Dilecta

Octavian Soviany – Dilecta, Cartea Romaneasca 2006

M-am tot gandit la un titlu pentru postarea asta. Nu ma pricep eu prea bine la titluri, dar de data asta a fost si mai greu ca de obicei. Asa ca am ramas la numele volumului.

Recunosc, am citit placheta demult. Nu mi-a luat mai mult de 20 de minute. Are o „prefata” si patru parti („Dilecta desnuda”, „Evantaiul Dilectei”, „Les billets doux” si „Gradina din Siraz”) ce contin secvente, strofe, nu stiu exact cum sa le zic, scurte. Foarte scurte. As zice un fel de haiku-uri. Un exemplu:

„Imbracata in verde
miroase
ca o crenguta de visin.”

Rima. Rafinament. Poezie de moda veche. Pe de o parte, foarte bine-venita dupa cateva volume furioase ale poetilor tineri. Pe de alta… hm, nu stiu exact, mi-a lasat o senzatie de gol. Si am uitat-o foarte repede. Ma asteptam la niste versuri spumoase, consistente, bogate. Le-am gasit cam seci si cam prea lucrate. O fi asta intentia autorului, stiu si eu? Daniel Cristea-Enache in Ziarul Financiar:

„Suntem departe, aici, de imagistica si implinirea erosului frust, rural, pe care numerosi poeti autohtoni le ilustreaza. Intalnirea la fantana sau la hora cu o femeie plesnind de sanatate si fata rosie ca focul, numai buna de iubit, lasa loc combinatiilor curtenesti, intrigilor si barfelor subtiri care incheaga o atmosfera. Florica, Ileana, Maria vanate de flacaii satului si cantate, cu anume sperante, de poetul plecat de la vatra si ajuns domn mare la Bucuresti au drept corespondente pe Dilecta desnuda si roscata Adora – personaje urmarite cu vizibila pofta, dar tot atata ipocrizie sociala, de conti, marchizi, duci care stiu sa-si tina rangul.”

Citind asta, sperantele puse in Dilecta sunt mari. Si da, Dilecta e rafinata, e o doamna care graseiaza (asta e de la mine, nu stiu de unde mi-a venit nu e de la mine, e chiar din carte: „Tu graseiezi, Dilecta, cum toarce o pisica”🙂 ), e eleganta, dar e cam seaca si cam plictisitoare. Intrigile si amorurile ei sunt mult prea „de hartie”. Lipseste viata aici si mie asta nu-mi convine. Recunosc, probabil ca sunt multe trimiteri si aluzii pe care nu le inteleg. De-aia mi-e si destul de greu sa scriu despre cartulia asta. Asa am citit prin diverse recenzii, ca cititorii „care stiu” se vor bucura sa descopere tot felul de trimiteri. Eu cred ca sunt un cititor care uneori stie, alteori nu. Dar citind asa ceva:

„Turnati-mi din balerca vin ros, amicii mei.
E in calduri Dilecta. Ca si pisica ei.”

trag concluzia ca mai mult nu stiu decat stiu. Nu de alta, dar nu-mi prea place. E ironic? Poate e prea mult pentru mine. Uh, am ametit. Da e ok, se citeste repede, e rafinata si muzicala si placuta auzului si bogata si dantelata. Pentru mai mult, cred ca trebuie mers in alta parte. Mai mult nu stiu ce sa zic (ah, mor de nervi cand observ ca m-am repetat! Dar mi-e prea lene sa schimb. Mai mult…)

Trebuie neaparat sa fac un efort sa ajung la zi, am inceput sa uit detaliile din cartile terminate demult si se pierde sensul blogului asa. Promit ca incerc. Fragmente din „Dilecta” pe pagina editurii, am pus link la poza, cum fac de obicei (nu stiu daca s-a observat).

Explore posts in the same categories: lit. romana, poezie

8 comentarii pe “Dilecta”

  1. white noise Says:

    asa-i cum zici, cam desueta. eu n-am citit toata cartea, doar am rasfoit-o. nu m-a prins, cum s-ar zice. dar ar fi bine sa cauti „scrisori din arcadia” , care-i cu totul altceva. e aparuta la paralela 45

  2. zum Says:

    @ white noise: da, vreau si eu scrisori din arcadia, ca am avut senzatia ca e altceva. m-am cam ofticat ca am citit-o pe asta prima, ca mi se pare ca nu-i face dreptate lui soviany si trebuia sa incep cu altceva, dar…

  3. insemnaridinsubterana Says:

    E-he,Zum, s-a observat link-ul; adevărul este că ai o sinceritate aparte, o inocenţă a percepţiei care te face să spui şi adevărul incertitudinilor sau al ezitărilor, nu numai pe cel al certitudinilor. Mie îmi place foarte mult asta. Eu cred că e doar o convenţie poetică desuetudinea asta. Şi Brumaru are un univers care pare a ţine exclusiv de trecut (samovare ruseşti, interioare greoaie, rochii de epocă, patefoane stricate, valsuri şi tangouri de demult), dar poezia e la fel de proaspătă, cu „crudităţi lexicale” mereu noi şi suculente pentru că e o experienţă a limbajului în primul rând. Nu îmi displace aerul vechi pentru că a fost respirat de multe suflete mari.(Teodora)

  4. zum Says:

    @ Teodora: imi aduc aminte ca am vrut, cand am scris asta, sa pun un fragment din Dilecta si sa spun ca singurul efect pe care l-a avut a fost sa ma faca sa suspin dupa poezia lui Emil Brumaru. mi s-a parut cam urat sa fac asta asa ca am renuntat. deci nu aerul vechi e problema. problema e ca e doar aer vechi si nimic altceva. nici nu simti c-ai citit cartea, se duce imediat (si la propriu si la figurat)🙂

  5. Miruna Vlada Says:

    iarta-ma draga zum nu stiu daca e ok ca intervin poate sunt prea subiectiva dar as vrea sa spun totusi ca e cam ciudat ce spui. pe de o parte recunoasti singura ca nu ai inteles multe aluzii (nume, personaje, autori, locatii etc) din carte. asta se numeste livresc. dar in acelasi timp ar trebui sa te intrebi si daca nu cumva „cartea s-a dus prea repede” pt tine dupa ce ai citit-o si pentru ca nu ai prins toate sensurile, misterele si conotatiile livresti ale acestui tip de poezie…
    din ce scrii tu aici reiese ca Dilecta e o carte usurica.. oare e chiar asa?? miza ei crezo ca sunt niste rime simpatice de salon ?

  6. zum Says:

    @ Miruna Vlada: se poate sa se fi dus prea repede pentru ca nu am inteles eu multe lucruri. sigur ca da. se poate sa nu fi inteles care-i e miza. dar eu vorbesc din punctul meu de vedere si nu pretind ca dau vreo sentinta definitiva🙂

  7. Octavian Soviany Says:

    multumesc de impresii. mie imi place ca ai fost sincera. si mi-a placut ca ti-ai imaginat-o pe Dilecta graseind… asta e frumos.

  8. zum Says:

    @ Octavian Soviany: sigur ca sunt sincera, nici prin gand nu mi-ar trece sa fiu altfel. desi e destul de greu cand ma gandesc ca poate citesc autorii, iar unii reactioneaza atat de frumos incat imi pare rau ca nu am zis mai multe lucruri de bine.🙂
    imi asum parerile, a fost felul in care am interactionat eu cu Dilecta, motivele sunt felurite. admit ca in mare parte aici e foarte posibil sa fie vina mea, faptul ca nu am inteles aluziile poate sa fie un factor important. insa cred ca mai e si o chestiune de gust, iar acolo am incredere in mine.🙂 ca de multe ori, regret ca nu am spus mai multe si despre lucrurile care mi-au placut, insa pana la urma cred ca ce am scris mai sus reflecta destul de bine impresia care mi-a ramas pana azi. fara ca asta sa faca din Dilecta o carte despre care sa spun raspicat „ah, nu mi-a placut”. in nici un caz.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: