Orasul invizibil

Am citit de curand un interviu cu Dan Sociu in care vorbeste despre Berlin. Nu zic ca n-ar avea dreptate in ce zice acolo, are, insa mi-am adus aminte, citind, cum se poate ascunde orasul asta si cat de usor te poate pacali. Promisesem mai demult ca o sa scriu cate ceva despre el si despre de ce imi place – poate ar fi momentul.

Cand am venit aici prima oara am avut doar o zi de haladuit pe strazi asa ca n-am putut sa fac prea multe, am mers pur si simplu cat am putut de mult prin locurile marcate mai intens pe harta. Cred ca sunt unul dintre putinii oameni care poate spune ca a adorat Berlinul doar dupa aceasta plimbare superficiala, fara sa fi facut nimic altceva, fara sa-i fi vazut locurile cele mai vii, fara sa fi vorbit cu nimeni, fara sa fi intrat altundeva decat in hotelul in care stateam, fara sa fi iesit nicaieri seara. Si asta in ciuda fricii pe care mi-a produs-o cand, dupa ce se intunecase, am ajuns la Reichstag-ul luminat de cateva reflectoare si deasupra caruia se ingramadeau norii. Da, mi-a fost frica, ma uitam in sus la statuile negre, auzeam clipocind apa (Reichstag-ul e pe malul Spree-ului), suierand vantul, la cativa metri se vedeau crucile – memorial pentru cei morti incercand sa treaca zidul si ma gandeam ca daca as fi fost in seara aia la Paris, in fata unei cladiri importante, as fi simtit probabil incantare, bucurie, m-as fi entuziasmat de cat e de frumoasa. La Berlin m-am simtit marunta si speriata si cu toate astea cand am ajuns acasa am stiut ca ador acest oras.

Te intampina rece, dur, cu strazi largi si nu foarte aglomerate, cu lumini slabe si cladiri reconstruite uneori de la zero, cu oameni care vorbesc putin si rad si mai putin, cu ziua scurta din timpul iernii (la 3 si jumatate dupa-amiaza e deja intuneric), cu trenuri care trec la doi pasi de ferestre zguduind casele si strazile, cu metroul aflat foarte aproape de suprafata, pe care il simti cand mergi pe strada (fiindca pamantul de sub Berlin musteste de apa la fel cum cerul de deasupra Berlinului musteste de nori grabiti). Dar daca nu te sperie (adica asa, de tot, ca pe mine un picut doar ce-am zis ca m-a speriat) si nici nu te lasa indiferent la primul contact, e pe veci al tau.

Cred ca imi place pentru ca nu e un oras care sa te copleseasca, nu te intimideaza prin maretie, frumusete, prestanta. E un oras in care si alaturi de care traiesti, te lasa sa-l acaparezi tu pe el, sa-l faci al tau. E prietenos desi pare rece. E imens, dar are intimitatea unui orasel, fara a avea si defectele acestuia. Si-a asumat istoria nefericita pe care a trait-o, a asimilat-o si a ramas cu o cicatrice pe caldaram (locul pe unde a trecut zidul e marcat cu piatra) si in aer. Ii place sa te pacaleasca aruncandu-ti in ochi diferentele dintre partea de est si partea de vest si daca te lasi pacalit (si te lasi, 99%) crezi imediat ca l-ai inteles si l-ai ghicit. Nimic mai fals!

Da, estul e un mare party. E plin de tineri boemi, de cluburi, e alternativ si cool. Vestul e batran, linistit, cu magazine de firma si oameni plictisiti. Asta la prima vedere (care prima vedere poate tine cateva luni, chiar mai mult). De fapt estul nu e atat de diferit de vest: ambele gazduiesc boemi, doar ca de tipuri diferite. Ambele au magazine scumpe, doar ca cele din vest poarta nume pe care le stie oricine, pe cand cele din est sunt mai, hm, avangardiste (nu gasesc alt cuvant🙂 ) sau ascund aceeasi marfa pe care o gasesti in mall-ul de pe Ku’damm sub o fatada de magazin second-hand. Cluburi, droguri si party-uri sunt peste tot. E drept, mai multe in est dar motivul e simplu.

Dupa ce a cazut zidul toate partea de est a Berlinului s-a cam golit. Evident, oamenii tanjeau dupa vest si s-au dus acolo. Spatiul imens ramas in locul lor era extrem de tentant asa ca s-a umplut rapid cu tineri veniti din vest sa traiasca in Capitala, cu baruri si cluburi facute de cei care au intuit potentialul locului si in general cam cu toti cei veniti din afara care voiau sa traiasca in fostul est. Era exotic. Inca mai e.

In vest insa mai pot fi gasiti vechii berlinezi, cei care au trait aici ca intr-o insula pe vremea cand Germania era impartita in doua, cei care s-au intors dupa ce au incercat sa traisca prin alte parti si n-au reusit, cei carora le plac Bowie si Iggy Pop si n-au uitat ca intr-o vreme Berlinul cool insemna Berlinul de Vest, cei foarte batrani care au cunoscut vremurile cu adevarat fascinante ale orasului astuia si, in general, cei mai multi berlinezi adevarati. Adica nascuti aici. Sunt destul de putini, acum se spune ca dupa un an aici esti berlinez si fiecare isi numara anii de cand a fost adoptat si a adoptat orasul. Cei trecuti de „varsta” de 5 ani sunt considerati berlinezi sadea.

Cred ca am deviat si o sa ajung sa scriu prea mult fara a spune mare lucru. Sa fiu mai scurta: orasul asta e mult mai mult decat ce se vede asa, rapid (catai banalitatea am zis🙂 ). Stiu pentru ca am trecut si eu prin etapele cunoasterii lui. Am invatat sa nu mai fiu incantata de boema din est si stiu ca 80% dintre acesti rebeli se vor muta peste 5 ani intr-un targ ca Frankfurt-ul, vor castiga o caruta de bani lucrand intr-o banca, vor purta costum si isi vor aminti de perioada berlineza cand vor veni pe aici in vreo calatorie de afaceri. Mai stiu si ca cei care par imbracati cu haine de la Crucea Rosie au dat poate sute de euro pe ele si ca cei care merg sa cumpere mobila din flohmarkt stau la coada sa isi ia iPhone. Acu’ nu vreau sa zic ca sunt toti asa si nici ca e rau sa fii asa, nu. Vreau doar sa zic sa nu va lasati pacaliti de oras cand ajungeti pe aici si sa aveti rabdare sa-l cunoasteti. Sa nu veniti cu prejudecati fiindca aici Berlinul taxeaza. Sa incercati si o plimbare printre vilele din Grunewald, nu doar o escapada in cluburile din Friedrichshain. Si sa-l lasati sa va primeasca, are loc pentru absolut toata lumea🙂

Of, acum ma oftic. Am scris atat despre cum se prezinta orasul si despre imparteala est-vest ca nu mi-a mai ramas energie pentru lucruri importante. Cum ar fi una dintre cele mai meseriase galerii de pictura din lume, Gemaeldegalerie, unde joia dupa-amaiaza poti intra gratis (iar in rest nu e deloc scump) si unde poti vedea multe comori. Sau arhitectura orasului, imbinarea dintre vechi si modern si cat de bine au reusit sa-l reconstruiasca si sa-l armonizeze. Sau Nefertiti. Sau altarul din Pergamon, poarta Ishtar, poarta din Millet. Sau Picasso. Sau unul dintre cele mai celebre magazine de muzica electronica (celebru in lume, nu doar in Germania). Sau amfiteatrul in care i-am vazut vara trecuta pe Radiohead, ascuns in mijlocul padurii. Sau tot felul de povesti de pe Unter den Linden. Sau expresionistii din gruparea Bruecke. Sau Brecht. Sau… sau… Sau pur si simplu orasul relaxat si calm, desi pulsand de energie, in care se traieste atat de frumos.

Later edit: ajunge din ce in ce mai multa lume pe blogul meu cautand „shopping Berlin”. Un sfat: nu veniti aici! Serios, sunt atatea locuri unde puteti merge pentru shopping, de ce aici? Nu e fain, pe cuvant.

Explore posts in the same categories: berlin

10 comentarii pe “Orasul invizibil”

  1. zum Says:

    mi se pare ca am facut Berlinul de est sa arate rau. n-am vrut. eu locuiesc in est si imi place la nebunie, nu m-as muta nici in ruptul capului altundeva🙂

  2. Fly Says:

    Ioi, nu ti-a zis nimeni ce fain ai scris! Mi-ai facut pofta sa merg si nici nu ma gandeam inainte ( nu ma gandeam nici sa citesc tot postul dar nu stiu cum, l-am terminat :P).

  3. zum Says:

    @ Fly: pai sa mergi, ca e un oras minunat🙂

  4. Fly Says:

    Nu de mult am inceput Cetatea Soarelui, ce coincidenta faina. Si m-am intors sa-ti zic.:P

  5. zum Says:

    @ Fly: ma bucur ca te-ai intors. poate zici ceva si despre Cetatea Soarelui🙂

  6. Fly Says:

    Pacat ca am scris Cetatea si nu Aleea😀 cartea e asta: http://www.humanitas.ro/humanitas/aleea-soarelui
    Mie mi-a placut foarte mult, dar probabil ca nu-i de ajuns ca sa iei in serios recomandarea.🙂 zic ca e usor de citit si merge bine cand cauti ceva cat de cat rezonabil.

  7. zum Says:

    @ Fly: aaa, Sonnenallee🙂 am auzit de film da’ nu stiam de carte. acum inteleg legatura. exista si o Cetatea Soarelui si drept sa spun ma gandeam ce-are a face cu ce am scris eu🙂

  8. A Reader Says:

    Vad ca si tu iubesti Berlinul aproape la fel de mult ca Cristina de la confruntadurerea🙂 O sa ajung si eu in sfarsit sa-l vad, dar ca si tine prima oara, si eu o sa am tot o zi (8.08) si cred ca, exact ca si tine, o sa merg pur si simplu cat pot de mult prin locurile marcate mai intens pe harta. Altarul din Pergamon si celelalte antichitati sper sa reusesc totusi sa le vad (la Picasso nu tin neaprat).

  9. zum Says:

    @ A Reader: uf, de-abia acum am gasit comentariul tau. in spam, desigur. cum a fost?🙂

  10. A Reader Says:

    Eu abia acum am vazut ca mi-ai recuperat comentariul din spam si mi-ai raspuns. A fost o perioada cand toate comentariile mele de pe blogurile de la wordpress.com ajungeau la spam. Si un comentariu de la capricorn, unde ii spuneam ca trec prin Viena, a avut aceeasi soarta.

    Sa indraznesc sa-ti marturisesc ca Praga (de acolo veneam) mi-a placut cu mult mai mult ? Dar probabil ca 2 zile nu sunt suficiente pentru Berlin…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: