d’ale cartilor

acum, dupa ce mi-am stors creierii cam de pomana sa scriu despre o carte despre care e destul de greu sa scrii (adevarul e ca mie mi se parea ca, orice as fi zis, nu faceam decat sa repet ce-au zis altii deja, iar asta ma inhiba. in plus, povestile astea aparent simple dar de fapt suprapuse si complicate sunt pe cat de misto, pe atat de… criminale), o sa ma relaxez spunand niscai povesti despre librariile berlineze (ca-s fata de cuvant, nu de alta).

la foarte putin timp dupa ce am ajuns in orasul asta am aterizat la ceva ce se numea noaptea lunga a cartilor. vazusem noaptea lunga a muzeelor, vazusem noaptea lunga a stiintei, exista si noaptea lunga a shopping-ului (deh, tre’ sa fie pentru toate gusturile) si mai sunt tot felul de nopti d’astea lungi. dar… a cartilor?! bineinteles ca m-am dus. un fel de carnaval pe o strada lunga, pe care gasesti librarii, anticariate, baruri, galerii de arta si pravalioare una dupa alta. librariile si anticariatele au ramas deschise pana la 2 noaptea (in mod normal se inchid destul de devreme, ceva gen 18:00; vorbesc de astea mici, nu de “marile magazine” de muzica si carti), lume puhoi, concerte in librarii, concerte in baruri, reduceri, veselie, foarte misto. ce m-a amuzat cel mai tare a fost un concert intr-o librarie ceva mai mare decat carturesti-ul de pe edgar quinet. si nu orice concert, ci de muzica napolitana. adica galagie, tzopaiala si tot tacamul, toate facute cu mare grija pentru a cruta masutele si raftuletele doldora de carti pe care le gaseai oriunde te intorceai. evident ca a fost forfota cat au fost si magazinele de carti deschise si e o senzatie tare misto sa cutreieri librarii in miez de noapte.

treaba asta cu mersul noaptea dupa carti nu e insa ceva ce se intampla doar o data pe an. cel mai mare magazin de carti (si alte… produse culturale ) e deschis in fiecare zi pana la miezul noptii. o binecuvantare! desi ma dau in vant dupa librariile mici, tre’ sa spun ca magazinoiul asta e locul de unde cumpar cel mai des (la egalitate cu librariile online). comoditatea, bat-o vina. sunt toate cele adunate la un loc, au programul asta special, au locuri amenajate pentru citit, ca sa nu mai zic ca e si la doi pasi de mine. lenea castiga intotdeauna batalia. si a castigat-o zdrobitor inainte de craciun, cand respectivul lacas a fost deschis pana la 4 dimineata (deci asa ceva numai la lansarea lui harry potter am mai vazut). inutil sa mai spun ca am plecat de acolo la 3 si ceva cu sacul plin. insa imi propun pentru la primavara o excursie prin librariile mici, de cartier. cele englezesti mai ales. am o mare lista cu adrese si sunt foarte curioasa sa vad ce si cum la fata locului, fiindca nu par niste simple locuri unde se vand carti, ci mult mai mult de-atat. o sa-mi relatez explorarile aici. asta insa… cand o fi mai cald afara, acum nici ca-mi trece prin cap sa bat stradutele la picior prin ploaie marunta si afurisita sau prin vant. nuuu!

nu cred ca trebuie sa mai explic de ce am senzatia ca am nimerit intr-un paradis al cartilor. ca sa nu mai pomenesc de faptul ca la o ora cu trenul e leipzig si targul lui de carte despre care am auzit ca ar fi muuult mai fain decat cel de la frankfurt. sper sa reusesc sa ajung, e la jumatatea lui martie si inca nu stiu daca vor veni si scriitori romani. senzatia mea e ca frumusetea targului astuia vine din faptul ca nu pun accentul pe “afaceri”, ci pe literatura. pare mai degraba un festival. poate prind si eu vreo carte cu poezii de pe la noi, e tare greu sa le cumperi online

ah, ca veni vorba de poezie! in numarul 12 din Noua Literatura se discuta taman despre asta. ce noroc pe mine ca s-au hotarat sa isi faca blog si sa puna pdf-urile acolo, altfel nici ca as fi citit vreodata.

si incalecai pe-o sa si spusei povestea asa. acum imi fac curaj sa scriu din nou despre o carte, da’ inca nu stiu despre care.

Explore posts in the same categories: events