Pauza…
Constat ca nu sunt o cititoare disciplinata si nici una cerebrala cand ma apuc sa citesc poezie. Daca un roman e tolerat mai usor, ii gasesc partile bune, ba chiar am uneori o rabdare infinita si le caut cu foarte multa atentie, citesc atent si recitesc si sucesc totul pe toate partile, cu poezia ma port mult mai urat.
Daca nu-mi place (si asta vad de la primele poeme dintr-o carte) ma apuca pandaliile, imi vine sa arunc cartea, ma enervez, bomban, comentez de una singura ba ma mai si ratoiesc la cine se nimereste prin preajma si ma plang ca se publica asemenea porcarii. Daca insa imi place ma comport ca un copil care a descoperit un joc nou si citesc si recitesc si in gand si cu glas tare si numai pentru mine si altora, mai trimit si pe mail, ma entuziasmez cum si pe unde apuc si sunt la fel de ingrozitoare ca in cazul in care nu imi place.
Se intampla mai rar sa fiu indifierenta si deloc sa citesc normal si folosindu-mi creierul asa cum trebuie. Mai am multe de invatat si multa poezie de citit (am avut o relatia dubioasa cu genul, poate postez la un moment dat despre asta). Nu sunt deci o buna cititoare. Ce e sigur insa e ca imi place la nebunie sa citesc poezie, buna sau proasta nu prea conteaza. Eu citesc oricum si ma manifest dupa caz 🙂
Ei bine, de cand a inceput anul am citit cateva carti de poezie. Si am nimerit prin toate categoriile: foarte misto, foarte nasol si mediocru. Am si recitit. Am incercat sa nu mai reactionez impulsiv, ci sa fiu mai atenta si sa mai si gandesc. Nu stiu cat am reusit, dar de incercat am facut-o cu siguranta. Probabil ca scrisul pe blog ma va ajuta sa imi mai pun si eu la punct relatia cu „genul liric” (ha!). Cel putin asa sper.
Asa ca imi iau inima in dinti si o sa scriu despre poezie. Nu doar despre poezie (nuuu, si nici n-o sa fac vreo lunga pauza de la proza), dar pentru inceput o sa ii acord prioritate fiindca asteapta carticelele astea de multa vreme sa scriu despre ele aici. Mi-a fost si imi e nitel frica, tocmai din cauza ca nu sunt o buna cititoare, cum spuneam, si pentru ca in general am de scris despre autori romani contemporani si pe deasupra cititori de bloguri. Si mi-e tare frica de asa ceva 😐
Insa ce-o fi o fi. Maine incep cu prima cartulie, Ruj pe icoane a Liviei Rosca. De fapt as fi vrut azi, dar n-am avut prea mult elan asa ca am scris asta 🙂
Explore posts in the same categories: poezie
8 mai 2008 la 8:28 pm
stai tu linistita, ca nu vrei sa stii ce bombanesc eu de una singura prin casa cind dau de poezie care nu-mi place 🙂
si sa stii ca astept sa scrii! cu sau fara elan, nu conteaza 🙂 sint curioasa ce si cum ti-a placut
8 mai 2008 la 8:32 pm
ba nu, uite, ca m-am gindit – cred ca cel mai des tip la cite o biata carte: „Come ooooooooooooooooon!” daca nu-mi place. si cind imi place ma tem ca fac cam asa „Aaaaaa, nu se poaaaateee” si ma apuc de recitit 🙂
sa nu mai spui la altii, ca ma fac de ris ca vorbesc la pereti
8 mai 2008 la 8:51 pm
@ luciat: bun, nu mai spun, ramane intre noi 🙂
si eu de-abia astept sa scriu, ca parca-s o povara cartile astea citite si necomentate. da’ tre sa spun ca am citit ianus, care mi-a placut mult da’ spre rusinea mea habar n-aveam cine e. dupa citire am dat un search si acu’ mi-e frica sa scriu 😀
si ca tot am ajuns la poezie, vreau sa pun o poza: am gasit azi o poezie de-a lui celan atarnata de un gard in berlin. printata si pusa acolo. sper sa reusesc sa-i fac o poza si sa spun si povestea. o sa fie greu, ca uichendu asta avem carnavalul culturilor si nu cred ca o sa-mi arda de stat pe blog 🙂 in caz ca uit sau ca nu apuc, macar sa ramana comentariul asta sa nu se piarda povestea, ca tare mi-a placut poezia din gard.
8 mai 2008 la 8:56 pm
:))))))))))))))))))))))))) sa nu-ti fie frica, te aparam noi in caz de ceva
8 mai 2008 la 9:08 pm
aaa, mersi 🙂 . oricum il las pe mai incolo, intai ma ocup de poete.
9 mai 2008 la 2:14 am
[…] zum-cititor-viteaz & dudul-somnoros despre cartile mele si alte nazdravanii « Pauza… […]