Ar trebui sa scriu mai mult despre ele, ar trebui sa va povestesc pe indelete, sunt locuri si oameni care merita mai mult. Dar nu-s in stare decat de o mica palavrageala scrisa despre doua dintre locurile mele preferate din Berlin.
Buchinistii de pe Unter den Linden
Nu sunt multi si celebri ca-n Paris. Au cateva mese, o gramada de carti, vorbesc toate limbile pamantului si sunt foarte galanti. Peste drum de Bebelplatz, locul unde la 10 mai 1933 au fost arse carti. Locul unde exista acum cel mai emotionant si mai discret monument: daca te plimbi prin piata dai la un moment dat peste o fereastra in caldaram. Dedesubt sunt rafturi – goale, albe, un alb de spital. Mi-a inghetat sangele-n vine cand l-am vazut prima oara, e pur si simplu… cum sa zic? cutremurator.
De la buchinistii astia cumpar eu carti foarte des. Aleg un teanc, imi dau doua cu 1,50 euro daca-s multe. Se poate negocia, dar de cele mai multe ori nu e nevoie, preturile sunt mici si cartile arata minunat. Mi-am luat de aici o editie superba din Tom Sawyer & Huck Finn. Cand ai timp si rabdare e frumos sa scotocesti prin ciudatenii, am gasit pana si manuale de inginerie de pe la Politehnica, nu mai zic de Sadoveanu sau de un Mic Dictionar Enciclopedic.
Macondo
Cafe-Bar-Leseplatz – Cafenea-Bar-Loc de citit. Ador barurile astea care isi pun sub nume Leseplatz. Ce vrea sa zica, “loc de citit”? Ca e destul de liniste, ca au canapele si fotolii comode si de cele mai multe ori si rafturi cu carti. Macondo e columbian, cum altfel?! Are pereti visinii, candelabre, covoare groase, lampi cu abajur, fotolii, canapele si scaune din flohmarkt-ul de peste drum, tablouri cu Maria & pruncul, jocuri si carti. Am gasit pe un raft un Ramon Gomez de la Serna, da’ era in spaniola si nu ma prea incumet la asa ceva. Cam toate cartile sunt in spaniola, plus cateva in germana. Muzica merge de la Bjork si Radiohead pana la Bob Dylan si Serge Gainsbourg, seara se fumeaza, ziua se mananca empanadas. Patronul-chelner-bucatar e amuzat de romanii care vorbesc spaniola invatata din telenovele si se indigneaza foarte tare cand ii spui ca nu distingi accentul columbian de cel mexican. Eh…
Doua locuri care-mi plac mie mai mult si mai mult. Si care in curand, cand o sa ma mut de-aici, or sa-mi lipseasca teribil.
Acum ma pregatesc pentru Berliner Buecher-Nacht, Noaptea cartilor. Desi la prima vedere nu m-a atras foarte tare programul de anul asta, sper ca o sa gasesc pana la urma ceva interesant. Va tin la curent.
comentarii recente