Declar depresie oficiala

Asadar am fost la Literaturhaus, pe Fasanenstrasse 23 (a citit cineva cartea Norai Iuga?), sa-l vad pe Mircea Cartarescu (povesteam despre asta aici, link-ul e in germana). Trebuie sa marturisesc: eu n-am fost pana acum in viata mea la o lectura publica sau vreo alta chestie de genul asta, asa ca m-am dus un pic cam crispata, ma temeam ca n-o sa-mi placa sau ca o sa ma enervez din cauza vreunor intrebari idioate puse autorului la final (cum mi se intampla de obicei la filme, cand bietului regizor ii pun spectatorii niste intrebari de sta mata-n coada) sau ca din cine stie ce alt motiv o sa regret ca m-am dus. Eeeei, din fericire (sau din nefericire) mi-a cam placut.

Ajung eu acolo, bajbaind nitelus sa gasesc intrarea, o gasesc, platesc bilet, imi las haina la garderoba, ma instalez frumos pe un scaun si astept. O casa foarte frumoasa, am aflat ca e declarata monument istoric, cu o gradina misto misto, pacat ca nu e vara (cred ca tare mi-ar fi placut sa stau pe un scaun la terasa), o librarie micuta (in care n-am intrat fiindca era inchisa la ora aia, dar am pus-o pe lista). Mi-a placut ca nu te copleseste nimic acolo, e un pic boem, un pic burghez, foarte intim. Sala in care s-a intamplat lectura nu e mare, ma speriasem eu degeaba cand am vazut cum se numeste. Nu era insa nici mica, ci asa, de dimensiuni perfecte🙂 .

Cartarescu a intrat si a soptit un buna seara timid, era parca o adunare de prieteni acolo, s-a strecurat pana la pupitru cu cei care il insoteau, Nora Iuga i-a facut cu mana din sala, oamenii s-au grabit sa se aseze care pe unde avea loc, s-a servit vin rosu pentru cine a vrut si a inceput tarasenia. Trei persoane la „catedra”: scriitorul, actorul care urma sa citeasca fragmentul in germana si cel care avea sa faca introducerea si sa traduca ce era de tradus din romana in germana si invers. Am aflat mai tarziu ca acest Ernest, cum i se adresau cei din jur, este de fapt directorul de la Literaturhaus si e nascut in Romania:

Ernest Wichner, born 1952 in Guttenbrunn (Banat/Romania), has been living in Germany since 1975.Studies of Germanic and political science at the Freie Universität Berlin. Author, literature critic, translator from Romanian (M. Blecher, Norman Manea, Dumitru Tsepeneag, Ana Blandiana, Carmen Francesca Banciu, Stefan Banulescu, Daniel Banulescu and Nora Iuga), from 1988 to 2003 vice-director of the Literaturhaus Berlin, director of the Literaturhaus Berlin since March 2003.” (link aici, apoi haus si english).

Cartarescu nu avrut sa citeasca din roman (Orbitor – Aripa stanga, tradus in germana cu titlul Die Wissenden), ci a spus ca ar prefera sa vorbeasca un pic despre cartea asta a lui si apoi sa il lase pe actorul neamt sa citeasca in germana. Zis si facut.

A povestit despre „copilul” lui Orbitor, despre cum il iubeste dar nu se poate spune ca e mandru de el, asa cum nici o mama nu poate fi mandra de copilul ei. Fiindca de fapt mama nu naste un copil, ci isi vede de viata ei in timp ce copilul se formeaza si creste in ea printr-un mecanism misterios, iar dupa ce il vede nascut se bucura si il iubeste. Spunea ca artistul cand isi vede opera incheiata se simte recunoscator, simte ca trebuie sa multumeasca, nu stie cui, dar sa multumeasca, fiindca de fapt opera aia a crescut in el, el avand contributia cea mai mica la facerea ei. Opera e pentru artist un fel de bilet pentru viata. Spunea ca acum simte ca a facut lucrul pentru care a fost el adus pe lume (ce sentiment, Doamne! Il invidiez…), dar ca toate astea nu inseamna ca el considera Orbitor-ul o carte buna, ci doar cea mai buna pe care a putut el s-o scrie si frumoasa pentru ca e copilul lui.

Ei, si apoi s-a apucat sa ne spuna cum de fapt toti copiii sunt frumosi in felul lor, fiindca toti sunt facuti din dragoste (hmmm!) si ar trebui sa-i iubim la fel de mult pe toti, deci ar trebui sa iubim un poem prost la fel de mult cum iubim unul bun. Ca cea mai mare catastrofa care ni s-ar putea intampla ar fi sa avem numai carti bune, sa fim nevoiti sa citim numai capodopere. Cartile proaste sunt vidul in care plutesc cartile bune. Si aici eu ma gandeam ca asta e punctul de vedere al unui artist, evident nu al unui critic si ma intrebam cat de tare iubeste el o carte proasta de vreo 500 de pagini pe care e nevoit s-o citeasca😀

A urmat apoi momentul cu lectura. Actorul care citea a laudat cartea, spunea ca o gaseste fascinanta (ma rog, ce sa fi zis si el…), ca fragmentul ales o sa dureze „cat beti un vinisor”, ca daca obosim sa il intrerupem, facem o pauza, sa nu ne fortam. Si a inceput sa citeasca. Am gasit fragmentul acasa in carte, dar nu am acum la mine „coordonatele” (cred ca de la pagina 286 din editia cea noua pana la sfarsitul capitolului respectiv, dar nu sunt 100% sigura). A fost straniu sa aud Orbitor in germana. Ma gandeam ca strigatele securistului urlate cu „intonatia” corespunzatoare sunau extrem de… potrivit in germana. Apoi m-am gandit ca de fapt nu e chiar asa, ca strigatele alea de le auzeam eu acolo sunt potrivite pentru un ofiter neamt, imbracat corect, drept si suplu, cu ochii reci si figura impietrita, nu pentru ce imi imaginez eu a fi un ofiter de securitate (dar nu prea stiu cum sa-mi imaginez asta, asa ca mai bine m-as abtine). In fine, oamenilor se pare ca le-a placut.

Dupa lectura – intrebari. Puse in germana de nemti si in romana de Nora Iuga. Raspunzand, Cartarescu a afirmat ca se considera inca poet, ca de fapt el nu a incetat niciodata sa scrie poezie, chiar daca acum e sub forma de proza, ca pentru primele doua volume nu a lucrat dupa un plan, ci asa cum lucreaza poetii lasandu-se condus de „inspiratie” (a mustacit zicand cuvantul asta si a comentat un picut) si de-abia la ultimul a facut munca de prozator (acolo a inceput calvarul, cum a zis el), cand a trebuit sa inchida toate povestile deschise pe vremea cand era condus de inspiratiune. Cica numarase vreo 30 de povesti deschise si ramase asa inainte de Aripa dreapta. A spus ca de fiecare data cand inchidea cate o poveste auzea cate un clic si la final din toate clicurile astea a trebuit sa faca unul singur (parca am citit pe la luciat despre clicul de la finalul Orbitorului). S-a comparat pe sine cu termitele ce isi construiesc termitiera (asa s-o fi numind?) extrem de complexa desi nu sunt arhitecti, ci urmeaza ceva ce e inscris in ele.

Apoi a fost intrebat daca face si muzica, fiindca e foarte muzical ceea ce scrie. A zis ca „mama nu m-a dat nici la vreun instrument, nici la vreun sport”, dar ca i-ar fi placut, ca visa sa devina rocker si chiar si-a cumparat o chitara si a luat lectii. Numai ca din pacate fosta sotie i-a zdrobit la propriu visul spargandu-i chitara si de atunci nu si-a mai luat alta. In schimb, si-a luat alta sotie (e comentariul lui asta!)

S-a vorbit apoi despre constructia in forma de fluture, despre care zicea ca n-a fost hotarata de la inceput, ci abia cand a vazut ca se cam acumuleaza fluturii in cartea lui. Despre fluturi ca imagine a destinului uman, despre simetria fluturelui, simetria ca tema a romanului, simetria pe orizontala a corpului uman (diafragma taie corpul in doua si fiecarui organ din jumatatea de sus ii corespunde un organ din jumatatea de jos), simetria contrariilor, simetria falsa a imaginilor din oglinda si tot asa. Nora Iuga spunea ca ea cand vede un fluture primul lucru la care se gandeste este imaginea crucificatului. Lucru la care Cartarescu marturisea ca nu s-a gandit niciodata.

Cam asta a fost. In final lumea a mers dupa autografe si alte asemena, erau cu editii nemtesti, cu editii romanesti. Eu m-am dus acasa si am citit fragmentul pe care il auzisem mai devreme. Apoi am pus cartea alaturi si mi-am zis nu, nu e voie s-o citesc acum! Ma tot invarteam, trageam cu ochiul la ea, parca eram un alcoolic invartindu-se in jurul paharului cu vin, intinzand mana si tragand-o repede inapoi fiindca nu, nu se poate, trebuie sa rezisti. Am incercat sa ma uit la un film, am incercat cu alte carti si pana la urma am cedat, am luat primul volum din Orbitor si m-am pus pe citit. Si m-a apucat disperarea fiindca mi-am dat seama ca o sa se intample ca la Nostalgia, poate chiar mai rau, ca o sa ma enerveze toti cei care ma vor deranja din citit, ca o sa vreau sa ma declar bolnava ca sa pot sa stau inchisa in casa sa imi vad de citit si ca nu se poate sa fac asta acum. Nu se poate, asa ca am dat intr-o mare depresie. Oficial sunt deprimata! Incerc sa citesc altceva (cum sa fac sa iubesc si eu o carte proasta?) pana cand o sa am timp sa las naibii tot si sa imi vad de Orbitor.

Explore posts in the same categories: berlin, cartarescu, events

11 comentarii pe “Declar depresie oficiala”

  1. vic Says:

    nu fi fraiera! acum e momentul pentru orbitor, ca e sezonul gripelor si, daca zici pe la birou ca te-a lovit una, poti sa stai in casa si sa citesti.😀

  2. zumcititor Says:

    pai da, da’ e si sezonul deadline-urilor care bat la usa de mai sa-mi sparga urechile. si ma rog sa nu ma loveasca vreo gripa acum, ca daca se intampla am imbulinat-o! poate rezist inca vreo 10 zile cu adormit la 5 dimineata si indopat cu cafea😀 . si dupa aia sa vedem, poate aranjez de o raceala…

  3. vic Says:

    iti tin pumnii. sa te loveasca exact cind iti doresti tu!😀

  4. zumcititor Says:

    a, mersi, esti dragut!🙂

  5. vio Says:

    ia uite ce-am găsit acum
    http://hugendubel.de/cat/warum_wir_die_frauen_lieben/mircea_cartarescu/isbn13_9783518419618.aspx
    tradus chiar de wichner. clar, cărtărescu intră strong de tot pe piaţa europeană:)
    cu de ce iubim femeile nu m-aş mira să devină best-seller! :>
    btw, best-seller poate fi şi o carte, şi un autor?
    cer din nou pardon pentru lipsa mea de cultură:)

  6. zumcititor Says:

    @ vio: ei, ce chestie… la intalnirea de la literaturhaus n-a pomenit decat de nostalgia si orbitor, traduse deja, plus travesti pe care o traduce acum. de asta n-a zis nimic-nimicutz🙂 (nu cartarescu, ci wichner)
    un autor best-seller? pai io cred ca poate fi. cred ca coelho (asa se scrie? aici pardon eu pt. lipsa de cultura) e un autor best-seller. nu?

  7. vio Says:

    coelho e best-seller, parcă aşa îmi amintesc că l-am văzut sus în topuri. în fine, nu ştiu dacă tu urmăreşti topurile astea, efectiv zic, şi prin asta nu vreau să spun constant. mhh, ştiu că am deficităţi de exprimare, fără motiv.
    mai clar, cînd intru la librărie (hugendubel chiar, întîmplător), mă uit pe un perete unde au topurile actuale, nu ştiu să ţi le zic, ştiu că unul e belestristică, altul e literatură tehnică (aproximare de-a mea) şi mai e unul, al unui ziar să zicem. iar la mega magazinul unde lucru eu (încă) se vînd într-o margine mai la vedere totuşi, primele 10 dintr-un top şi primele 10 din alt top.
    aşa, coelho e sau a fost, deşi cred că alchimistul încă tronează lejer pe o poziţie fruntaşă. aş băga fără precauţie mîna-n foc că mama lui harry potter cu ultimul volum tradus în germană şi-a adjudecat coroniţa:)
    mă scuzi de comentariul lăbărţos, am de terminat scrisoarea de intenţie şi n-o siiiimt!!!

    ps nostalgia e tradusă în germană? am văzut pe amazon în engleză, chiar am răsfoit puţin:)

  8. zumcititor Says:

    @ vio: e si in germana. cel putin eu asa am inteles… oi fi inteles prost? cica nu se mai gaseste decat prin anticariate, dar eu cred ca de tradus, s-a tradus. uite ca acu’ n-o gasesc, tot in engleza e peste tot.
    da, cred ca si mama lui harry potter e autor best-seller. eu prin asta inteleg ca e suficient sa fie numele autorului pe coperta si gata, se vinde cartea. ce, nu-i asa cu coelho? si nu, eu nu prea urmaresc topurile astea. mai vad si eu, in librarii, pe amazon, dar nu imi prea raman in cap mai mult de 2 minute dupa ce le citesc🙂

    ah, nu-i nici o problema, poti sa scrii cat vrei la comentarii. te mai astept🙂

  9. vio Says:

    te aştept eu cu luminiţa luni😉

  10. vio Says:

    vic, mie tot în engleză îmi pare şi din link-ul tău. mersi oricum.
    da’ ce preţ are, indiferent de limba în care e publicată!😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: