Muzica

Vara, cald, festivaluri si concerte. Pana anul asta eu am mers la concerte numai pe frig, in locuri acoperite. E drept, nu am fost la foarte multe, mai multe sunt cele pe care dintr-un motiv sau altul le-am ratat. Gusturile mele muzicale sunt o treaba foarte pestrita, ascult o gramada de chestii mai mult sau mai putin comerciale, mai mult sau mai putin cunoscute. Am un „bagaj” de prin adolescenta, unul mai recent, mai sunt si niste ramasite din copilarie, o groaza de muzica pe care o mai ascult din cand in cand doar din nostalgie si tot asa.

Insa exista o trupa care imi place enorm si in mod neconditionat de cand s-a apucat de cantat si pana acum, fara sa am nici o ratacire ca ba nu-mi mai place, ba imi place iar, ba albumul asta nu-mi place si le ascult tot pe alea mai vechi. Nu. Imi plac din ce in ce mai mult, fiecare album imi place mai mult ca precedentul (un pic exagerat aici, dar cam asa). Imi plac indiferent care e genul muzical pe care il prefer intr-o perioada, imi placeau si la 15 – 16 ani, imi plac si acum si sunt convinsa ca or sa-mi placa in continuare. Adevarul e ca nu as scrie (si nu am scris) despre nimic altceva legat de muzica aici, dar chestia asta de o povestesc acum a fost pentru mine un eveniment major si nu ma pot abtine. Dupa tutun, putina muzica inainte de a reveni la carti.

Asadar, ziceam ca vara e sezon de festivaluri si concerte in aer liber. N-am fost la nici un festival, desi in Germania si pe aproape sunt multe faine. Am tot incercat, da’ ba nu aveam cu cine, ba nu aveam timp, ba nu aveam bani, nu mi-a iesit niciodata. Din 2003 vanez insa o trupa care umbla pe la festivaluri prin zona: Radiohead. M-as duce la un concert de-al lor indiferent cat ar costa biletul si cat ar trebui sa ma strofoc sa ajung acolo.

Si n-a fost deloc simplu. Am ratat 3 pana acum. Dar de data asta au fost in Berlin. La 40 de minute de casa mea. Si si-asa era sa-l pierd si pe asta: n-am gasit insotitori. Cand am observat ca se vand biletele de nu se poate, am zis ca orice-ar fi eu ma duc. Singura. Si mi-am luat bilet. Si de cand l-am luat am tot frematat, mai aveam putin si-mi marcam zilele in calendar. AMR-ul.

Seara respectiva a fost marti, 8 iulie. Frig si ploaie, dupa cateva zile splendide. Evident, era in aer liber. Dar nu m-am speriat. Am ajuns la arena cu o ora inainte de incepere si la o ora de la deschiderea portilor. Am avut noroc sa ajung fix cand se deschidea o intrare suplimentara, ca erau ditamai cozile la celelalte. Am intrat imediat, as fi putut sa stau aproape lipita de scena, dar eu, proasta, am zis ca nu risc sa ma bag acolo, in zona fierbinte, ca stiu eu ca poa’ sa fie tare nasol si cum eram singura n-am indraznit. Fraiera, ce mai. Mi-am gasit un loc bun in tribune si l-am considerat bun pana mi-am dat seama ca vreau sa le vad si fetele, nu doar sa vad scena in ansamblu si sa ascult muzica. Dar na, acum asta e. Data viitoare.

Ei, si am stat eu cuminte acolo, cu o bere, cu tutun, vreo ora. Soare, cald, singura teroare a fost muzica tehno care a bubuit in mod constant in difuzoarele arenei. Mai aveam un pic si incepeam sa dau si eu din cap asa, prosteste, pe bubuiturile alea tampe. Din fericire la 7 a inceput concertul, in deschidere o trupa berlineza care canta un fel de muzica electronica (nu ma pricep cine stie ce la clasificari de-astea), deloc rea spre surprinderea mea. Apoi o pauza pentru aranjarea scenei. Si dupa vreo ora de aranjari, cand toata arena fierbea, a inceput concertul. Si ploaia. Cu vant, fulgere, groaznica. Dar, vorba lui Thom Yorke, sorry about the rain, but it’s a Radiohead gig.

Acu’…ce sa zic? A fost frumos cum nici chiar eu n-as fi crezut. Suna de 20 de ori mai bine live decat pe CD (si pe CD suna excelent!) M-as fi asteptat la o chestie mai trista, mai serioasa nitel, asa, niste indivizi care stau acolo cuminti pe scena si canta cu ochii in pamant. De unde! O nebunie! Rock cum scrie la carte. Cu 3 chitari nici n-avea cum sa sune linistit. O energie impresionanta, dar si delicata. Frumos, frumos, la primele acorduri mi-au dat lacrimile de emotie, mi-au trebuit cateva melodii sa-mi revin si sa ma pun pe dansat si cantat. Am uitat naibii de ploaie si de tot, era un Radiohead gig si eu voiam sa vad asta de cand lumea si pamantul.

Detalii tehnice de genul ce-au cantat (sau cum au cantat, sau cum au fost luminile, bla, bla) nu cred ca e cazul sa dau. Foarte mult din ultimul album (care momentan a devenit preferatul meu – se cheama In Rainbows, cautati, ascultati), ceea ce a fost foarte bine. Foarte multe „clasice”. S-au intors de 2 ori pe scena. Au si vorbit. Putin, cu umor. Fragil, delicat, senzual, dement, nevrotic, modern, clasic, radiohead.

Inca nu mi-am revenit. Din pacate a fost ultimul concert in Europa anul asta, altfel cred c-as fi zbughit-o imediat la urmatorul. Cum spuneam, cu orice pret. Iar prea curand sa vad altceva nu ma duc. Sa mai las nitel sa se aseze entuziasmul de marti. Pana atunci, incercati asta. Sau asta. Sau chiar asta (evident, merge si asta; si nu uitati, videoclipurile sunt misto si ele). Gata. Ah, nu: ceva nou aici.

Revin cu Ianus.

UPDATE:

Explore posts in the same categories: muzica, radiohead

3 comentarii pe “Muzica”

  1. raul Says:

    rain down
    rain down on me

    of, perfect

  2. Noraw Says:

    I-am vazut si eu la Sziget acum doi ani. Pentru mine, era o obsesie ce trebuia neaparat „bifata”. Pentru ei am mers la festival. Si nu m-am vindecat.

  3. zum Says:

    @ raul:🙂 da, a fost perfect
    @ Noraw: asa de mult am vrut sa merg si eu atunci la Sziget… evident ca pentru ei.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: