Mircea Ivanescu

Jocuri

2.

Vrei sa te joci de-a portocala? Spui:
„portocala, de-a dura!”. Si te inchizi
intr-un ambru alene rotit. Samburi avizi
ti se agata ca banii de aur, intai
pe umeri, pe gat, si urca pe urma
spre ochii tai, cu o imagine rasturnata,
in care nu vei mai recunoaste vreodata
nici un contur, nici o urma,

Si spui: „portocala, opreste-te”, si atunci
timpul ramane deschis – poti sa arunci
o privire afara si privirea ta se face un cerc
alergand prin nisipuri spre marginea marii.
Si apoi n-o mai vezi. Si timpurile converg
spre treptele nemiscarii.

Din Versuri, 1968. M-am gandit ca azi sa ma joc. Sa deschid la intamplare monografia Mircea Ivanescu si sa copiez aici ce gasesc. Am copiat fragmentul asta din Jocuri, era prea mult sa fi copiat tot. Mircea Ivanescu, poet pe care eu l-am descoperit recent si care implineste azi 78 de ani. Il cititi? Facuse luciat un sondaj mai demult, vedeti la ea care a fost rezultatul. Eu ma plangeam candva ca n-am auzit de Mircea Ivanescu pana acum putini ani si ma intrebam de ce s-a intamplat asa.

Am trei carti: antologia de la Aula, o monografie tot de la Aula si Aceleasi versuri de la Editura Dacia (toate cumparate de pe site-ul editurilor si expediate foarte rapid; e drept ca in Romania). Antologia de la Polirom n-am mai gasit-o nicaieri. Inca nu le-am citit complet pe astea trei, din fiecare mai am cate ceva. Insa azi m-am jucat, a iesit ce vedeti (am ales monografia lui Alexandru Cistelecan fiindca o aveam la mine si n-am apucat sa fac dimineata acasa treaba asta. Daca as fi apucat, as fi deschis la intamplare antologia).

Explore posts in the same categories: events, lit. romana, poezie