Sophie Calle

Prima data am auzit de ea de la Simona Popescu (in Lucrari in verde). Trebuie sa va spun ca eu am citit cartea Simonei foarte constiincios, facand liste dupa liste cu poetii, prozatorii, artistii pomeniti acolo si de care inca nu auzisem. Am cautat-o pe Sophie Calle pe Google, am citit cate ceva din Wikipedia si am uitat de ea pana de curand.

Saptamana trecuta vad o carte foarte aratoasa, legata cu o panglica visinie. Double Game – Sophie Calle si Paul Auster. Am murit de curiozitate instant. Fug la internet, dau un search (cartea era in tipla, nu se putea rasfoi – nu pot sa sufar!) si gasesc: in Leviathan Paul Auster i-a imprumutat personajului Maria cateva „actiuni” de-ale lui Calle. Pe langa asta, a mai inventat si el cateva (mai precis doua, daca am retinut corect). Incantata, Calle a vrut sa inverseze rolurile si l-a rugat pe Auster sa inventeze un personaj pentru ea, promitand ca va face tot ce face personajul fictiv. Auster se sperie, refuza (responsabilitate prea mare) si in cele din urma ii scrie un set de instructiuni: ”How to Improve Life in New York City.” Calle face tot ce o pune Auster sa faca si documenteaza proiectul in ”Gotham Handbook”, ultima parte a acestui Double Game.

Asta asa, pe scurt. N-am citit Leviathan, asa ca nu stiam foarte bine despre ce-i vorba. Sophie Calle mi se paruse interesanta (ce cuvant urat!), dar aveam ceva retineri fata de proiectele ei (o groaza de ciudatenii, mai multe detalii gasiti aici – eu inca am prejudecati cand aud de ceva atat de neconventional si nici nu prea stiu cum sa judec😦 ). Nu stiu deci ce m-a impins atat de tare sa cumpar cartea, dar am facut-o. Si aproape lesinata de curiozitate m-am urcat in tren cu obiectul asta frumos (o sa pun o poza maine, probabil), am rupt tipla si m-am apucat sa rasfoiesc.

Cartea incepe cu regulile jocului. Urmeaza paginile din Leviathan in care sunt descrise actiunile Mariei. Iar paginile sunt in formatul cartii lui Auster, lipite in cartea asta mai mare si mai aratoasa. Notitele Sophiei facute cu o carioca rosie marcheaza diferentele dintre ea si Maria. Savuros. Apoi sunt prezentate (text + foto) proiectele ”imprumutate” personajului lui Auster si cele facute de Calle dupa actiunile inventate pentru Maria. In final, cum spuneam, bucata cu totul noua scrisa de Auster special pentru Calle.

Ce face Maria / Sophie: mananca in fiecare zi mancaruri de aceeasi culoare (portocaliu, rosu, alb, verde, roz, galben – aici Calle a mai pus si de la ea), traieste o zi intreaga sub semnul unei litere (de exemplu B, C sau W), intalneste un barbat cam prost imbracat si decide sa ii trimita in fiecare an de Craciun cate un pachet anonim continand o piesa vestimentara. Gaseste pe strada o agenda si inainte de a o returna proprietarului face o copie, apoi ii suna pe rand pe cei din agenda si ii intreaba chestii despre proprietarul carnetului. Reuseste sa creeze un portret al omului fara sa-l fi cunoscut, ghinionul insa e ca acesta citeste in ziar articolele cu povestile despre el si ameninta ca o va da in judecata (ce incuiat🙂 ).

Mai sunt si altele, dar nu insir aici. Nici nu am citit tot, va dati seama. Nu e o carte pe care s-o citesti musai de la cap la coada, ordonat. Eu m-am plimbat prin ea si am citit cap-coada bucata numita ”The Hotel”. Calle s-a angajat camerista la un hotel venetian si fotografia ce gasea prin camere cand lipseau locatarii. A evitat intotdeauna sa-i intalneasca, dorind sa construiasca un portret din ce gasea prin camera: carti, haine, poze, creme, aparate de ras, jurnale pe care le si citea cand intelegea limba, etc. Oricat de tare am strambat din nas la inceput, dupa vreo doua pagini muream de placere. E minunat cum reuseste sa prezinte detalii extrem de intime dintr-o viata, sa creeze personaje profunde, vii si vulnerabile doar povestind ce vede prin camera si adaugand cateva poze (aici am plangeri, fiindca fotografiile sunt prea mici si e greu sa distingi intotdeauna ce se vede acolo). Mi-a placut la nebunie. Si imi place cartea toata, amestecul asta de personaj fictiv si realitate. E tare poetica.

O sa mai povestesc pe masura ce citesc, deocamdata am vrut sa ma manifest fiindca sunt tare incantata. Si evident, acum o sa citesc si Leviathan🙂

Explore posts in the same categories: necategorisibil

3 comentarii pe “Sophie Calle”

  1. luciat Says:

    mda, si eu vreau sa mai citesc o data cartea simonei popescu si sa-mi fac liste🙂
    nu mai tin minte de sophie calle, dar i-as fi pus un sobolan mort in geanta, pasta de dinti in crema de ochi, pioneze pe scaun, laxative in cafea si cred ca as mai fi avut vreo doua idei – daca-mi poza mie lucrurile din camera de la hotel! de dat in judecata n-o dadeam, ca asta-i pomana curata pt artisti de-astia😀

  2. zum Says:

    😀
    da’ stai, ca ala de o dadea in judecata era si el ceva regizor sau asa ceva, deci era publicitate pentru ambele parti.
    sa stii ca nu e chiar atat de ingrozitoare, mie mi-a placut. si mai bine sa imi pozeze sophie calle lucrurile din camera de hotel decat sa se apuce sa le probeze tanti care nu face decat curat, nu si vreo forma de arta (aoleu, ma tem ca a iesit prost. deci tre’ sa precizez ca nu am nimic cu tantile care fac curat, doamne fereste!)


  3. […] Cu Double Game, dupa cum am promis. Pe coperta e Sophie Calle deghizata in Brigitte Bardot in timpul zilei traita sub semnul literei B […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: