Despre citite si necitite la mine (2)

Intentionam sa scriu azi despre o carte de poezie care mi-a placut mult, dar o las pe maine. Nu de alta, dar mi-a starnit luciat cu Apolodor si Fram o groaza de nostalgii, asa ca m-am gandit la cartile copilariei si mi-am amintit ca incepusem acu’ vreo suta de ani sa scriu despre asta. Se numea atunci despre citite si necitite la mine (1) pentru ca intentionam sa scriu despre ce imi placea in copilarie, ce n-am citit niciodata desi as fi vrut si ce n-am citit si nici n-o sa citesc probabil niciodata. De-aia titlul asta dubios (ce-o fi fost in capul meu?) pe care insa il pastrez de dragul organizarii.🙂 O sa las deoparte necititele deocamdata si o sa ma ocup de ce ma intereseaza acum mai mult si anume cartile frumoase din copilarie.

Ramasesem data trecuta la cartile rusesti, asa ca de acolo pornesc azi.

Cartile rusesti

Colorate, cartonate, lucioase, iti luau ochii. Aveam o gramada fiindca tata isi facuse pile la librarie si cumpara tot ce aparea nou (se dadeau cam pe sub mana, cel putin in oras la mine). Unele cred ca nu erau cine stie ce, de-aia le-am si uitat complet. Altele insa sunt si acum printre favoritele mele absolute.

Prima de care imi aduc aminte nu mai stiu nici cum se chema, nici despre ce era de fapt.🙂 Tin minte coperta alba cu poza unei fetite si a unui baietel si prima poveste care era cu doi copii (fetita si baietelul de pe coperta) si o mlastina. Era cam creepy, cel putin asa mi-a ramas mie in cap. Ma fascina cuvantul mlastina si am ramas cu fascinatia si teama multa vreme. Atat de multa incat cand am vazut pentru prima oara ceva ce se putea numi mlastina (si cineva de langa mine i-a zis asa atunci) am rupt-o la fuga si nu m-am mai apropiat de zona aia. Eram maricica, nu mai citeam demult carti din astea „de copii mici”, dar tot ma gandeam ca n-as vrea sa ma inghita mlastina (care de fapt in cazul asta era un noroi inofensiv aflat langa o balta cu peste).

Vine apoi o serie de trei carti „celebre”. Am vazut ca multa lume le stie si le-a citit candva: Aventurile lui Habarnam, Doctorul Aumadoare si Trei Grasani. Despre Habarnam nu stiu ce sa mai zic acum, s-a tot discutat despre ea pe bloguri, multi ii stiu pe Stietot, Piulita, Dondanel, Gogoasa, Ochi-Albastri, Fulg-de-Nea, Posibil si Probabil, Zahar Zaharescu Limonada & co. Ultima data am citit-o in ultimul an de facultate cand voiam sa vad daca mai sunt in stare sa duc pana la capat asa ceva. Am fost. Acum ma gandeam sa citesc varianta asta online si sa scriu o postare intreaga despre Habarnam. Poate chiar fac asta la un moment dat. Ce am aflat nou de cand am blogul e ca de fapt nu e singura carte avandu-l ca personaj pe coloratul Habarnam, ci exista o intreaga serie. Ce n-as da sa le am pe toate!

Doctorul Aumadoare si Trei grasani mi-au ramas in cap fara sa le mai fi recitit recent. Desigur, fara detalii, insa pe Varvara, sora cea rea a doctorului, pe Trage-mpinge, pe mostenitorul Tutti si papusa sa Suok, pe armurierul Prospero, gimnastul Tibul si pe cei Trei Grasani bogati (era cam tezista cartea asta, da’ mie mi-a placut, normal, aveam vreo 6 ani totusi) ii tin foarte bine minte. Imi aduc aminte si cum aratau personajele in desenele din carti, e surprinzator de clar totul.

Povestile

Tare-mi mai placeau! Am citit enorm de multe povesti, sigur ca nu mi le aduc aminte pe toate (la un moment dat ma obseda o poezioara pe care o stiam dintr-o poveste, dar nu mai stiam povestea si eram innebunita, am dat o groaza de telefoane si nimic; acum cred ca stiu ce era, dar trebuie sa ajung acasa sa verific). Am scris data trecuta cate ceva despre povestile romanesti, dar nu astea erau preferatele mele, ci cele mai exotice: Basme africane, Povesti chinezesti, Basme italiene (acum mi-am luat Fiabe italiane a lui Calvino, citesc zilnic cate putin din ea si e foarte frumos), Basmele Apelor, clasicii Andersen, Fratii Grimm, Wilhelm Hauff, Perrault, Basmele lui Vladimir Colin (asta merita sigur o postare separata, o am aici cu mine si intentionez sa o recitesc in curand fiindca e excelenta), Basme afgane si tot felul de alte povesti pe care nu mi le amintesc in momentul asta.

Povestile din Croitorul de povesti al Martei Cozmin, despre care a scris foarte frumos vidal aici (pe vremea cand inca mai scria la blogul asta, of😦 ) au fost extrem de importante pentru mine. Stranii (cred ca asta imi placea cel mai mult, personaje banale de genul Ileana si Fat-Frumos ma cam plictiseau), nesemanand cu nimic altceva, le reciteam periodic, de fiecare data cand simteam ca a trecut mult timp si nu mi-a placut enorm nici o carte.

Mi-am amintit acum, in timp ce scriam, de Basme pentru toata saptamana (cred ca asa se numea). Avea 7 povesti in versuri dar cred ca o tin minte mai mult din cauza ilustratiilor. Oare mai am pe undeva cartea asta? Voi o stiti? Imi aduc aminte de un desen cu un mare pepene si de cuvantul harbuz pe care cred ca aici l-am auzit prima data🙂

Legende, clasici si carti „mici”

Sa incep cu aceste carti „mici”. Mici pentru ca erau subtirele, continand de cele mai multe ori o singura poveste in proza sau versuri. Si aici exista o serie de carti rusesti (Fetita Ninotchka si Pestisorul de Aur, apoi o carte cu o fetita bolnava care isi dorea un elefant si in cele din urma primeste vizita elefantului de la circ, cred ca se numea chiar Elefantul, plus altele pe care le-am mai uitat), o serie de carti nemtesti (cred ca numai est-germane pe vremea aia, cu desene destul de fioroase) din care nu mai tin minte nimic, o serie cu animale (aveam tot felul de carti de-astea, cu povesti despre si cu tot felul de animale exotice). Povestiri din gradina mea a Anei Blandiana a fost una dintre favorite, iar Catelusul schiop ma enerva la culme. Cartile cu Mos Barbuta, care erau vreo trei dar eu o tin minte cel mai bine pe cea cu Mos Barbuta in Africa. Cred ca cea mai distrusa carte a mea, mazgalita, rupta, lipita si iar rupta si iar lipita, mi-o citea initial bunica apoi am citit-o singura si am tot recitit-o pana tarziu🙂

Luna Betiluna si Dora Minodora – doua papusi surori mi-a placut din cauza unor personaje ca Peste-mamaliga-prapadeste, Cartea pentru fetite veverite si baieti vevereti imi placea din cauza titlului, a desenelor, si a versurilor „si carnatii-atarnatii / de n-ajung la ei nici tatii” (citat din memorie, sper ca e corect) care ma facea sa ma simt bine. Adica sunt lucruri la care nici tatii nu ajung, nu doar eu🙂 Apoi Dumbrava minunata, Neghinita si Muc cel Mic in editii pentru copii, cu multe desene.

Dintre clasici mi-au placut mult de tot Dickens (David Copperfield, pe care cred ca am citit-o de vreo 6 ori in intregime si Oliver Twist), Pinocchio, Vrajitorul din Oz, Peter Pan, Heidi si cred ca cel mai mult si mai mult Mark Twain. Print si cersetor a fost prima pe care am citit-o, apoi Tom Sawyer intr-o varianta prescurtata, Tom Sawyer intreg si Huckleberry Finn. Tom si Huck cred ca sunt printre cartile care bat orice recorduri de recitiri la mine, au fost si printre primele carti pe care le-am citit in engleza, acum din cand in cand le mai rasfoiesc si mai citesc cate un capitol sau o scena care imi place mult.

Cuore a lui Edmondo de Amicis mi-a placut in mod surprinzator, fiindca era cam „plangacioasa” pentru gustul meu. Bertoldo si Bertoldino (din care varu-miu s-a ales cu porecla de Cacaseno, porecla pe care nu putea s-o sufere dar mie nu prea-mi pasa🙂 ), un Don Quijote prescurtat, Gulliver si, desigur, Fram, ursul polar (povestita, initial, de bunica, apoi citita cu mare bucurie cand s-a putut).

Cred insa ca prima carte care m-a marcat puternic a fost Legendele Olimpului. Eram tare incantata de toate povestile alea cu zei si eroi, ajunsesem sa inventez jocuri bazate pe intamplarile relatate de Alexandru Mitru (sa ne jucam „de-a zeii” era in topul nostru la un moment dat). Si acum ma trezesc prin vreun muzeu aducandu-mi aminte de personaje si povesti nu din alte carti de mitologie citite mai tarziu, ci din Legendele Olimpului. Partea proasta insa e ca n-am avut niciodata cartea asta. O imprumutam periodic de la un var care pana la urma s-a hotarat s-o citeasca si el, ca prea o ceream eu mereu si apoi am ajuns sa ne certam pe ea si sa ne impartim volumele. Am vazut-o recent in biblioteca matusa-mii, in acelasi loc unde statea si atunci, dar facuta praf.🙂

Mai zic scurt de doua carti romanesti pe care nu stiu cine le-a scris da’ stiu ca imi placeau: Roman Grue Grozovanul si Legenda Valaha (asta parca ar fi tot a lui Mitru da’ nu bag mana-n foc). Si cum prea m-am lungit, ma opresc, dar o sa mai scriu un episod despre cele mai importante carti ale copilariei mele: Winnetou, Cavalerii Pardaillan, Ciresarii si Toate panzele sus! Si sa-mi amintiti sa zic vreo doua vorbe si despre Vlad Musatescu si naparstocii sai, ca n-ar fi frumos sa ii uit.🙂

Explore posts in the same categories: cartile copilariei

17 comentarii pe “Despre citite si necitite la mine (2)”

  1. dragos c Says:

    Roman Grue e de Dumitreu Almas iar Legenda e de Al Mitru.

  2. Alexandru Says:

    Foarte frumos ai povestit despre cartile copilariei, multumesc mult!

    Mi-ai adus aminte de o multime de titluri pe care le uitasem, desi am incercat sa mi le aduc aminte, sa-mi fac liste ca sa nu le uit din nou… In mare, avem lecturi comune – in lista mea as mai adauga Nils Holgersson, povestiri eroice si istorice de Sadoveanu, Dumitru Almas, Eusebiu Camilar etc., precum si o serie importanta de literatura proletcultista pentru copii (imi placeau mai ales povestile cu pionieri din China, erau mai exotice si mai eroice decit cele cu pionieri sovietici sau de-ai nostri).

    La povesti, as mai adauga 1001 de nopti, citite fara sa inteleg chiar tot (imi amintesc si acum de o scena obscura, in care un el si o ea se „desfatau” cu mingiieri si gemeau de placere – nu pricepeam deloc de ce gemeau. Acuma inteleg un pic mai mult.

    Tom Sawyer e, probabil, romanul de dragoste care mi-a placut cel mai mult din toate cite le-am citit. Si-acum, cind citesc Laurent Mauvignier sau Camille Laurens genre, undeva, in arriere-plan, Tom Sawyer scrie mereu pe nisip, cu degetul mare de la picior, B-E-C-K-Y. Probabil de-aici mi se trage vulnerabilitatea la Gavalda : )

  3. zum Says:

    @ dragos c: exact, mersi mult!

    @ Alexandru: stai ca mai am de scris, n-am terminat. am si eu cate ceva de zis despre povestirile istorice si eroice si despre Printesa din Sega, o „Pistruiatul” fata care ma umpluse de un elan cam dubios🙂

    si acum daca ai zis tu, o sa scriu si despre cartile pe care nu le-am citit la varsta la care trebuia (Nils Holgersson e una dintre ele), despre 1001 de nopti fata de care am reactionat cam ca tine si despre Sadoveanu, care dupa Dumbrava minunata a inceput sa ma tortureze sistematic pana am avut curaj sa zic stop🙂

    uite ca nu m-as fi gandit sa-l incadrez pe Tom la romane de dragoste, dar ai dreptate. cand l-am citit prima data eram foarte partinitoare si tineam cu Tom, ma enerva Becky cand nu reactiona cum as fi vrut eu🙂 probabil ca a fost prima poveste de dragoste pe care am citit-o (Ileana si Fat-Frumos n-au ce cauta in categoria asta) sau macar prima la care am reactionat cumva. poate pentru ca personajele erau cam de varsta mea… vai ce pofta mi s-a facut sa-l recitesc!

  4. s. Says:

    ce facultate ai terminat?

  5. zum Says:

    @ s : vai de mine, da’ de ce? am spus vreo prostie si vrei sa ma taxezi? si eu acolo o facultate, nu vad de ce e important.

  6. s. Says:

    scuze ! ma gandeam ca or fi mai si alte cititoare asa inveterate in facultate pe care ai terminat-o, imi propusesem sa le filez😀.

  7. zum Says:

    @ s: a, eu nu stiu sa fie🙂 sau poate s-or mai fi schimbat lucrurile, habar n-am🙂

  8. Zaza Says:

    „apoi o carte cu o fetita bolnava care isi dorea un elefant si in cele din urma primeste vizita elefantului de la circ,”

    Vai, uite cineva care îşi aduce aminte!

    Minunată cartea aia, să văd pe unde dumnezeu mai e. La Petrograd, lângă circul ţarist mi-am adus aminte brusc de ea şi-am oftat rău de tot.

  9. zum Says:

    @ Zaza:🙂 Nadia parca o chema pe fetita, nu? cartea mea e departe, ascunsa prin cine stie ce lazi sau dulapuri, dar din cand in cand imi aduc aminte de ea si oftez si eu (ultima oara – cand am vazut la magazin un elefant marisor🙂 )

  10. v Says:

    „Fenomenal! / Doua papusi albastre cu rochii de voal…”🙂

  11. zum Says:

    @ V:🙂🙂🙂

  12. mircea Says:

    Ati putea sa imi spuneti cine este autorul povestii cu fetita care isi doarea un elefant, despre care spuneti ca s/ar fi numit chiar Elefantul.
    Va rog mult.

  13. zum Says:

    @ mircea: cu placere, dar pot sa fac asta de-abia de craciun. n-am cartea la mine si evident ca nu mai tin minte autorul. poate stie altcineva

  14. Alexandru Says:

    Zum, uite că-i mai încadrează cineva pe Tom şi pe Becky la romane de dragoste : )

    ”Tom Sawyer şi Becky Thatcher! Cel mai fermecător, mai auroral, mai pur şi mai sfîşietor-dulce cuplu, pentru mine, din întreaga literatură!” – Emil Brumaru, în scrisorile pentru Lucian Raicu.

    Mai spune că a aşezat Aventurile lui Tom Sawyer şi Aventurile lui Huckleberry Finn lîngă Reasece (adică Reflecţii asupra spiritului creator) şi Istoria lui Călinescu : )

  15. oancea crina Says:

    Si mie mi-ar placea sa stiu cum se cheama cartea.Tare mult mi-a placut si fetita mea si-o doreste foarte mult.

  16. Daniela Says:

    Buna, grozava lista de carti din copilarie! Si foarte utila acum, pentru puii mei.

    De multa vreme ma urmareste povestea cu mlastina, habar n-am titlul, autorul, nici macar povestea nu mi-o mai aduc aminte. Doar atat, ca era prima data cand aflam despre mlastina si m-a terminat. As vrea foarte mult sa o redescopar. Poate stie cineva cum se numeste?

  17. Sonia Says:

    Bună,
    Mama mea a cedat unei verișoare mai mici toate cărțile mele de povești când a considerat că am terminat cu ele (aveam vreo 12 ani) și am suferit tare (a comis asta cât eram plecată într-o vacanță). Mă bântuie și acum (după vreo trei decenii!) frânturi de texte, imagini colorate, coperți și scenarii din ele (erau vreo 2 metri liniari)… Aseară la culcare mi-au venit flash-uri cu fetița bolnavă și elefantul, și nu speram deloc să mai găsesc ceva pe net despre ea! Sunt foarte foarte încântată că v-am găsit și că nu ați uitat-o!!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: