Momo no. 3

gary.jpg

Romain Gary – Ai toata viata inainte, traducerea Laszlo Alexandru, Univers (colectia Cotidianul), 2006

Primul Momo din viata mea a fost o matusa a mamei careia i se spunea asa fiindca zice-se ca era foarte frumoasa in tinerete (Momo vine de la „frumusica” intr-un fel foarte intortocheat🙂 si da, era frumoasa si la batranete). Apoi a fost Momo a lui Ende. Acum a venit al treilea, acest mic Momo musulman, caruia n-o sa-i spun Mohamed fiindca „Mohamed in Franta inseamna arab imputit si cand mi se zice asa ceva, eu unu’ ma supar”.

E prima carte din colectia Cotidianul pe care o citesc. Adica prima chiar din colectie. Au facut treaba buna oamenii astia (nu stau sa discut acum despre calitate, greseli etc.). Mie cartea lui Gary mi-a placut la nebunie si am citit-o ca pe apa fara sa observ daca o fi avut greseli sau mai stiu io ce. De-abia am observat alte chestii care m-ar fi deranjat mai tare, din alea care tin de „scriitura”.

Zice luciat aici foarte bine despre carte, eu nu stiu ce sa spun mai mult. Ea a facut si paralele, a analizat si a disecat (ei, ma rog, macar un picut acolo), nu mai fac si eu acelasi lucru. Da, ma gandeam si eu in timp ce citeam ca parca prea le zice bine Momo uneori, prea spune cate o chestie profunda, de batran pe patul de moarte. Ce e misto e ca asta nu apuca sa deranjeze, fiindca totul e atat de bine scris incat ajungi repede sa nu te mai poticnesti in astfel de maruntisuri. Si de altfel eu i-am gasit si o scuza lui Momo: normal ca spune tot felul de treburi de genul „totdeauna mi s-a parut bizar ca lacrimile au fost prevazute in program. Inseamna ca am fost prevazuti pentru a plange. Va dati seama. Nici un constructor ca lumea n-ar fi facut asa ceva” cand el are prin preajma tot felul de indivizi de genul lui nenea Hamil, mare fan Hugo si care il invata ca „se poate face orice cu cuvintele, dar fara sa omori lumea”. Mi-a amintit un pic de copiii din Experimentul Zaica (oare pe unde oi fi ratacit eu cartea aia? un link aici, gasit la o cautare rapida pe Google) si am inteles perfect ca repeta ce aude in jur, un pic transformat, ca doar, vorba lui, „nimeni nu e mai conformist decat copiii”.

In fine, nu stau sa analizez ce e fals si ce nu in Momo, ideea e ca in ansamblu e foarte reusit si foarte autentic, un adevarat pusti crescut intr-un cartier parizian de imigranti, printre travestiti, proxineti, curve etc. Dar nu numai Momo e reusit, reusita e si madam Roza cea care are grija de copiii de curve (evreica poloneza fosta la randul ei curva pe trotuarele Parisului si trecuta prin Auschwitz), travestita Lola, fosta boxeur si care „a fost obiectul unei nedreptati si erau atatia plozi fericiti care se pierdeau in ea”, nenea Hamil „inteleptul” si toti ceilalti, copii, smecherasi, doctorul.

Da, na, mi-a placut enorm de mult si de mult n-am mai citit ceva care sa mearga atat de usor, sa ma amuze si sa ma cutremure in acelasi timp, sa ma faca sa iert orice chestiune stilistica ce altminteri m-ar fi facut sa ridic o spranceana. Scena din final, cu Momo si cadavrul madamei Roza, e cutremuratoare cu toate ca putea sa fie doar extrem de siropoasa. Ei, nu-i si totul e misto si daca prindeti cartea asta cititi-o neaparat!

Ah, asta mi-a placut tare de tot (desigur, la gramada cu multe altele)🙂 (sau😦 ?): „trebuie sa slabesti ca sa mananci mai putin, dar e foarte greu pentru o femeie batrana care e singura pe lume. Are mai mare nevoie de ea insasi ca ceilalti. Cand n-ai pe nimeni pe langa tine care sa te iubeasca, totul ti se transforma in grasime.”

Si ia te uita ce de Momo pe Wikipedia

P.S. Uitasem… Asadar Momo e un pusti musulman, baiat de curva, crescut de o anume madam Roza care se ocupa cu cresterea copiilor cu mame „in bransa” contra unei sume de bani. Cartea e scrisa din perspectiva pustiului, care ne povesteste cu glasul lui de 10/14 ani cum vrea sa vina mama si are crampe ca sa o faca sa vina, cum creste el in cartierul de imigranti in mijlocul unei populatii pestrite, cum se ascunde de tatal care vine la un moment dat sa il vada (o nebunie scena aia!), cum viseaza uneori la un camin normal si ii pare rau fiindca i se pare ca o tradeaza pe madam Roza, pe care el o iubeste, dealtfel.

Cartea e lejeruta la inceput, are un haz nebun, are farmec, pe parcurs insa vezi ca sub hazul ala se ascunde o poveste care iti face pielea gaina, iar glasul lui Momo se schimba incetisor, de la copilaros (dar un copil crescut acolo unde creste el, cu o oarecare maturitate sau impresie de maturitate) la mai putin copilaros si parca mai „matur” si trist spre final. Ma rog, nu prea le am cu rezumatele, dar in mare cred ca asa stau lucrurile.

Explore posts in the same categories: roman

11 comentarii pe “Momo no. 3”

  1. ionuca Says:

    Mi s-a tot recomandat cartea asta, dar inca nu m-am invrednicit sa o citesc. Macar am asezat-o strategic pe masuta, cine stie cand imi vine cheful sa vad si eu despre ce e vorba🙂

  2. zumcititor Says:

    @ ionuca: a, pai sa stii ca se citeste foarte usor, o termini cat ai zice peste. si cred ca o sa-ti placa.

  3. puck Says:

    deci ce mi-a placut cartea astaaaa!

  4. zumcititor Says:

    @ puck: deci daaa!🙂 poate prinde si ionuca un pic de curaj si o citeste🙂

  5. dragos c Says:

    Newsletter – Va mai scoate Poliromu niste volume de Gary in col Opere XX – for whom it may concern

  6. zumcititor Says:

    @ dragos c: a, merci de news. chiar as vrea sa mai citesc ceva de el, ca tare mi-a placut.

  7. vio Says:

    pliz lămuriţi-mă şi pe mine dacă e vreo legătură între cartea asta şi măcar una a lui eric-emmanuel schmitt (eu am domnul ibrahim şi florile din coran şi mai am şi oscar şi tanti roz) (nu le-am citit). sînt eu aeriană şi singura asemănare ar fi că (probabil) mediul e franţuzesc şi apare tanti aia roz/roza şi e şi cu arabi sau cu evrei? vă rog scuzaţi formularea, n-am vrut să zic nimic de rău.
    mersi.

  8. zumcititor Says:

    @ vio: eu n-am citit nimic de nenea ala schmitt si nici nu prea ma trage inima. da’ a scris luciat despre asta, vezi acolo😀

  9. vio Says:

    luciat n-a scris de bine, clar:D

  10. zumcititor Says:

    @ vio: pai numai daca iti „povesteste” subiectul cartii lu’ nenea ala cu tantea roz si tot iti dai seama ca nu prea e de bine… pare rau da nu stiu ce sa spun despre el. si nu cred ca ma tenteaza sa-l citesc deocamdata, poate mai incolo.


  11. […] delicioasă cum numai un francez poate să scrie. cititi-o cu toată încrederea. au scris lucia si zuma desprea […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: