Daniel, mon amour

abagiu.jpg

Cezar Paul-Badescu – Tineretile lui Daniel Abagiu, Polirom 2004

Am mari probleme din cauza cartii asteia. Habar n-am ce-o sa scriu despre ea. Ma tot gandesc de cand am terminat-o (de fapt cred ca imediat dupa ce am terminat-o aveam o idee despre ce as scrie pe blog, intre timp a trecut o luna jumate si eu mi-am pierdut orice urma din ideea aia) si nimic, blocaj🙂 . Acum m-am apucat sa scriu si oi vedea ce iese.

Ce e sigur e ca mi-a placut, chiar entuziasmat. Desi am luat-o „la pachet” cu Luminita, mon amour cu intentia de a le citi in ordinea aparitiei, Luminita m-a atras mai mult dupa prima rasfoire asa ca am inceput invers. Mi-a placut mult si imediat ce am terminat-o am citit si Daniel. Asemanatoare si totusi diferita de cealalta. Un fel de vartej: perioadele vietii se amesteca, e cand prezent cand amintire, multa (auto)ironie, demitizarea aproape dureroasa a unor momente la care majoritatea se gandesc nostalgico-siropos (ce-mi vine in minte acum e calatoria la mare, trenul ala de noapte si copiii culcati pe picioarele parintilor). Peste intamplari reale si expuse ca pe masa de operatie vin altele incredibile, dar spuse intr-un anume fel incat ai baga mana in foc ca sunt si ele adevarate (visul cu delfinul sau povestirea de la final cu penisul lui John Wayne Bobbitt), o gramada de chestii despre care eu nu stiu ce sa spun. Nu stiu de ce mi-e asa greu, cu Luminita a fost mai usor, parca era totul mai la lumina. Aici… imi vine in minte gandacul alb de bucatarie. O creatura magica, daca n-as sti ca exista (si stiu bine de tot) m-as amuza de imaginatia autorului. Cam asa e toata cartea, o autenticitate dusa atat de departe ca devine ireala.

Gata. Nu mai am nimic de zis. Decat ca mor de curiozitate cum o sa fie urmatoarea carte a lui Cezar Paul-Badescu.

UPDATE: Ca de obicei, dupa ce postez imi dau seama ca ar trebui sa mai spun ceva: Daniel Abagiu e eroul nostru, care isi povesteste viata cu o sinceritate nemaipomenita. Nu e un individ care relateaza despre inaltatoarele lui lecturi din adolescenta, despre nesfarsitele ore de studiu, despre iubirile extraordinare, despre copilaria luminoasa la bunici si altele asemenea. El ne povesteste despre acelasi gen de intamplari, dar avand o mare grija sa nu para deloc inaltatoare. Totul e demontat si tocat de iti vine sa si plangi uneori si te apuca depresiile ca prea nu e nimic frumos in viata🙂 . Din cand in cand intervine autorul, care de fapt e Danut, cu o privire din afara care ajuta si mai mult la distrugerea oricarui mit din asta legat de copilarie sau adolescenta. Asa stiu eu sa rezum romanul lui Paul-Badescu. Si acum chiar gata.

UPDATE 2: pentru ca iar am ametit totul. Danut nu isi povesteste viata, povestea lui e spusa la persoana a treia. Interventiile la persoana intai sunt ale autorului dar e clar faptul ca sunt una si aceeasi persoana, ca Danut cel din prezent ni-l prezinta pe Danut cel din trecut. Tocmai claritatea astea ma face si pe mine sa incurc treburile acum🙂 . De-aia ziceam ca e un vartej si totul se amesteca. Deloc deranjant cand citesti (ba din contra), uite ca pe mine ma termina cand trebuie sa scriu despre😐 . Daca nu ma insel, doar in primul capitol povestea e la persoana intai in ambele cazuri, intern si extern. Definitiv gata!

UPDATE 3: de data asta, un link – preafata lui Cartarescu la Tineretile lui Daniel Abagiu. Mi-a placut si ma bucur ca am gasit-o pe net.

Explore posts in the same categories: lit. romana, roman

One Comment pe “Daniel, mon amour”


  1. […] zum-cititor-viteaz & dudul-somnoros despre cartile mele si alte nazdravanii « Daniel, mon amour […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: