Placeri mici, berlineze

Ar trebui sa scriu mai mult despre ele, ar trebui sa va povestesc pe indelete, sunt locuri si oameni care merita mai mult. Dar nu-s in stare decat de o mica palavrageala scrisa despre doua dintre locurile mele preferate din Berlin.

Buchinistii de pe Unter den Linden

Nu sunt multi si celebri ca-n Paris. Au cateva mese, o gramada de carti, vorbesc toate limbile pamantului si sunt foarte galanti. Peste drum de Bebelplatz, locul unde la 10 mai 1933 au fost arse carti. Locul unde exista acum cel mai emotionant si mai discret monument: daca te plimbi prin piata dai la un moment dat peste o fereastra in caldaram. Dedesubt sunt rafturi – goale, albe, un alb de spital. Mi-a inghetat sangele-n vine cand l-am vazut prima oara, e pur si simplu… cum sa zic? cutremurator.

De la buchinistii astia cumpar eu carti foarte des. Aleg un teanc, imi dau doua cu 1,50 euro daca-s multe. Se poate negocia, dar de cele mai multe ori nu e nevoie, preturile sunt mici si cartile arata minunat. Mi-am luat de aici o editie superba din Tom Sawyer & Huck Finn. Cand ai timp si rabdare e frumos sa scotocesti prin ciudatenii, am gasit pana si manuale de inginerie de pe la Politehnica, nu mai zic de Sadoveanu sau de un Mic Dictionar Enciclopedic.

Macondo

Cafe-Bar-Leseplatz – Cafenea-Bar-Loc de citit. Ador barurile astea care isi pun sub nume Leseplatz. Ce vrea sa zica, „loc de citit”? Ca e destul de liniste, ca au canapele si fotolii comode si de cele mai multe ori si rafturi cu carti. Macondo e columbian, cum altfel?! Are pereti visinii, candelabre, covoare groase, lampi cu abajur, fotolii, canapele si scaune din flohmarkt-ul de peste drum, tablouri cu Maria & pruncul, jocuri si carti. Am gasit pe un raft un Ramon Gomez de la Serna, da’ era in spaniola si nu ma prea incumet la asa ceva. Cam toate cartile sunt in spaniola, plus cateva in germana. Muzica merge de la Bjork si Radiohead pana la Bob Dylan si Serge Gainsbourg, seara se fumeaza, ziua se mananca empanadas. Patronul-chelner-bucatar e amuzat de romanii care vorbesc spaniola invatata din telenovele si se indigneaza foarte tare cand ii spui ca nu distingi accentul columbian de cel mexican. Eh…

Doua locuri care-mi plac mie mai mult si mai mult. Si care in curand, cand o sa ma mut de-aici, or sa-mi lipseasca teribil.

Acum ma pregatesc pentru Berliner Buecher-Nacht, Noaptea cartilor. Desi la prima vedere nu m-a atras foarte tare programul de anul asta, sper ca o sa gasesc pana la urma ceva interesant. Va tin la curent.

Explore posts in the same categories: berlin

11 comentarii pe “Placeri mici, berlineze”

  1. Paul Gabor Says:

    Eu sunt un nevorbit. Posibil sa va deranjez. Imposibil sa nu. In general ne scot din minti lucrurile neprevazute. Ca si aceasta vizita inoportuna. Sunt inca unul in plus ce-si introduce nasul in intimitatea dumneavoastra. Arunc si eu un ochi pe-aici. O zi buna…

  2. zum Says:

    @ Paul Gabor: pai bine ati venit, chiar ca nu deranjati. imi place poza🙂 o zi buna!

  3. t.s. Says:

    ubercool fereastra aia din caldaram. nu pot sa nu remarc, monsieur, ca excesele naziste au produs ulterior o intreaga serie de monumente comemorative excelente😛

  4. Alexandru Says:

    @Zum: Vrei sa spui placeri mari, nu?🙂

  5. zum Says:

    @ t.s.: mda, eu as fi preferat totusi monumente mai uratele sau deloc.

    @ Alexandru: pai da, ca placerile-astea mici sunt cele mai mari🙂

  6. to-morrow Says:

    Sa inteleg ca dupa o tura de cumparaturi de la buchinisti, iti tragi sufletul la Macondo🙂 ? Excelent. Mi-as dori sa gasesc si in Bucuresti o asemenea cafenea.
    Poate ca exista si nu stiu eu…

  7. t.s. Says:

    btw cam la asta ma gandeam:

    impecabila arhitektura.

  8. zum Says:

    @ t.s.: da, muzeul asta e excelent.

  9. capricornk13 Says:

    @zum: asta ca sa ma oftic eu c-am fost la venezia weekendul asta in loc sa vin la berlin, nu?:)
    in bucuresti era odata o cafenea care se numea „Pipe si carti”, undeva pe o stradutza laterala din 11 iunie sau whatever s-o numi strada aia cu tramvai care urca spre Parcul Carol; avea patru camarutze separate, fiecare cu cate doua-trei mese rotunde, scaune stil, ferestre fara geamuri spre celelalte incaperi si rafturi cu carti; am fost numai o data, cand am incercat a doua oara sa inchisese:( mi-a placut la nebunie, desi n-am citit ci am palavragit cu doua prietene inceeeeet, incet, sa nu deranjam „cititorii” (de fapt erau numai cupluri care se pupau de zor, locul era foarte intim!)

  10. zum Says:

    @ capricornk13: da, pai nu citeste nimeni in cafenelele astea „de citit”. da’ e placut sa bei o cafea/bere/suc sau sa te pupi printre rafturi, nu?😀
    (ti-am zis ca n-ai de ce sa te oftici ca n-ai fost la berlin, a plouat tot timpul si a fost friiiiig de-a trebuit sa ma imbrac cu hainuta de toamna-iarna🙂 )

  11. Alexandru Says:

    Voi in loc sa cititi palavragiti sau va pupati printre rafturi, o sa va spun lu’ Dragos C.🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: