Simoniada

exuvii_ed2

Simona Popescu – Exuvii, Polirom 2007

„Ca sa-i trec silabele prin sange, prin nervi etc., ar trebui, vioi, sa-i copiez intreaga carte, pagina cu pagina sau, de-a naibii!, pe sarite insa, desigur, insumand in jocul meu, in amestecatura, totalul. Volumul Simonei Popescu readuce (fapt rarissim!) pofta, lacomia nesatioasa, balaceala nerusinata, copilareasca, batraneasca in textul altcuiva ca-n copaia personala, cu clabuci si zbateri de maini in lichidul devenind aluat, cozonac, oh!, castel de apa!! Dilata porii pielii, mintii, ca pe niste palnii gigante, absorbante, integrandu-se dulce-malefic, pe vecie, metabolismului meu de buchisitor: depinzi, vietuiesti, rezisti, inca rezisti, datorita ei, autoarei, vrajitoarei, tamaduitoarei. Tocmai fiindca nu vrea sa fie, ci sa se salveze doar pe dansa. Un egoism de-un altruism colosal, precum padurile de marar din cine stie ce poveste. […] Citesc o carte despre mine!”

Spuneti si voi, ce pot eu sa mai zic acum? A zis Emil Brumaru (sunt ale lui cuvintele de mai sus) aproape tot. Editia asta a Exuviilor (cea din poza) are la sfarsit un dosar critic foarte util. Contine 16 cronici si cronicute iar printre cei ce le semneaza se numara Svetlana Carstean, Dan C. Mihailescu, Gheorghe Craciun si Mihai Chivu. Emil Brumaru are trei criticopoezii (nu stiu cum sa le zic altfel🙂 ), toate trei aparute in Monitorul de Iasi. Mie astea mi se par cea mai buna metoda de a vorbi despre cartea Simonei Popescu. E criminal sa te-apuci s-o macelaresti folosind fraze de genul „in Exuvii (…) Simona Popescu ramane egala cu sine insasi, castigand pariul de autenticitate pe care si l-a propus” (da, sunt pe-acolo si randuri ce par scrise de insusi Kritikus – daca nu-l stiti, cititi Lucrari in verde). Bine macar ca toata lumea pare a fi de acord ca psihanaliza e inutila aici. Dan C. Mihailescu: „la ce bun sa te lansezi in a lipi vechi etichete cu scopul de a furlandisi stiintific frumusetea pura? Nu psihologicul (fie el si abisal), ci esteticul importa in cazul de fata.”

Pe langa dosarul de la finalul cartii, ar mai fi cronica Simonei Sora din Regasirea intimitatii si probabil ca se mai gasesc destule si pe net, n-am cautat ca mi-au ajuns astea pomenite mai sus. Asta asa, daca vreti sa cititi lucruri serioase. Ca eu nu cu asta ma ocup. Eu o sa va povestesc caaaat de muuuult mi-a placuuuut🙂 Si pentru inceput apelez iar la Emil Brumaru: „i-am subliniat integral volumul, l-am sfartecat cu semne doar de mine intelese, am fost tentat sa-mi notez cifrat impresiile intr-o joaca de-a secretul total, definitiv, netransmisibil.”

Deci, despre ce este vorba? Sa vedem ce spune Simona Popescu in Prolog: „colectionez exuvii”. Din dexonline:

EXÚVIE s.f. (Zool.) Invelis rezultat prin naparlirea si iesirea adultilor din pupe.

Si inapoi la Prolog: „ai aproape 28 acum. Din ce in ce mai clar sentimentul ca nu esti singura. Ca reprezinti o micuta comunitate feminina alcatuita din copiii care ai fost, un fel de fetite-baieti, din cateva fete tinere in asteptarea unei doamne, obsedate toate de norocul sau nenorocul pe care o sa-l aiba cu o batrana distinsa sau cu o vecchia impaiata si rigida sau cu o batrana idioata sau poate fara ele. Ai sub ordinea ta 27 de fiinte nelamurite, semipierdute, pseudotrecute. Strangi documente ca sa ai dovezi concrete ale avatarurilor prin care ai trecut.”

Toate aceste fiinte vorbesc iar cartea nu e o amintire, nu sunt amintiri din copilarie aici. E prezent, prezentul care tine in el toate Simonele din trecut. Comparatia cu o matrioska e prima care vine in minte, dar e mai mult de-atat. Papusile rusesti stau cuminti una intr-alta, separate, le poti scoate si obtii papusi independente. Nu e la fel cu Simonele din Exuvii, care se intrepatrund, aluneca una intr-alta, prin ele timpul curge in orice directie, cele mari le tin in ele pe cele mici, dar si invers. „Creaturi incompatibile – asta imi trece prin cap cand ma gandesc la mine. Intercorporalitate. Reincarnari. Alunecand dintr-o existenta in alta, dintr-un corp in altul. Transferuri. Glisari. Materie, senzatii, imagini, densitati, energii, fiinte prabusindu-se in ele insele, ca un colapsar, restructurari, simone si anti-simone, invizibile si feroce, sugandu-ti puterea, devorand, existand doar ca fantastica forta, imaginar agresiv in care arunci de bunavoie, din cand in cand, simbolice jertfe (corpuri de hartie, de exemplu) ca sa te lase in pace. Cand tac fara ganduri sau cand scriu (ceea ce e un fel de tacere), toate, tot ce am fost, se imbratiseaza in unica fiinta fara varsta, una si toate – ametitoare in invartejire, gol hranitor si hipnotic.”

V-ati prins, daca as putea as copia aici toata cartea. E subliniata si insemnata din scoarta-n scoarta si a durat atat de mult sa scriu despre ea si din cauza ca de fiecare data cand cautam citate de pus pe blog ma trezeam recitind mai mult decat planuisem, pana uitam care-a fost scopul rasfoirii🙂 Fiindca nu am fost deloc cititorul ideal: m-am identificat cu personajul. Si nu numai ca m-am identificat, dar am ajuns si eu, la fel ca Emil Brumaru, sa exclam: „ete dom’le, de unde cunoaste, recunoaste Simona Popescu viata mea?” E clar ca nu niste intamplari povestite m-au dus la asta, ci toate senzatiile, tacerile, singuratatile, prieteniile, fricile, vocile din carte. Vorbind despre ea, Simona Popescu a vorbit si despre mine. Dar nici aici nu am cum sa fiu originala, o spune si ea: „am cautat mereu cartile acelor autori care vorbesc despre ei, numai despre ei, pentru ca ele spuneau cel mai mult despre mine […]. Nu memorii, nu jurnale, ci tot ceea ce se aseamana poeziei, nefiind neaparat poezie.”

Concret, cartea are 17 capitole plus Prolog, plus Epilog: monstrator / monstrifer. Capitolele au nume precum Regnum puerile, Cuiburi de hartie, Cartea de bucate, Vagaunile, Somnul de dupa-amiaza, Despre boala, Despre singuratate, Gaura cheii, Bursuc cu pampon, Despre dragoste. Exista si subcapitole, de exemplu capitolul Simturi contine delicatese numite obsolescenta, chewing-gum al privirii, carapace de broasca testoasa, sau muzica sferelor, vocea fara varsta, sau purcelocatei, catifea, doamna cu blana. Stiti ce-s aia purcelocatei? Nici nu va spun. Cititi!

Nu stiu de unde sa incep asa ca mai bine ma limitez la trei aspecte (esentiale pentru mine), altfel o sa ma „balacesc” in text pana o sa pun toata cartea aici🙂

Vagaunile si senzatiile

Vagaunile au un capitol special care incepe asa:

Timpul se bucleaza. Corpul si-aduce aminte.
E vara si asa de cald, ca nu mai stii sa vorbesti si nici n-ai avea cu cine.”

Asa-i ca s-a facut liniste, o liniste de vara la tara? Taman buna pentru a citi povestea vagaunilor, locuri unde „am invatat o anumita lentoare a perceptiei, acolo mi-am cunoscut pielea, trecand dintr-un sac de faina intr-unul de malai, invelindu-ma in laneturi, infundandu-mi bratul in miere.” Voi ati avut vagauni? Ca eu da. Nu-mi vin acum in cap decat lada de la pat, dulapul, debaraua, „sub masa” (oh, sub masa!), sau – la tara – hambarul, camara si podul.

Simt si acum senzatia mainii in lada de malai. Sau in faina. Sau in fasole, printre boabele lucioase si reci. Sau in butoiul cu apa incalzita de soare, seara, cand aerul e rece. Sau catifeaua, oh, bucatelele de catifea care te „gadila” pe maini! Le descrie Simona Popescu, le cunosc si eu. Catifelele mele erau visinii, negre si verzi. Si mai erau pietricelele, adunam toata ziua pietricele de „pe straduta” cu o verisoara, iar seara ma uitam la ele, le mangaiam, imi placeau cele netede, slefuite, perfecte. Tin minte una maronie, aproape lucioasa si una micuta si portocalie cu o pata rosie. Imi placea sa le vad, sa le ating, imi placea cautarea printre smocuri de iarba si bolovani urati. Cand am gasit-o pe cea portocalie verisoara-mea se inrosise de invidie, tare-ar mai fi vrut-o ea.

Vedeti cum am inceput sa vorbesc despre mine? Nu stiu cum sa evit asta.Toata cartea e facuta din senzatii, senzatii pe care le imparti cu autoarea chiar si atunci cand (crezi ca) nu le-ai cunoscut. Mi s-a intamplat, oare, numai mie?

Prieteniile si singuratatile

Prietena cea mai buna din copilarie. Bursucul cu pampon. Prietenie „nemuritoare”, colega de banca, cu ea imparti totul, cu ea mergi la scoala, inveti, mananci, te joci. Pana cand se supara brusc si fara logica si se intampla despartirea, care tine cat tine si trece cum a venit, apoi apar geloziile si teama ca se va supara iar si se va imprieteni cu alta fetita. Ati avut asa o prietena? Eu da. Nu mai stiu nimic de ea, dar am regasit-o in Exuvii exact asa cum o stiam.

Apoi prietenele de mai tarziu, prietenele fiecarei varste. Sau fetita-baiat, mai mare, care intimideaza (Carmen, are un capitol intreg despre ea – „Carmen asta nu era copil, nu facea parte din lumea noastra”). Iubirile, de la chicotelile din copilarie si dragostea despre care nu stii ca e dragoste, pana la cele din adolescenta. Singuratatile, cele bune si cele rele. Cele cautate si cele covarsitoare. „La 14 ani, la 15, la 16 (si poate totdeauna), viata de unul singur e ceva greu de suportat. Chiar daca ai amici, nevoia de cineva, unul singur, ca tine, ‘prietenul cel mai bun’, e viscerala.”

Cartile

Aici va fi greu. Greu sa ma opresc, vreau sa spun. Cartile sunt extrem de importante, sunt peste tot si cuprind tot, sunt refugii, sunt prieteni, starnesc pasiuni. Adevarate cuiburi de hartie, cum spune numele capitolului dedicat lor. Simona Popescu povesteste despre primele intalniri cu cartile, despre cum, unde, ce citea, povesti delicioase pe care iar imi vine sa le copiez aici. Pe toate! Cititul in tren, cititul cartilor greoaie, stiintifice, atingerea paginilor, cartile cu poze, cartile de bucate (capitolul numit asa e un adevarat poem, cred ca o sa copiez o data ceva de acolo pe post de p.d.s.), albumele, ierbarul, cartea-parfum, cartea facuta special pentru Borges. Carti. Ma opresc acum si pun cateva citate.

„M-a jefuit! M-a anulat! Tot ce-am gandit e acolo. Si tot ce am simtit. Si tot ce sunt! Nu sunt decat o fantoma! O las deoparte ingrozita. Si fug de ea. Ma fac c-o uit.”

„O sarutasem si dormisem cu ea in pat, sub perna, ca sa-mi intre in cap, in timpul somnului. O purtam cu mine ca pe un catel.”

„M-a taiat, nemernica. O mangaiam cu degtele, era lucioasa, velina, parfumata, o mangaiam, iar ea, dusmanoasa, m-a taiat.”

„Citeam de stingeam cu creierul si corpul totodata. Citeam pe burta, cu botu’ pe labe, la masa, aplecata peste pagini, pana intepeneam. Citeam cu picioarele sub mine pana le simteam reci, umflate, amortite si atunci ma descolaceam ca un sarpe, imi dezlipeam privirea de paginile poroase, alergam pana la bucatarie cu senzatia de ace in picioare si reveneam, cu bucati de paine smulsa si mere.”

E cazul sa ma opresc, era de mult cazul. Cititi, doamnelor si domnilor, o sa va placa! Eu il invoc iar pe Emil Brumaru acum, la final: „nu-i asa ca mi-a luat caimacul de pe creier? L-a lins ca o pisica de-aia din Alice in tara minunilor. […] Ce-mi ramane? S-o comentez la infinit!! Volumul ei e hranace, te indoapa, te umfla, te dezumfla, iti ticseste neuronii cu idei, te straduiesti sa coafezi si tu o prajitura ca in capitolul (…) ‘Cartea de bucate’!!”

Gata. Sa va mai spun ca pe langa toate astea de mai sus plus multe altele, pe mine m-a cucerit tonul de fetita extrem de serioasa, de copil un pic bosumflat, care vorbeste cu o seriozitate de te ingheata. Daca n-as fi aflat din cartea ei ca nu-i place „deloc, dar deloc” sa vorbeasca la telefon, eu i-as da Simonei Popescu un telefon.

Explore posts in the same categories: lit. romana, roman

18 comentarii pe “Simoniada”

  1. Alexandru Says:

    Si mie mi-ar fi foarte greu sa scriu despre Exuvii, iar daca as scrie cred ca mi s-ar parea ca mi-ar creste doua elitre si m-as metamorfoza pe loc in Kritikus. Sau ca m-as face vinovat de simonie. Mai bine as copia-o cu pofta, de parca as minca „guguluf”🙂

    Ce bine ca poetii adevarati stiu sa scrie unul despre altul! Nu stiam de criticopoeziile lui Emil Brumaru, eu am editia veche. Merci🙂

  2. Alexandru Says:

    A, am uitat sa-ti spun: Simona Popescu are un poem despre Matrioska (in „Juventus”). Ti-l trimit, daca vrei.

  3. Pobby Says:

    Kriticus o fi cine stim noi?😉
    dupa ce am terminat cartea am inteles de ce nu am voie sa ard timpul aiurea, si ala ramane in tine, e haul biografic pe care never ever nu o sa-l mai umpli

  4. zum Says:

    @ Alexandru: sigur, trimite-mi poemul! nici nu stii cat de suparata sunt ca nu am decat doua carti de Simona Popescu. si nici pe net nu e vreo bogatie de poezii de-ale ei.

    cat despre criticopoezii, sa stii ca sunt de fapt niste cronici (ah, am ajuns sa ma ingrozesc cand aud cuvantul asta! ma gandesc la… stii tu la ce ma gandesc🙂 ), dar atat de frumoase ca nu le-am putut numi decat criticopoezii. de fapt cred ca-ti dai seama din fragmentele de mai sus.

    @ Pobby: Kritikus e… Kritikus. poate fi oricine🙂 (ma rog, nu chiaaar oricine. unora nu le-ar reusi nici daca s-ar stradui).
    ai dreptate cu timpul pierdut aiurea, ramane in tine. dar eu nu-s chiar convinsa ca e un hau pe care n-o sa-l umpli niciodata. are si el rostul lui. si, in plus, depinde ce inseamna acum sa arzi timpul aiurea si ce-o sa insemne peste 20 de ani de-acum. in fine, e prea serios, da-l incolo🙂

  5. zum Says:

    rectific: am trei carti de Simona Popescu. uitasem de Clava😦
    dar e de negasit, sper din tot sufletul ca nu s-a pierdut. ma duc sa scotocesc prin biblioteca si cutii.

  6. Alexandru Says:

    @Zum: Eu am din Simona Popescu aşa (le enumer din pura plăcere de a-ţi stîrni invidia): fragmente din Xilofonul (in antologia optzecista a lui A. Musina – o carte destul de RARA🙂, Juventus, Exuvii, Volubilis (o antologie de articole su-per-be), Lucrari in verde. Focul meu mare e ca n-am cartile despre Gellu Naum. Ce e ”Clava”?

    Criticopoezii sau cronici, ce contează dacă sînt scrise de Emil Brumaru? Putem să le spunem oricum🙂

    O să-ţi trimit cît pot de repede poemul cu Matrioşka.

  7. zum Says:

    @ Alexandru: Clava. Critifictiune cu Gellu Naum. deci eu am o carte despre Gellu Naum, sic!🙂 (ca tot faci lista de carti din romania, asta se gaseste inca pe site la Paralela 45; si sunt de treaba, se poate comanda si pe net. dar e de preferat o adresa din ro). acum ma duc cu tot cu invidie sa ma culc, ca m-au apucat orele astea cu ochii in monitor.

  8. Alexandru Says:

    Hm, bine. Numai că eu am ”Juventus” cu autograf. Noapte bună🙂

  9. zum Says:

    deci nu mai pot sa dorm! am si eu Orbitor cu autograf, na!😛

  10. dragos c Says:

    nu stiu dac-am facut bine, dar i-am scris simonei despre postul tau…🙂

  11. zum Says:

    @ dragos c: pai nici eu nu stiu daca ai facut bine, depinde DE CE i-ai scris😀 (oricum, cred ca trebuie sa-ti zic multumesc🙂 )

  12. dragos c Says:

    a, pai doar i-am semnalat postul, atat. desi e o fana a bloggingului, si cred ca l-a vazut deja…

  13. visalb Says:

    mi-a placut si mie exuvii🙂

  14. capricornk13 Says:

    si cand ma gandesc la cele cinci luni de cand stau cu cartea asta in teancul de inca necitite… multumim de insemnare!

  15. cris Says:

    Buna! ma poti ajuta cu ceva?… am de facut la romana un ‘referat’..trebuie sa extrag din text un fragment care mi-a placut cel mai mult si trebuie sa il comentez! imi dai niste idei?:)

  16. zum Says:

    @ cris: pai de unde sa stiu eu ce fragment ti-a placut? (fragment din Exuvii? serios, se face Exuvii la romana?)
    ai citit cartea?

  17. simona popescu Says:

    Draga Zum,

    Incerc sa ajung la tine, sa vedem daca merge. Am o rugaminte. Urmeaza sa apara un nou tiraj din Exuvii. La sfirsit, vor fi adaugate citeva citate din critici literari cunoscuti. Mie mi-ar placea, daca editorul va fi de acord, sa fie si un fragment din textul asta grozav, pentru care te imbratisez cu drag.

    Ai fi oare de acord?

    Ar fi grozav daca ai putea vedea mesajul repede! Daca nu, oricum, un mare multumesc.

    Simpatie,

    Simona Popescu

  18. zum Says:

    a venit mesajul exact cînd venisem și eu să văd ce se mai întîmplă pe-aici, după o mie de ani.
    sigur că sînt de acord. cu bucurie (și un pic de rușine).🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: