Nostalgia

Greu. Imi vine sa pun o poza a cartii si sa zic doar atat: mi-a placut la nebunie, citeam si muream de placere in timp ce citeam, mi-e greu, aproape imposibil, sa citesc acum ce alesesem dinainte sa incep dupa ce urma s-o termin – concluzia ar fi ca trebuie sa citesc Cartarescu pana dau gata tot ce a scris, sau macar tot ce am eu, sau pana nu mai pot si iau automat vreo carte usurica si simpatica fiindca altceva nu mai pot inghiti. Totusi trebuie sa ma stradui sa spun ceva, chiar cu riscul de a fi o tampenie sau de a nu avea nimic de-a face cu ceea ce mi-a trecut prin cap citind. Mai intai, poza:

nostalgia1.jpg

Mircea Cartarescu – Nostalgia, Humanitas 2004

Bun. Si acum ar trebui sa spun. Sa spun ce? Asta e o carte despre care ori scrii alta carte, ori nu scrii nimic. Eu una nu stiu cum si cu ce sa incep. Cinci povestiri, doua mai lungute si trei mici. Nici macar nu-mi trece prin cap sa fac rezumate, sa prezint personaje sau altele asemenea. Le-am citit ca pe un tot, fara sa-mi treaca vreo secunda prin cap, in timp ce citeam, ca sunt chestii diferite si nu o singura, mare poveste.

Au un singur personaj care merge din prima pana in ultima, un personaj facut dintr-o amestecatura de nostalgie, de vis, de realitate, de copilarie si maturitate, un personaj care e autorul, e cititorul, e orasul in care traieste (un Bucuresti fantastic dar si real, gri si colorat, misterios dar si banal pe alocuri, un Bucuresti despre care nu ai cum sa te indoiesti ca e Bucuresti, dar care poate fi foarte bine si un oras inventat), e lumea din jur, prezenta si trecuta.

Eu am citit avand senzatia ca randurile alea ies de fapt din capul si imaginatia mea, ca nu cineva, un scriitor, le-a pus pe hartie si am in mana o carte publicata la o editura, un obiect fizic si real, ci ca visez, ca fac o calatorie in timp sau in alta minte. Am trait cartea, nu am citit-o ca pe orice altceva (uf, nu vreau sa fiu patetica si ma tem ca sunt fix pe drumul asta! da’ asta e, asa iese, asa postez🙂 ). Acum, pe bune, chiar am avut senzatia ca e ceva ce mi se intampla. Am avut chiar si amintiri din copilarie puse in carte. Ma vedeam mergand pe culoarele muzeului Antipa, muzeu unde si eu mergeam des cand eram mica, vedeam serpii iesind din borcane, fluturii zbatandu-se in acele care ii imobilizau, lupii urland in vitrine, pasarile falfaind pe deasupra, era clar ceva ce imi aminteam eu, nu ceva ce citeam in Nostalgia lui Cartarescu. Brrr! N-am pierdut insa contactul cu realitatea, nuuu, nici chiar asa🙂 !

M-am gandit la un milion de chestii, la un milion de carti, la un milion de personaje (aici exagerez, nici nu stiu atatea). Dar cand m-am hotarat sa postez le-am pierdut pe toate. Sunt prea multe. Si nici nu cred ca are sens sa bat eu campii despre cat de magica e cartea asta. Cine n-a citit-o, s-o citeasca de urgenta! Cine a citit-o si i-a placut, n-are ce auzi de la mine, are totul deja in capshorul propriu. Iar cine a citit-o si nu i-a placut… deh.

Ma gandeam ca ar fi frumos sa pun si un mic fragmentel. Dar care? Mi-am notat o gramada in timp ce citeam, dupa care mi-am dat seama ca mai am un pic si copiez cartea pe fise si carnetele🙂 . Dar fiindca am citit pe unele bloguri postari despre fraze de inceput si despre scene de sex interesante gasite prin carti, voila:

„Cortazar, un Marquez ferfenitit (Erendira, editia cea mare), Manuscrisul de la Saragosa in legatura teapana de carton stacojiu, vreun metru de „Romanul secolului XX” si mult mai lungi siruri pastelate de „BPT”-uri si „Univers”-uri, carti lucioase, alb-negre, din „Biblioteca de arta” (ochesc indata Intelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastica de Brion si tot soiul de alte palavrageli despre gotic, manierism, baroc, rococo si arta moderna – care ar fi toata de sorginte gotica, manierista, baroca sau rococo).”

Asa incepe REM, povestirea numarul 4. Si…

„In mijlocul camerei se afla un fel de masa de operatie, pe care femeia se asaza cu fata in sus. Deasupra femeii se afla un hamac pe care barbatul se suie cu o scara si in care se asaza cu fata in jos. Apoi, un mecanism apropie hamacul de masa de operatie, asa incat parintii se trezesc unul peste altul, tocmai ca in bancurile lui Mimi. Totul dura mult, ore in sir, timp in care femeia citea o carte. Apoi se intorceau acasa.”

Gata.

Explore posts in the same categories: lit. romana, meserie!

16 comentarii pe “Nostalgia”

  1. vic Says:

    iti dai seama ca n-am ce sa comentez, da?🙂

  2. zumcititor Says:

    daaa…

  3. isuciu Says:

    Scenele de sex , erotice sau cum vrei să le spui sunt examenele cele mai grele pentru un scriitor.Episodul e pe marginea prăpastiei, ori cade în ridicol ori în chestii stupide, vulgare.

  4. zumcititor Says:

    @ isuciu: de acord cu tine, e greu. insa banuiesc ca nu te referi la ce-am postat eu aici🙂 . aia nu e chiar o „scena erotica”, desi sunt convinsa ca ai citit nostalgia si stii.

  5. isuciu Says:

    Evident !

  6. camir Says:

    Multumesc pentru gazduirea in blogroll !🙂 Cartea e intr-adevar fascinanta. Eu am fost fermecata de usurinta cu care nareaza; te prinde in mreje, devii dependent.

  7. zumcititor Says:

    @ camir: eu am fost fermecata de mult prea multe lucruri si ai dreptate, da dependenta. ard de nerabdare sa citesc orbitorul!

  8. vlad Says:

    Sa citesti de urgenta Orbitor!!! Eu mi l-am cumparat si l-am citit deja de 2 ori😀 prima data, azi vara, l-am citit in 2 saptamani tot…nu ieseam din casa. ma trezeam cu cartea-n mana , ma culcam cu cartea-n mana! a doua oara l-am citit mai in ‘profunzime’… acuma si de il mai citesc inca de 7 ori si ma intreaba cineva despre ce-i vorba in carte…am sa ma blochez. Cartea…NU…se poate povesti. Mi s-a parut extrem de intima. Parca tu singur o scrii.

  9. zum Says:

    @ vlad: la mine n-a mers asa lin Orbitorul. am facut pauze mari intre volume. si mai am, inca n-am terminat. e drept ca citesc uneori asa, ca tine, fara sa respir, dar parca simt nevoia si de altceva intre timp. o sa scriu sper curand cate ceva, niste prime impresii (deocamdata).

  10. radu vancu Says:

    Citit vara trecuta din scoarta-n scoarta, „Orbitorul” mi s-a parut o teribila combinatie intre „Darea de seama despre orbi” a lui Sabato, autoscopiile onirice ale lui Jean Paul (si reveriile abisale ale romantismului german, in genere), analizele aproape maniacal-psihotice aplicate de Pynchon asupra texturii realitatii, si mult, mult Cartarescu la fel de hipnotic ca in „Nostalgia”. Pentru mine e in Romanian Top 10, alaturi de Blecher, Matei Caragiale, Arghezi (da-da, urias prozator!), Urmuz, Camil, M.H.S., Radu Cosasu, Agopian si Grosan.

  11. zum Says:

    @ radu vancu: da, eu nu pot sa-l pun in nici un top fiindca nu prea am curajul sa fac astfel de topuri. mai am mult de citit pana sa pot zice care e topul meu de zece romane din literatura romana asa, fara sa am mustrari de constiinta. tu sigur ca poti sa faci asta🙂
    si ca tot i-ai amintit, trebuie sa citesc si eu Radu Cosasu si Grosan ca pana acum n-am apucat nici o carte de-a lor😦

    e clar ca Orbitorul e foarte misto, sunt moarta de curiozitate cum o sa vad totul dupa ce termin si Aripa dreapta. abia astept!

  12. Alexandru Says:

    @Radu Vancu: Mie-mi place sa fac topuri si mai ales sa vad ce schimbari se fac prin ele, in functie de toanele mele, si si mai ales pentru discutiile interminabile pe care le isca🙂. Sint de acord cu topul tau. Am o minima rezerva in privinta lui Ioan Grosan, pentru ca am citit doar Trenul de noapte si Jurnalele (care nu-mi plac, oricum le-as lua). Ce sa mai citesc din el?🙂 Si as mai vrea sa fac un loc pe undeva prin top si pentru Pseudo-kynegetikos, mi se pare o jucarea literara cum nu prea gasesti prin lit. rom. Desi dMihai Zamfir m-a cam pus pe ginduri cu articolul lui recent despre Odobescu; sint foarte influentabil🙂

    @Zum: Comanda-ti repede-repede operele complete ale d-lui Radu Cosasu, de la Polirom. Nici nu-ti dai seama cit iti sint de NECESARE si cit de URGENT trebuie sa le citesti :))

  13. zum Says:

    @ Alexandru: asa o sa fac!🙂 (chiar, a aparut si volumul 2? ma duc acum sa vad ce si cum)

  14. r. Says:

    @Alexandru: „Jurnalele” nici mie nu-mi plac. Daca nu-ti place „Trenul de noapte”, atunci probabil ca nici „Caravana cinematografica” n-o sa-ti placa. Ar mai ramane „O suta de ani de zile la Portile Orientului”. Mie astea trei carti imi ajung ca sa-l pun fara remuscari pe Grosan in Top 10 (pedestra idee asta cu topurile, dar de ce sa nu ne mai si jucam?), lasand pe dinafara cativa alti prozatori buni sau foarte buni, cu opere mai rotunjoare sau chiar mai obeze.
    Mie textul lui Mihai Zamfir despre Odobescu, la fel ca si cel din numerele anterioare despre Hadeu, mi se pare slab – face o poveste frumoasa din viata scriitorului, dar nu citeaza aproape deloc din textele pe care le discuta si, mai ales, nu citeaza nici o autoritate critica anterioara. Si n-are nici sarmul Luciei T. in a ignora sprintar autoritatile critice (asta asa, ca sa sara dusmanii😛 ). Si eu sunt influentabil, insa numai de cei care stiu sa scrie seducator despre literatura, chiar cand sunt evident nedrepti. Si Zamfir nu e, in textele astea doua, prea seducator. (Insa in „Din secolul romantic”, da.)

  15. Alexandru Says:

    Nu mai spun nimic de I. Grosan, nu vreau sa fiu nedrept – am citit acum vreo zece ani (cred) „Trenul de noapte”, nu stiu cum mi s-ar parea acuma.

    Din cite mi-aduc aminte, M. Zamfir face, totusi, citeva observatii pe text la „Pseudo-kynegetikos”. M-au pus pe ginduri in sensul ca ma intrebam, la fel, cum as citi-o azi, daca mi-ar mai placea la fel de mult. N-o am cu mine, prin strainataturi, si mi s-a cam facut dor de ea. Pe de alta parte, nicio interpretare, oricit ar fi de sarmanta, nu m-ar putea convinge sa scot „Pseudo-…” din topul meu🙂 Cit despre interpretarile autorizate, da, ai dreptate, d-l Zamfir le ignora cu nonsalanta🙂

    Merci mult pentru “Din secolul romantic”, n-am citit-o. Daca-ti mai vine sa trimiti la vreun text seducator, te rog foarte mult sa nu te sfiesti – intocmirea de liste cu titluri seducatoare e una dintre ocupatiile mele preferate🙂

  16. zum Says:

    da, da, vreau si eu trimiteri la texte seducatoare🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: