simion Liftnicul, pentru ca e cazul sa citesc si eu ceva de Cimpoesu.
Varujan Vosganian, Cartea soaptelor
Matei Florian, Si Hams Si Regretel
Gabriela Adamesteanu, Dimineata pierduta
Ion Manolescu, Derapaj

Comandate in octombrie de la Humanitas online, cele trei carti de mai jos au ajuns de-abia saptamana trecuta. Dupa ce-am trimis cateva e-mailuri prin care incercam sa aflu ce se intampla cu ele si n-am primit nici un raspuns. Cred ca m-am lecuit de comandat de la Humanitas. Pacat.

Umberto Saba, Capra si alte poeme
Cesare Pavese, Poezii (bine ca nu mi-au trimis iar Poeziile lui Montale)
Mircea Cartarescu, Pururi tanar, infasurat in pixeli

Si acum, sacul cu care am venit din Romania:

Gheorghe Craciun, Pupa russa
Gheorghe Craciun, Aisbergul poeziei moderne (uraaaa, in sfarsiiiit!!!!!)
Umberto Saba, Cantonierul: pentru ca mi-era ca nu mai vine comanda de la Humanitas si raman fara poeziile lui Saba.
Georg Trakl, Sebastian in vis
Giuseppe Ungaretti, Viata unui om
Fernando Pessoa (Ricardo Reis), Ode si alte poeme
Aurel Dumitrascu, Divina paradoxalia (da, multa poezie de la Paralela 45. E foarte misto Paralela 45.)
Adrian Otoiu, Coaja lucrurilor sau dansand cu Jupuita (tocmai am vazut ca urmeaza sa apara si la Polirom)
Competitia continua. Generatia ‘80 in texte teoretice
Witold Gombrowicz, Posedatii
Bohumil Hrabal, Minunea noastra cea de toate zilele
Hermann Broch, Moartea lui Virgiliu
Ramon Gomez de la Serna, Automuribundia & Tapiserii (cum ziceam, Paralela 45 e foarte misto )
Neagu Djuvara, Amintiri si povesti mai deocheata, Intre Orient si Occident & Thocomerius – Negru Voda: am citit de Djuvara doar O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri si cred ca e cazul sa remediez situatia.
Lucian Boia, Romania, tara de frontiera a Europei: curioasa cum e Boia, am luat-o pe asta fiindca asta era in libraria in care-am intrat.
Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat (I + II)
Ioana Parvulescu, Viata incepe vineri
Mircea Cartarescu, Orbitor (editia definitiva) (da… desi nu prea-mi place, nu cred c-o sa-mi fie draga)
Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica: hehehe, sa vedeti cand o s-o citesc! De fapt am luat-o mai mult ca s-o am, nu stiu daca ma incumet eu sa mai citesc inca o data asa ceva.
Primii mei blugi, Prima mea betie, Prima mea dezamagire in dragoste
Herta Mueller, Inca de pe atunci vulpea era vanator
Radu Pavel Gheo, Fairia, o lume indepartata
Florin Lazarescu, Ce se stie despre ursul panda: asta si Fairia lui Gheo mi le doream de mult, dar pe site-ul Polirom sunt epuziate de-o vesnicie. Bine ca le-am gasit!

Plus ca am primit cadou si Neantul romanesc (brrr!) si pe-asta ma intreb cand o s-o citesc. Cred ca asta-i tot, se poate sa fi uitat cateva carti in engleza luate de pe-aici, fac eu un inventar in curand, cand imi mai cumpar niste rafturi (acum am cateva teancuri de carti pe birou, langa pat, pe masa) si revin daca mai descopar ceva. Altfel, ce sa zic? Spor la citit sa am! Si voi.

2009, 2010

Mi-as dori sa pot da vine pe lene: mi-e lene sa scriu pe blog si de-aia e asa paraginit saracul. Din pacate/fericire nu-i asa, deci nu pot sa dau vina pe lene ca mi-ar crapa obrazul monitorului de rusine. Adevarul e ca am treaba multa si nu mai apuc sa si scriu cum as vrea (pfuai, mi-e rusine si de asta! ce grozava sunt eu, am treaba multa… adevarul e ca sunt foarte lenesa, da’ cand vine vorba de blog nu lenea-i de vina). L-am lasat asa, colectie de pedeseuri si ce-mai-fac-pe-la-cursuri, da’ anul asta cred ca-si revine. Stiam eu ca 2009 o sa fie an prost pentru blog (si pentru lecturile mele personale), a fost, a trecut. Uf, bine c-a trecut!

Am incercat sa fac un bilant, nu la sfarsit de 2009 ca atunci eram ocupata cu raceli si calatorii spre Romania cu masina (o nebunie!), ci la inceput de 2010. Surpriza a fost sa constat ca nu a fost deloc mai rau decat 2008, cum ma asteptam eu acum exact un an, ci nitel mai bun. Asta-i bine. Am citit mai multa poezie, am citit mai multa literatura romana (intentionam asta), am citit tot felul de autori pe care ii tineam de mult pe lista de asteptare. Am scris mai putin pe blog – si asta e rau – si am citit, totusi, foarte putina literatura. Nici asta nu e o surpriza.

Daca ar fi sa zic un pic despre ce-a fost foarte bine, foarte bine a fost ca am citit in sfarsit Pynchon. Iar foarte rau e ca n-am citit ce imi propusesem la inceputul anului, da’ nu mai zic ca n-are rost. Incredibil e ca am citit pana la urma Fantoma din moara a Doinei Rusti, desi daca m-ati fi intrebat la inceputului lui 2009 as fi zis ca “nuuu, in nici un caz n-o citesc anul asta!”. Si nici nu mi-a displacut prea tare. Revin. Destul de rau dar deloc incredibil e ca mi-am cumparat iar o tona de carti care zac necitite prin casa. Pana la urma insa eu zic ca-i normal sa cumperi mai mult decat apuci sa citesti, asa ca nu ma mai agit pe tema asta.

In rest, au aparut anul trecut cateva bloguri foarte misto, au disparut altele. Ma bucur mult ca s-a apucat de bloggerit Radu Vancu, imi pare tare rau ca s-a lasat luciat. Cel mai misto lucru pe care l-am facut eu anul trecut e ca m-am dus la cursul despre postmodernism al lui Mircea Cartarescu (o sa ajung imediat la zi cu povestile de la curs, scriu saptamana asta si despre ce s-a intamplat la sfarsitul anului trecut, atat cat am fost). Imi e foarte util cursul asta si imi place enorm. In Berlin au fost anul asta destul de multe lecturi ale unor scriitori romani – foarte misto si asta, mai am de scris despre noaptea lunga a liricii romanesti si despre lectura Ioanei Nicolaie din decembrie si ca tot veni vorba, in seara asta o sa fiu aici.

Anul asta o sa se intample asa: incetisor, strecurate printre cartile momentului, or sa apara si postarile despre carti citite acu o groaza de vreme (am unele si din 2008!) si despre care n-am apucat sa scriu. Pe unele le-am si uitat si exact asta voiam eu sa evit cand mi-am facut blogul. Nu ma agit sa recuperez chiar tot, poate unele vor fi puse la gramada intr-o singura postare. Ca am citit si destule prostii si nu tin neaparat sa-mi aduc aminte de ele. Pedeseul o sa se schimbe un pic: observ ca am adunat o gramada de carti de poezie necitite plus o gramada care ar trebui recitite si altele citite despre care n-am scris inca. Asa ca de acum sambata, in loc de p.d.s. pur si simplu, o sa scriu despre o carte sau un poet, chiar daca nu mi-a placut. Pun si versuri, asa ca o sa ramana la p.d.s. Dar trebuie facut ceva cu toate cartile astea necomentate.

Ce-mi propun eu sa citesc nu va spun, ca dupa aia o sa ma supar la sfarsitul anului cand o sa citesc aici si o sa constat ca n-am facut nimic din ce-mi propusesem. As vrea doar sa fiu un pic mai organizata, am multe carti de critica pe care intentionez sa le citesc, am cativa autori importanti pe care imi doresc sa-i citesc anul asta, altfel mai vad eu. Iar pana la sfarsitul lui ianuarie trebuie sa scriu despre lecturi si cursuri, sa scap de drafturile printre care nu ma mai descurc. Si, desigur, shopping listele. Ca doar am fost in Romania cu masina, am putut s-o incarc de carti.

Cam asa cu anul ce s-a dus si cu asta nou. Acum citesc V. in engleza. Am inceput in romana si n-am rezistat. Strigarea lotului 49 a mers cat de cat in romana, desi uneori tebuia sa iau varianta in engleza fiindca nu-ntelegeam ce naiba zice omul ala acolo. Sper ca Gravity’s Rainbow, care vad pe site-ul Polirom ca apare anul asta, o sa fie tradusa mai bine. Altfel mai bine nu l-ar mai traduce, dupa ce ca nu e tocmai cel mai lejer autor din lume mai dai si peste traducerile alea ingrozitoare si sigur nu te mai apropii de el. Ba mai si crezi ca-i nasol, ceea ce e teribil de fals. Revin si cu asta. Deocamdata ma duc inapoi pe panoul de control sa intocmesc un shopping list.

P.S. La un moment dat in august blogul meu a implinit doi ani si eu am uitat sa-i zic la multi ani. Ii zic, spasita, acum si sper sa nu mai uit si la trei.

Si fiindca uitasem mai devreme: senzatia anului trecut – Bumgartes al II-lea si povestile din jurul ei (le gasiti la Luiza, Alexandru si Alex Moldovan, mi-e lene sa pun linkuri).

p.d.s. 26 – de Anul Nou

Gata vacanta, (cam) gata si lenea de dupa vacanta. Pana imi adun eu povestile si cartile si toate cele despre care vreau sa scriu, sa incepem anul cu un p.d.s. (unul mai special, de duminica ).

Dintr-o lada cu de toate (poze, jucarii, scrisori, casete audio, martisoare si un miliard de alte prostioare) am scos o revista Salut (!!!). Nr. 49, nu reusesc sa detectez anul. Nu stiu nici ce-o fi cautat acolo, stiu doar ca era deschisa la pagina de… poezie – Sub teiul lui Eminescu. Se povesteste despre un anume Cenaclu de marti, care se tinea in ultima marti a fiecarei luni la Clubul Martin. Editia despre care se vorbeste in revista asta a mea il avusese invitat pe Sorin Ghergut. Imi pare rau ca nu pot sa pun aici poza lui Sorin Ghergut din revista, n-o sa pun nici prezentarea din articol (in care se spune, printre altele, ca Sorin Ghergut “va debuta in curand intr-un volum colectiv editat de Clubul Unesco Adolescentu” – ?!?), pun insa cele trei poezii:

Peste vârfuri

peste vârfuri trece-n glumă
glia străbună
repede du-mă
sub clar de lună

fă lampa mai mică
dă ceața mai groasă
tu de ce adică
să nu-mi fii mireasă

mai nu vrea mai se lasă
broasca țestoasă

tu nici nu știi ce mult
îmi place
la ea, adânc, în carapace
tu nici nu știi ce dor mi-e mie
de scumpa ei mașinărie

Pink Freud

dacă m-aș fi născut tâmpit
ce-ar fi făcut acasă tata
el punea mâna pe cuțit
și îmi tăia doar beregata

și parcă simt cum mă înțarcă
și parcă mai aud din tren
nu va mai ști să se întoarcă
copilul tău oligofren

Poemul de buget

ouă cu sos și cafeaua pe drum
pentru oaspetele nostru de-acum
fiare-nroșite și măsele de câine
pentru oaspetele nostru de mâine

mixez bugetul de protocol
cu un buget pentru armată
picățelele cravatei pe pieptul gol
cravata puternic vascularizată

On the road

Gata, se pleaca. Spre Romania. Cu masina. Sper din tot sufletul ca nu mai sunt drumuri blocate fiindca as vrea sa fiu acasa de Craciun. N-am mai apucat sa scriu nimic, revin intre Craciun si Anul Nou cu povesti despre lecturile publice din 2009, cu listele de cumparaturi, cu un bilant si mai vedem. Mai am de povestit si despre cateva cursuri de Postmodernism, dar asta cand ma intorc la Berlin fiindca nu mi-am luat notitele cu mine. Deja azi e al treilea curs pe care il pierd, acum doua saptamani am avut mult de lucru, saptamana trecuta am fost bolnava, azi sunt pe drum spre Bucuresti. Sper sa fiu inapoi pentru cursul de pe 5 ianuarie.

Deci chiar gata, ca e foarte tarziu. Craciun fericit!

p.d.s. 25 – cu multi nori

Vad ca Luiza a pus azi pedeseul cu tema (tema aleasa de ea). Asa ca il pun si eu tot azi, noroc ca il aveam pregatit fiindca uitasem complet de norii astia.

Cautand poezii cu nori am ajuns pe un site simpatic foc: The Cloud Appreciation Society. Iata un fragment din manifestul lor:

We pledge to fight ‘blue-sky thinking’ wherever we find it.
Life would be dull if we had to look up at
cloudless monotony day after day.

Mai au si niste poze foarte misto cu nori, poezie scrisa de membri, cloud art, cloud shop, cloud chat si chiar cloud news.

Ma gandeam sa scriu o insemnare doar despre oamenii astia si norii lor, insa m-am hotarat pana la urma sa pun si o poezie – poezie, ca si-asa n-am mai dat pe la PDS de ceva vreme. Asa ca uite, cativa nori de la Charles Simic:

Clouds Gathering

It seemed the kind of life we wanted.
Wild strawberries and cream in the morning.
Sunlight in every room.
The two of us walking by the sea naked.

Some evenings, however, we found ourselves
Unsure of what comes next.
Like tragic actors in a theater on fire,
With birds circling over our heads,
The dark pines strangely still,
Each rock we stepped on bloodied by the sunset.

We were back on our terrace sipping wine.
Why always this hint of an unhappy ending?
Clouds of almost human appearance
Gathering on the horizon, but the rest lovely
With the air so mild and the sea untroubled.

The night suddenly upon us, a starless night.
You lighting a candle, carrying it naked
Into our bedroom and blowing it out quickly.
The dark pines and grasses strangely still.

***

(Am de povestit despre ultimele trei cursuri de postmodernism la care am fost, foarte misto toate trei – saptamana asta n-am reusit sa ajung si ma oftic de nu se poate -, despre doua lecturi – una de acum o luna si ceva, alta de joi, dar si despre vreo tona de carti. Sper sa apuc sa fac asta cat mai repede, fiindca acum se termina si anul asta. )

p.d.s. 24 – cu poeti si poete

Tema de azi mi-a placut foarte mult: “poeţi despre… poeţi. Să vedem cum se văd ei pe ei. Dar nu la modul abstract, ca entităţi textuale, ci concret-biografic. Cu nume şi detalii dezvăluitoare. Sau… învăluitoare?!” E propusa de Teodora si ma gandeam ca-mi va fi usor sa aleg ceva, doar toti poetii scriu despre poeti, nu? Dupa care mi-am dat seama ca-i cam greu, trebuie sa ma limitez la poetii romani tineri fiindca ale lor sunt cele mai multe dintre cartile de poezie pe care le am in biblioteca. Mai bine-asa, ca-i frumos cand e vorba despre oameni pe care ii vedem in carne si oase, ba chiar mai vin si comenteaza pe bloguri. Insa am asteptat sa posteze Teodora prima fiindca la ultimele teme am fost la un pas de a posta amandoua aceleasi poezii. Acum ca a postat, hai si eu.

Deci pentru azi un pic de v. leac din Dictionarul de vise (care musteste de poezii cu poeti, asa ca a trebuit sa fac o selectie):

dicționar de vise I

(fragmente)

pe urmă am visat-o pe miruna vlada,
venea de la piață. a lăsat coșurile jos
și m-a sărutat zgomotos.
mi-a arătat ce os a cumpărat.
chilipir, a zis, nu alta,
și a plecat.

——————————————————————————

eram eu, dan coman și omul din atlantis,
ne plimbam pe fundul oceanului.
omul din atlantis locuia într-o epavă de lux.
- luați-vă cerneală și haideți înăuntru, a zis omul din
atlantis.
și eu și coman am rămas blocați când l-am văzut pe
sebastian sifft
în fața unor supercalculatoare.
- ce faci aici, sebastiane? a zis coman.
- aici lucrez, dar să nu mai spuneți la nimeni că
m-ați văzut.

acum câteva nopți l-am visat pe sociu.
stăteam amândoi pe o bancă în parc,
beam vodcă și jucam fazan.
el câștiga mereu.
pe urmă am aterizat pe o plajă plină cu femei goale.
îi zic lui sociu: le vezi pe bunoacele alea trei de acolo?
le cheamă: Diana Geacăr, Andra Rotaru și Livia Roșca.
- hai să mergem la ele, a zis sociu.
- hai, da’ n-am slipul pe mine, am zis eu.
- nici io. stăm în curul gol, a zis sociu.

l-am visat pe constantin vică,
stătea cocoțat pe o scară la biblioteca națională,
selecta cărți: asta e proastă, asta e proastă, asta e
proastă
- de două luni stau aici pe scară, vasile, și nimeni nu
mă bagă în seamă.
- mă, vrei să-ți aduc ceva de la chioșc?

- dar pe komartin nu l-ai visat?
- l-am visat.
avea un ciocănel în mână și tot lovea în istoria literaturii
române.
o lovea și asculta cu urechea.
- are fisuri mari, vasiliscule, a zis. trebuie s-o repar.
hai că am treabă, ne mai vedem noi.

(Am o singura problema: cine e Sebastian Sifft? Ca eu nu stiu. )

Back to school: “Postmodernism and Beyond” la Berlin (4)

N-am mai scris de mult, dar saptamana asta nu s-a tinut cursul asa ca n-am de recuperat decat o lectie – cea de marti, 3 noiembrie. Foarte “indigesta”, in opinia profului. Curs serios, teoretic, cu o gramada de informatii utile unui nestiutor ca mine – de la teoriile lui Gianni Vattimo la Nietzsche si Heidegger ca precursori ai postmodernismului, un curs in care a vorbit aproape numai Cartarescu, noi ascultand cuminti si luand notite.

De fiecare data cand se discuta lucruri serioase lui Cartarescu ii place sa intrerupa cursul cu o poveste sau doua care sa ne mai relaxeze. Uneori are poze, alteori muzica (v-am zis deja, pana acum am avut versuri din Bob Dylan, Dire Straits cu Tunnel of Love, plus o gramada de alte referinte muzicale – apropo, impresionant sistemul audio al Universitatii Libere din Berlin, nu degeaba au acolo cursuri despre Music in America), intotdeauna ceva amuzant sau relaxant, sa nu devenim prea scortosi. Si nici nu simti cand trece o ora si jumatate de teorie literara prezentata cat se poate de clar. Atat de clar incat am mai mereu impresia ca stiam toate chestiile alea desi, evident, n-am de unde sa le stiu.

Nu pot sa rezum o ora si jumatate intr-o postare foarte scurta decat asa cum am facut-o mai sus. Acum astept cu nerabdare urmatorul curs teoretic fiindca la finalul astuia ne-a spus ca nu e de acord cu teoriile lui Vattimo si tare vreau sa vad ce zice. Ramasesem la o discutie despre Arta si Literatura (adica alea cu A mare si L mare de tot). Ah, ca tot am ajuns la asta – stiti ce-mi place la colegii astia noi? Nu par deloc impresionati de idei pompoase si cuvinte complicate (cum am vazut ca sunt multi studenti romani, cel putin dintre aia pe care ii cunosc eu). Se arunca cu drag in discutii, teoretice sau despre literatura, dar vorbesc omeneste (spre usurarea mea ). Si combat frumos o idee cu care nu sunt de acord, oricat de mare ar fi ala care a emis-o.

Gata pentru azi, va rog sa nu uitati ca pentru data viitoare (adica marti, 17 noiembrie) aveti de citit Night-Sea Journey si Petition din Lost in the Funhouse. Spor la citit and see you next week! (vorba vine, ca io cred ca mai scriu intre timp )