Eu, filmele. Orbitor, zapada. Klee

Mi-e foarte lene sa scriu despre o carte (cu atat mai mult cu cat nu ma pot hotari despre care sa scriu), asa ca o sa mai cresc numarul de postari din categoria „diverse”.

Deci, ce am mai facut. In primul rand, am devorat povestiri (Miranda July si Lucian Dan Teodorovici, asteapta la rand Radu Pavel Gheo si Junot Diaz). Asta asa, in pauzele de Orbitor. Care Orbitor merge mai greu decat ma asteptam. Am crezut initial ca e momentul prost, dar parca-s prea lungi si dese momentele astea proaste si nu mai stiu ce sa zic. Nu m-ar deranja faptul ca citesc foarte incet daca n-as uita. De exemplu acum ma innebuneste faptul ca nu stiu cine e un personaj desi dupa cum apare acolo parca ar trebui sa stiu. Si nici nu stiu daca e memoria mea sau de fapt asa e scrisa cartea. Un alt lucru care ma enerveaza este ca nu stiu cand apare pentru prima oara numele lui Herman. Eu pusesem un semn la un moment dat dupa care, citind mai departe, am dat peste un pasaj care-mi arata ca gresesc, ca nu e acolo unde credeam eu, mai aparuse inainte. Si eu am uitat. Hm. Mi-ar trebui un buton de search, rascolesc disperata prin carte si nu gasesc si ma irita. Sau poate n-ar trebui sa ma poticnesc in chestii de genul asta, dar nu ma pot abtine.

Pe de alta parte, dupa ce ma enervez asa dau peste pasaje care ma lasa cu gura cascata si pe care le citesc de cateva ori pana imi epuizez emotia initiala. Am ajuns sa iubesc si sa urasc Orbitorul, habar n-am cum o sa evolueze lectura. Nici nu citesc liniar, ma intorc foarte des si recitesc pasaje din urma, asta cred ca ma incetineste mult. Am momente cand imi vine s-o arunc si sa recitesc Nostalgia, pe care o iubesc neconditionat (si fara momente de ura), sa recitesc poezii de-ale lui Cartarescu sau chiar Enciclopedia zmeilor si sa las Orbitorul iar la asteptat. Dar imi trece si citesc inainte, parca e dependenta, nu pot sa ma las.

In pauzele dintre feliile de Orbitor citesc proza scurta, cum spuneam mai sus. Si in al doilea rand, ca asta cu proza scurta era primul, vad filme. Filme asa, aiurea, ca oricum nu ma pricep deloc. Ma pot uita linistita la filme proaste, care imi plac desi stiu si constientizez perfect ca-s proaste. Nu-sh’ ce naiba se intampla, parca e totul dat peste cap. Uite, de exemplu m-am uitat cateva zile in nestire la chestii de genul X-Files, Grey’s Anatomy, Desperate Housewives si House. House imi place de mor, X-Files e in afara oricaror categorisiri din astea, celelalte doua or avea ele parti bune, dar au si niste puternice accente telenovelistico-siropoase pe care in mod normal nu le-as suporta de nici o culoare. Si totusi ma uit fara sa cracnesc.

In afara de seriale n-am vazut cine stie ce. M-am dus la Berlinale sa vad doar doua filme, ambele de acu’ 50 de ani. Ben-Hur a fost fascinant. Ma asteptam sa fac misto non-stop si am facut, dar asta nu m-a impiedicat sa ma distrez de minune. Cumva, cu toate bubele lui, m-a prins si am aplaudat la sfarsit cu foc. Si in plus, spre rusinea mea, mi-a placut foarte mult Charlton Heston. Cred ca nu e trendy deloc asta🙂

Nu s-a intamplat la fel cu West Side Story, asta a fost o plictiseala de zile mari. Nu mi-a placut deloc, da’ deloc. Nu inteleg de ce atata lume se entuziasmeaza cand aude de el, nu inteleg de ce atatea premii. Un sirop care se vrea „cool”, dar in afara de cateva scene in care gasca de portoricani canta si danseaza cu ceva nerv nu am gasit nimic de placut. Da, ziceam ca ma uit fara sa cracnesc si la chestii nasoale, dar sa nu fie plictisitoare si sa nu-mi fie servite drept rafinate si nemaipomenite. Ca atunci ma enervez de-a dreptul.

Am mai vazut intre timp un Jane Eyre de prin ’49 si acum caut Wuthering Heights cel cu Laurence Olivier fiindca mi-am amintit ca eram tare amorezata de el pe la 12 ani. N-am vazut nici unul dintre filmele romanesti de la Berlinale, mi-a zis cineva ca e frumusel Cea mai fericita fata din lume dar eu sunt foarte circumspecta cand vine vorba de filme romanesti noi. Asa ca mai astept pareri, nu risc inainte (imi pare rau, to-morrow, da’ asa a fost sa fie🙂 ).

Asa, deci am zis de Orbitor, de filme, de mine implicit, au ramas zapada si Klee. Klee – am fost la o expozitie numita The Klee Universum: mi nu nat! De mult n-am mai vazut ceva atat de frumos si de mult n-am mai fost atat de fermecata. Nu vazusem pana acum Klee decat in albume, a fost un soc sa vad pe viu. M-au innebunit culorile, cata dreptate avea cand spunea „color possesses me. I don’t have to pursue it. It will possess me always, I know it. Color and I are one. I am a painter.” Intr-adevar, e pictor. Nu ma apuc acum sa scriu despre asta ca cine stie ce bazaconie iese, insa atat sa stiti: daca aveti ocazia, mergeti si vedeti Klee. Si lasati-va in voia mintii si emotiilor voastre, lasati naibii ghidurile audio sau alte chestii menite sa va instruiasca. Eu m-am uitat cu ochii proprii, dupa ce mi s-a parut ca ghidul imi taia din bucurie – si tare frumos a fost.

Gata, cam asta e. Ah, nu, zapada! Zapada e peste tot si e pufoasa si alba si ma bucur de ea cum nu m-am mai bucurat demult. Asta desi saptamana trecuta ma entuziasmasem vazand un ghiocel in curte. Si acum chiar inchei, ma duc sa citesc din Orbitor. Linistea, zapada si noaptea cred ca sunt decorul perfect.

Explore posts in the same categories: diverse, orbitor

13 comentarii pe “Eu, filmele. Orbitor, zapada. Klee”

  1. lilanda Says:

    Klee trebuie vazut in original, fiindca nicio reproducere, oricit de buna ar fi ea, nu poate egala originalul!!! Linii, transparenta, culori, imbinari, adincime..te vrajesc pur si simplu.

    Pentru mine a fost, realmente, o surpriza sa aflu ca Paul Klee nu se putea exprima, scriind!!

  2. ionuca Says:

    Hiiii, si eu vreau cartea Mirandei! Tot imi propun sa trec pe la Anthony Frost sa o caut. Acum chiar nu mai am nici o scuza :))

    Este si o formatie nemteasca numita Klee. Recomand piesa Gold😀

    De fapt, uite aici e clipul: http://www.youtube.com/watch?v=rNqPHmweTJY🙂

  3. zum Says:

    @ lilanda: nu se putea exprima scriind? cum adica?

    si da, liniile, imbinarile, transparenta, adancimea, zici bine tu (normal ca zici bine🙂 ). si desenele m-au vrajit, nu doar picturile. cateva linii acolo, dar cata gratie si fluiditate aveau liniile alea.

  4. zum Says:

    @ ionuca: cred tie ca o sa-ti placa Miranda mai mult decat mi-a placut mie. o sa incerc sa scriu in curand despre ea, poate iti faci o parere. mersi de link, ascult imediat🙂

  5. to-morrow Says:

    Ok, n-a fost sa fie cu filmul acela romanesc la Berlinala…
    Cat despre Orbitor, eu nu m-am incumetat sa citesc asa ceva, astept o perioada cand voi avea elan pentru dantelarii si intertextualitate, cum se pare ca este Orbitor. Cred ca trebuie sa existe o perioada de odihna pentru asa ceva, eu nu ma simt inca pregatita🙂 In plus, mi-e teama ca ma duc ca la „pomul laudat”.
    Daca tot esti in perioada in care vezi filme vechi, ai putea incerca si „Pride and Prejudice” din 1940, cu Laurence Olivier. Sau „Jezebel” (1938), cu Bette Davis si Henry Fonda. Ori „The Lion in Winter”, cu Katharine Hepburn.

  6. zum Says:

    @ to-morrow: ei, nu e Orbitor chiar „pomul laudat”, da’ daca n-ai chef n-o citi.

    mersi de recomandari, n-am vazut acel Pride and Prejudice dar daca zici ca e cu Olivier o sa-l caut. pe celelalte le stiu, insa poate n-ar strica o revedere🙂

  7. lilanda Says:

    Cind era profesor la Bauhus, Klee a incercat sa astearna pe hirtie, prozaic, ideile lui despre arta (desen, in special). Si-a dat seama ca nu poate sa scrie pur si simplu…asa incit a creat/desenat, drept material de curs, faimosul „Pedagogical Sketchbook”. A reusit ca doar prin citeva schite si note sa creeze o intreaga filosofie a artei!! E super cartea..o recomand oricui, chiar si ca literatura!!

  8. zum Says:

    @ lilanda: aaa, ce-mi place chestia asta! adica era pictor total, nu mergea o alta forma de exprimare🙂


  9. @zum

    nu stiu cum o sa-mi trimiti un miel tocmai din germania, dar mi-esti datoare. pe-aici, pe la noi, mi se spune din cind in cind teodorovici, nu teodorescu. dar, cine stie?, poate ai citit, in pauzele de orbitor, cartea altcuiva, pe care chiar il cheama ld teodorescu…🙂

  10. zum Says:

    @ ld teodorovici: vai de mine, cer iertare, nu stiu cum mi-a scapat! nu, nu teodorescu, in nici un caz! corectez imediat. da’ cum de n-o mai fi vazut nimeni?

    pentru asa greseala trebuie neaparat sa trimit un miel, oricat de greu ar fi. vad eu cum fac (sau poate stie mielul nemtesc sa ajunga unde-l trimit)🙂 iertare, inca o data!


  11. @zum

    n-ai de ce sa-ti ceri iertare – eram doar amuzat. desi, la drept vorbind, in vreme de criza, un miel de paste n-ar prinde chiar rau🙂

  12. vic Says:

    zum, fa-l ravas si trimite-l cu un porumbel.

  13. zum Says:

    porumbel, neporumbel, eu tre’ sa trimit mielul. cand e pastele?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: