O fata greu de multumit (1)

jeni.jpg

Jeni Acterian – Jurnalul unei fete greu de multumit 1932-1947, Humanitas 2007

Are probleme cu greutatea, ii e frica de moarte (si inca rau de tot, nu asa), citeste de rupe pamantul, ii place marea, viseaza sa plece la Paris, vede o gramada de filme si tot felul de spectacole, se amuza si barfeste cu Eliade, Ionescu & co., se „amorezeaza” si sufera „ca proasta”, are depresii, e cand ironica si inteligenta, cand un pic gasca, face o gramada de chestii absolut normale pe care le noteaza constiincios in jurnal, are accese de lene relatate si ele foarte exact.

Pe scurt, o fata foarte normala care a avut norocul unui anturaj special, o fata isteata cum probabil or mai fi fost si altele, simpatica prin normalitate si exagerari, prin sinceritate si simplitate alternate cu fraze pompoase, evident lucrate, umana deci, obisnuita, o bloggerita interbelica ce ar fi avut probabil un blog destul de vizitat in ziua de azi.

Am rasfoit prima data jurnalul lui Jeni Acterian acum multi ani (nici ca mai stiu cati), cand mi-a imprumutat-o sora unui prieten (gagicile intre ele, asadar😀 ). Editia aia era cea scoasa de editura Ararat si se numea „Jurnalul unei fiinte greu de multumit”. Am aflat acum, cand am primit cadou editia cea noua de la Humanitas, ca de fapt ce a scos Ararat e o preluare a primei editii de la Humanitas iar numele a fost ales de Gabriel Liiceanu ca sa nu duca la…comentarii dubioase🙂 . Jeni si-a intitulat caietele „Jurnalul unei fete greu de multumit”, ori „fata greu de multumit” duce cu siguranta la tot felul de comentarii tampitzele. Asa e lumea, nu am ce zice. M-a amuzat povestioara.

Dar care e treaba cu Jeni si jurnalul ei? Eu m-am innebunit dupa ea prima data cand am citit-o. Aveam o varsta apropiata de varstele ei din prima jumatate a jurnalului, aveam depresii, accese de lene, nopti pierdute invatand pentru examene pe ultima suta de metri fiindca in rest citisem sau mai stiu eu ce altceva facusem, visam sa studiez ceva cat se poate de greu si de arid fiindca asta nu era deloc feminin si normal si am gasit o groaza de alte chestii la ea pe care le vedeam si la mine. Cu alte cuvinte, am citit pasional, creierul nu a avut nimic de-a face cu impresiile mele de la vremea respectiva.

Nu m-am apucat sa citesc din scoarta in scoarta la inceput, ci deschideam cartea la intamplare, cand aveam chef, pana am ajuns la concluzia ca de fapt vreau sa citesc tot, ordonat. Nu m-a plictisit o secunda. M-a amuzat, m-a emotionat, m-a facut sa citesc anumite carti fiindca devenisem curioasa, cred ca a facut cam ce face acum un blog.

Cartea a ajuns pe lista mea de cumparaturi fiindca imi doream sa o am in casa, sa mai rasfoiesc cand am chef. Anul asta a iesit noua editie si un prieten (cu care discutasem despre Jeni si care nu reusise sa ma convinga ca jurnalul respectiv e o nulitate) mi-a facut-o cadou.

Am citit-o iar, intr-o perioada de depresie majora (hehe😀 ). Mi-a placut si de asta data, insa acum am vazut „bubite”. Lipsa de profunzime, banalitati, fraze patetice, superficialitate, senzatia ca e culta si are anumite pareri destepte doar fiindca a crescut intr-un anumit mediu. Da. Probabil sunt toate adevarate. Iar asta o face un om normal si simpatic. M-am hotarat sa nu citesc cautand valoarea literara sau documentara, ci asa, pur si simplu. A mers snur. Desi nu e scriitoare, Jeni scrie bine. Are stangacii si spune prostii, dar jurnalul ala e inimitatea ei cea mai profunda. Nu prea avem noi cititorii ce cauta acolo, fiindca fata scria pentru ea.

Si da, e uneori enervanta, poate daca as sta sa analizez tot as ajunge la concluzia ca aceasta domnisoara nu e nimic special si nu merita atentie. Dar nu e asa, ansamblul e captivant, fata nu e proasta, reuseste sa transmita senzatii puternice si ai impresia ca citind cresti odata cu ea, te degradezi odata cu ea si lumea din jur (razboi, munca intr-un mediu care inghite ca o mlastina, munca banala, zi de zi aceeasi, colege care discuta tampenii, saracie, boala, mizerie), esti prezent acolo, uitandu-te pe gaura cheii in casa familiei Acterian, in casele amicilor celebri ai lui Jeni, parca nu mai conteaza defectele atata vreme cat e satisfacuta curiozitatea asta nesimtita a omului care moare sa afle ce se intampla dincolo de usa vecinului.

Ma intreb: daca as fi citit-o acum pentru prima oara, mi-ar fi placut la fel de mult? Se prea poate sa nu. Da’ in nici un caz nu cred ca mi-ar fi displacut. Nu e o scriitoare sau o celebritate de vreun fel, e un om obisnuit al vremii aleia care isi pune ganduri si patanii pe hartie. Daca nu se uita asta, cartea e misto.

Nu stiu daca pot insa sa dau motive pentru care ar trebui sa citeasca cineva asa ceva. Probabil fiindca omul e din fire curios si un pic meschin, fiindca ne place sa citim bloguri ale altor oameni obisnuiti, ne place sa barfim si sa despicam firu’ in patru, sa criticam si sa ne simtim mai destepti si mai meseriasi decat altii… Probabil fiindca e pur si simplu placut. Probabil fiindca se poate gasi o oarecare mangaiere in mizeria altuia. Sau fiindca e misto sa vezi cum gandea o fatuca din perioada aia. Ma mai intreb cat de obisnuita ar fi ramas Jeni daca nu incepea razboiul si cum am fi citit noi astazi jurnalele ei. Hehe, in final ma intreb daca va citi cineva cartea vazand ce zic eu aici🙂 .

De fapt, mai am cate ceva de spus, am si niste citate. Da’ o sa continui maine. Acu’ un mic marait la cronica din Observatorul cultural: nu e absolventa de Matematici, ar fi vrut ea, dar n-a avut bani. Si cred ca era oricum un pic prea lenesa pentru asa ceva😀 .

Explore posts in the same categories: jurnal, lit. romana

6 comentarii pe “O fata greu de multumit (1)”

  1. luciat Says:

    ai scris foarte misto, n-am nimic de zis contra🙂
    ramin, evident, la parerea mea – ne uitam si noi din unghiuri diferite la cartea asta, atita tot

  2. zumcititor Says:

    pai nici nu ma gandeam sa-ti schimb parerea si de altfel nu am absolut nimic contra ei🙂
    ai dreptate, sunt unghiuri diferite.

  3. silviu Says:

    gasi-i si eu postul acum.
    Cartea este de citit, acum se pot strange cateva din jurnalele vremii si reconstrui o epoca. Pentru cei pasionati de oameni si timpuri.
    Mai tarziu se vor citi blogurile🙂

  4. sharp Says:

    asta mi-a cazut mie la bac la romana la oral:-S…si am luat 7…

  5. zum Says:

    @ sharp: nuuuuu! chiar se face asta la scoala, pica la BAC?! hehe, ce chestie… eu am avut arghezi si marin preda si am luat 8. m-am certat cu distinsele doamne din comisie si mi-au zis ca-s obraznica (cam eram)😛

  6. Dan Says:

    Zum, daca exista ceva naspa la cartea lui Jeni – si asta presupunand ca ai asteptari normale din partea unui carti normale, fara mari pretentii – e cat de partial filtreaza epoca… Jeni nu mi se pare ca intelege ceva din generatia ei, din tragedia acelei perioade in multe privinte irationale… Nu stiu, am avut impresia de multe ori ca daca ar fi cazut bomba atomica langa Bucuresti, Jeni ar fi consemnat ceva de genul: „Azi am citit Kierkegaard si impresia ca sunt neinsemnata m-a tinut in pat doua ore. Ca de obicei, sunt o lenesa. A trait V. pe la mine. Mi-a zis ca a avut loc azi un atac atomic pe strada S. Si cand te gandesti ca acolo am mancat o savarina acum o saptamana cu M.”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: