Zum feat. Caligraf: Luca (I) – Intro

cum_mi_am_petrecut_vacanta_ed2

T. O. Bobe – Cum mi-am petrecut vacanta de vara, Polirom 2007 (editia a doua)

Imi aduc precis aminte cand am rasfoit-o prima data – in Carturestiul de pe Arthur Verona, la putin timp dupa ce aparuse. Citisem despre ea (nu mai tin minte exact unde) si eram curioasa, as fi vrut s-o citesc. Numai ca in vremea aia imi alegeam cu (mult prea) mare grija cartile, asa ca din cine stie ce motiv pana la urma n-am cumparat-o. Am mai rasfoit-o de cateva ori prin librarii, dar asta a fost tot. Apoi a trecut ceva vreme, intre timp a aparut a doua editie, un amic mi-a comunicat ca a incercat s-o citeasca si s-a plictisit, ca, dom’le, cum poti sa citesti o carte scrisa in stilul unei compuneri de clasa a patra?!

Pana la urma mi-am cumparat-o, dar au trecut inca 2 ani pana s-o si deschid. Nu stiu de ce am amanat atata, da’ bine c-am citit-o – fara discutie, Cum mi-am petrecut vacanta de vara a intrat automat in topul cartilor mele preferate. Undeva sus in topul ala. In momentul de fata, la 5 ani de la aparitia primei editii, cred ca stie cam toata lumea „despre ce e vorba”. S-a scris mult despre cartea lui T. O. Bobe, in reviste si pe bloguri. Unora le-a placut, altora nu, unora le-a placut doar prima jumatate, altora le-a placut tot. Mie mi-a placut la nebunie de la prima pana la ultima pagina. Citind-o pentru prima oara nu prea am avut ochi pentru o gramada de detalii, o gramada de legaturi si indicii pe care sunt convinsa ca la o a doua, a treia lectura le-as vedea mai bine si ar fi si mai misto (am constatat asta recitind cateva capitole acum, la aproximativ 3 luni de cand am terminat cartea). Si asta pentru ca n-am avut timp, am citit repede, cu pofta, minunandu-ma tot timpul cat de misto a scris Bobe din punctul de vedere al lui Luca. Amicul ala al meu n-avea dreptate: se pot citi 360 (in editia mea – 357) de pagini de compunere de clasa a patra fara sa te plictisesti sau sa te deranjeze vreo secunda. Asta e meritul scriitorului, iar T. O. Bobe a devenit si el unul dintre my all time favorites (o sa va zic in curand si despre celelalte doua carti ale lui, pe care le-am citit inainte de compunerea lui Luca).

Asadar ma declar mare fan al cartii si al autorului ei. Sa fie clar de la inceput.🙂 Impreuna cu un alt fan – Caligraf – o sa incercam in urmatoarele cateva zile sa va spunem ce si de ce ne-a placut noua atat de mult la cartea asta. Sau, ma rog, ceva pe-acolo, vedem noi ce-o iesi.🙂 Spre deosebire de mine, Caligraful a citit-o de mai multe ori, cred ca vede multe lucruri mai clar. Deci din perspectiva unui novice si din cea a unui cititor de nivel avansat, in zilele ce urmeaza veti citi aici despre Luca si compunerea lui. Incepem azi cu o mica introducere si bibliografia obligatorie.

Foarte pe scurt, lucrurile stau asa: Luca tocmai a terminat clasa a patra si are ca tema pentru vacanta de vara o compunere despre… cum si-a petrecut vacanta de vara. E hotarat sa scrie o supercompunere si sa n-o mai lase pe Nahabetian Miruna, colega „cu boiul delicat si degetele de la maini si picioare date cu oja alba care i le vedeam prin sandale”, sa i-o ia inainte. Miruna scrie mereu compuneri meseriase, cu extraterestri si alte picanterii, iar Luca vrea ca de data asta sa fie mai tare. Cartea este compunerea lui, scrisa cu greseli de ortografie si cu sintaxa la inceput doar stangace, spre final de-a dreptul ciudata. Incepe in iunie, cu ultima zi de scoala si se termina in septembrie cand incepe noul an scolar. Ce se intampla intre cele doua momente? O adevarata nebunie: avem o perindare de personaje colorate si amuzante, morti absurde, morti comico-ingrozitoare, tortura, experimente, pirati, teroristi, extraterestri, explozii, comploturi si cate si mai cate. Nu insist acum. Sigur, cum probabil majoritatea stiti deja, dincolo de povestile spumoase pe care le relateaza Luca se vede un cutremurator de exact portret al lumii in care traieste copilul. Dar asta vine discret, nu-ti scoate ochii, nu enerveaza prin explicatii de prisos sau tezism. Iarasi nu insist, s-a mai scris despre asta, o sa fac cateva trimiteri in finalul postarii.

Ce vreau eu sa spun, dar intr-o postare care va urma ca acum m-am lungit deja prea tare mai ales ca e doar o introducere, e ca nu sunt deloc de acord cu cei care considera ca in a doua jumatate Bobe scapa fraiele si cartea o ia razna, devine plictisitoare, exagerata si mai stiu eu cum. Nu-s aaabsolut deloc de acord! Si nu e deloc plictisitor sa citesti despre pirati si teroristi. Cartea functioneaza perfect asa cum e, lucrurile se leaga, nimic nu e pus acolo de pomana. Si cred ca vreau sa va mai povestesc niste chestii, Caligraful vrea si el sa povesteasca niste chestii, dar n-o sa insir acum tot ce urmeaza. E cu surprize.🙂

Inainte sa cititi ce scriem noi aici, ar trebui sa incepeti cu ce s-a scris pana acum. Presupunand ca ati citit deja cartea, ca daca nu, dati fuguta la librarie sau imprumutati-o de undeva, e musai, asa ceva nu se rateaza!🙂 Dar cum spuneam, iata bibliografia obligatorie la Cum mi-am petrecut vacanta de vara:

[1] Paul Cernat, Vacanta horror cu compunere scolara „din top”, Bucurestiul cultural, nr. 12

[2] Simona Sora, Poetica vulnerabilitatii, Dilema Veche, nr. 29, 30 iulie – 5 august 2004 (nu o gasesc online, daca aveti editia a doua a cartii e ceva acolo, in dosarul critic de la final)

[3] Alexandru Matei, Darul pervers al lui Mos Craciun, Observator cultural, nr. 295, 17 – 23 noiembrie 2005

[4] Cristina Ionica, Copiii scriu lucruri nelinistitoare, Observator cultural, nr. 230, 20 – 26 iulie 2004

[5] Luciat, Compunerea lui Luca, Terorism de cititoare, octombrie 2007 (partea I, partea a II-a, partea a III-a)

Si acum o sa-i dau cuvantul Caligrafului, pentru partea a II-a din Zum feat. Caligraf: Luca. (A, vedeti ca daca dati clic pe poza de mai sus ajungeti pe site-ul Polirom la un fragment din carte. Asa fac eu de fiecare data cand pun coperta, da’ stiu ca nu se prea observa.🙂 )

Explore posts in the same categories: lit. romana, meserie!, roman

One Comment pe “Zum feat. Caligraf: Luca (I) – Intro”


  1. […] la lucrările colocviului despre Cum mi-am petrecut vacanţa de vară, de T. O. Bobe, organizat de Zum pe blogul ei. După aceea, Caligraful o să intre într-o binemeritată vacanţă de toamnă. […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: