p.d.s. 5 (dublu) – poeme de tramvai

Buna dimineata!

Astazi ma imbrac frumos, imi lustruiesc pantofii si ma urc intr-un tramvai alb-rosu cu scaune de lemn, care circula de la statia Zum pana la Salul e sarpele. Merg in vizita la Luiza sa ii duc un cataif drept multumire pentru poezii (stie ea care poezii), poate iesim si la o limonada, depinde daca are ea timp fiindca stiti ca e ocupata cu diverse chestiuni academice. Pe drum pana acolo o sa citesc un poem de tramvai, poate chiar doua, ca sunt statii multe. Am cateva la indemana, le-am copiat intr-un carnetel dupa ce am citit Enticlopedia asta. Iata ce zice Luiza acolo:

Enticlopedia a decis scoaterea la concurs a unui post de compozitor de ode pentru meseria uitata a vatmanului (asa cum Gainsbourg l-a salvat de la disparitie pe le poinconneur des Lilas) si cere innoirea literaturii cu specia „poemului de tramvai“.

Da, da, vrem poeme de tramvai si vrem tramvaie! Pana una-alta, eu o sa citesc un pic de Leonid Dimov si apoi ma uit putin pe geam:

Tramvaiul 2

Nu-ţi pierde cumpătul. Cetatea
Decolorată ne-a-nşelat:
Străzile, turlele, etatea
Sunt parcă dintr-un alt veleat.

Suind alee alburită
Clădirile parc-au oftat.
În jur, pădurea-i înnegrită
De plante dintr-un neam ciudat.

Dar, iată, ocolind pădurea
E chiar tramvaiul nostru 2
Şi chiar Iisus zâmbind aiurea
Sus, pe platforma dinapoi.

tram

Aici, in orasul in care locuiesc eu, tramvaiele mai exista numai in partea de est. In Berlinul de Vest le-au eliminat, gandindu-se ei ca asa „fluidizeaza traficul” (asa-i ca va place expresia asta?). In Hamburg am vazut in fata primariei fosta statie de tramvai, statia centrala. Tot ce-a mai ramas – o statie pe care acum o folosesc autobuzele. La Frankfurt inca mai sunt, dar isi impart timpul intre meseria de tramvai si cea de metrou. Adica metroul se aventureaza uneori la suprafata si in loc sa mearga el pe sine cocotate, cum am vazut prin alte parti, se transforma in tramvai. Exista si tramvaiul full time, da’ nu e cu nimic diferit de tramvaiul-metrou.

Mie mi s-a facut dor de tramvaiele alea galbene din Bucuresti, tramvaiele alea care se leganau pe sine mai ceva ca vapoarele cand sufla armatanul. Parca mai erau si unele albe (nu mai tin minte exact) si cele rosii. Cu scaune de lemn. Mi-e dor si de tramvaiele din Lisabona, veeeechi tare, cu bancute de lemn, fara geamuri, mici si galbene si stricandu-se des, cu oamenii scotandu-si capetele ciorchine pe ferestre sa vada ce se intampla, de ce nu mai merge tramvaiul, cu vatmani care se dau jos, vorbesc cu vatmanii din tramvaiele din spate, isi aprind o tigara si pana la urma iti spun sa cobori fiindca o sa mai dureze, tramvaiul momentan a obosit.

Si ce daca s-a oprit tramvaiul? Eu nu ma dau inca jos. Parca as mai citi o poezie… De data asta, Cartarescu:

Stelute in genele ei

Ningea pe Colentina si erau stelute in genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
si erau stelute, stelute, stelute in genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult…
da, dragii mosului, erau…
erau stelute în genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustata mea si pe gagica in rosu de alaturi
tramvaiele aveau stergatoare de parbriz si erau… hai, toti in cor:
erau stelute in genele ei.

Eram student, era studenta
eram eminent, era iminenta
si erau stelute in genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia infiintate
mergeau toate pe patru roate
si erau stelute în genele ei.

Ningea usurel, cu fulgi catifelati peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii inzapeziti…
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
asa ca nu mai stiu ce spunea.
Ea ma tinea de mana si tramvaiul patru trecea
si ningea si erau… da… da, dragii mosului…

Eu eram copil, ea era o copila
eu stateam la bloc, ea statea la vila
si erau stelute in genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e în „Poeme de-amor”, precum stii

dar lasati-o balta, copii:
erau stelute in genele ei.
CORUL: Erau stelute, erau stelute, erau stelu-u-ute
In ge…eeneee…leeeee… nele eeeeeeeeei!

Aici poemul ar trebui sa se incheie
dar nu inainte de-a va da o cheie
a-ntregii intamplari:
Ea e o fata de peste blocuri si mari
acum e maritata, gravida, n-are nici o importanţa.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sunt stelute in genele ei.
Acum nu mai e nici o steluta in genele ei.
Asa, ca sa stiti, dragii mosului.

***

La final de p.d.s., un link: nu stiu daca a citit toata lumea editorialul din 15 mai al Adelei Greceanu. Daca nu, mergeti acum repede si cititi!🙂 Eu ma bucur multdetot ca Adelei ii plac „nazbatiile” de sambata, multumim! Si ii multumesc si lui Alexandru, si el stie de ce🙂 Gata, acum trebuie sa cobor sa iau cataifurile si sa nu ajung prea tarziu la destinatie. La revedere! (vedeti ca va fac cu mana din tramvai, ar trebui sa raspundeti)

Explore posts in the same categories: pds

9 comentarii pe “p.d.s. 5 (dublu) – poeme de tramvai”


  1. […] Tramvaiul de sîmbăta asta s-a oprit deocamdată în staţiile SkyRain, Zum… […]

  2. luiza Says:

    pentru o limonadă am întodeauna vreme! de cataif nici nu mai zic. iar pentru dimov, iisusul care zâmbea aiurea, cărtărescu și amorul nemuritor care s-a dus dracului, m-aș da jos din pat chiar și-ntr-o zi cu lapoviță🙂
    și ți-am și răspuns la salut, deși eram pe trecerea de pietoni și ar fi trebuit să fiu atentă pe unde merg, nu să mă uit la oamenii din tramvaie. noroc că n-am pățit nimic.


  3. […] de sîmbăta asta s-a oprit deocamdată în staţiile SkyRain, Zum, Hunopolis, Blog de cărţi, Masa_pustie, O carte într-o frază,  […]

  4. Alexandru Says:

    (Iartă-mă că mă repet🙂 , am avut nişte probleme cu site-ul şi a trebuit să rescriu PDS-ul)

    Tristă trebuie să mai fie o staţie (mai ales centrală) de tramvaie prin care nu mai trece niciun tramvai. Iar tramvaiul-metrou e un hibrid urît în lumea asta modernă în care nu-mi mai găsesc locul, în ce depou or fi ajuns tramvaiele-tramvaie de altădată?🙂

    Cel mai fantastic tramvai din viaţa mea a fost unul pe care l-am văzut la Braşov, cînd aveam vreo 5 ani. Era ALBASTRU – au pînă atunci văzusem doar roşii şi galbene.

  5. zum Says:

    @ luiza: ah, nu-mi place ce aud. mai bine nu-mi raspundeai la salut si imi ziceai dupa aia, la limonada, ca nu se cade sa faci cu mana cand esti pe trecerea de pietoni, cine stie ce se mai intampla. noroc ca n-ai patit nimic, data viitoare o sa fiu si eu mai atenta cand fac cu mana.

    @ Alexandru: tramvai ALBASTRU?! asta e ceva la fel de fantastic si acum, nu numai cand erai tu mic🙂

  6. capricornk13 Says:

    n-ai idee cat farmec are insemnarea asta a ta! iar poeziile sunt splendide; multumesc frumos pentru aceasta luni dimineata pe care mi-ai insorit-o si tu!

  7. zum Says:

    @ capricornk13: ei, lasatzi… (oricum, daca ai avut un inceput de saptamana insorit e de bine, sa fie asa pan’ la sfarsit si dincolo de sfarsit!)

  8. Vera Says:

    Of, ce fain. Steluţele astea le-a citit Mircea Cărtărescu la Sibiu, la maratonul de poezie din 2007.🙂

  9. zum Says:

    @ Vera: ce mi-ar fi placut si mie sa fiu la maratonul ala…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: