Zum feat. Caligraf: Luca (II) – Misterul crimelor din Compunerea lui Luca

Cartea lui T. O. Bobe a avut parte, din fericire, de cronici subtile, deschise la diversele interpretări pe care le permite compunerea lui Luca. Comentatorii i-au remarcat reuşitele lingvistice şi naratologice, miza metaliterară, umorul şi valoarea sociologică evidentă (autorul mărturiseşte într-un interviu că nici n-a intenţionat să facă ”radiografie socială”!). N-am întîlnit pînă acum nici o recenzie care să parieze, reducţionist, pe o singură interpretare. Însemnarea de faţă îşi propune să completeze această lacună.

Morţile din compunerea lui Luca sînt extrem de frecvente : mor mai multe persoane apropiate (mamaia, verişoara Kiti, poate chiar mama lui Luca), moare Onedin (unul dintre muncitorii angajaţi pentru nişte lucrări la casă), apoi îşi găsesc obştescul şi spectacularul sfîrşit mulţimi de piraţi, terorişti şi extratereştri. Morţile din familie, bizare, au stîrnit curiozitatea şi chiar perplexitatea multor comentatori : sînt reale sau inventate de Luca? sînt accidente sau crime? dacă sînt crime, cine le-a comis?

Cîteva investigaţii anterioare

Paul Cernat pare să creadă că morţile sînt ”orori” care se-ntîmplă de-adevăratelea şi că verisoara Kiti, cel puţin, moare din ”motive obscure”. Crimele sînt ”evenimente ‘reale’” în opinia lui Alexandru Matei (dar cum să înţelegem ghilimelele?). După Simona Sora, Luca e principalul suspect : crimele lui, simbolice, ar fi o soluţie de ”compensare magic-imaginativă” pentru ”castrarea afectivă” de care suferă. Pentru Luciat, compunerea lui T. O. Bobe poate fi citită ca un roman poliţist : ”Cititorul-detectiv trebuie să se prindă nu doar cine e criminalul, ci, în primul rînd, cine e victima, dacă moare cineva cu adevărat în vacanţa asta de vară. Cu alte cuvinte, care e adevărul camuflat de multele fabulaţii ale copilului”. Luciat crede, cu anumite rezerve, că mamaia şi verişoara Kiti au murit de-adevăratelea şi că Luca ar fi principalul suspect. Ipoteza, interesantă, e bazată pe următorul indiciu: Luca spune tabla înmulţirii cînd se întîmplă o moarte reală  – ”Luca se linişteşte aşa cînd realitatea propriilor sale fapte e prea teribilă pentru el”. În fine, Cristina Ionică evidenţiază la rîndul ei ambiguitatea textului: ”de la un punct încolo (…), scenele de moarte violentă se înmulţesc într-atît, încît e greu de elucidat ce membri ai familiei au murit ‘de-adevăratelea’ şi care au fost ‘omorîţi’ doar de către Luca şi numai în text…”.

Ancheta: argumente şi fapte

După părerea mea, doar moartea mamaiei e adevărată, restul sînt închipuite de Luca, fiecare crimă textuală avînd mobilul ei.

Mamaia. Din primele relatări ale lui Luca, înţelegem că moare lovită de geanta cu scule agăţată de un scripete lăsat în curte de muncitori. Am putea fi tentaţi să credem că Luca o pedepseşte pentru că îl ”persecută”, adică nu-l lasă să iasă la joacă, îl face de rîs în faţa prietenilor şi mai ales a lui Kiti (”Pe unde ţia-i aruncat chiloţii aceia cu ursuleţi?” – îl întreabă în prezenţa verişoarei). Totuşi, abundenţa de detalii hiperrealiste consemnate de Luca mă face să cred că nu e vorba de fabulaţii. Dacă n-ar fi asistat la moartea reală a mamaiei, Luca n-ar fi avut de unde să-şi procure amănuntele legate de ritualul de înmormîntare (spălatul, îmbălsămarea, înhumarea, pomana etc.). Iată doar cîteva frînturi de imagini şi conversaţii înregistrate de copil – la pomană: Coana Mare, prietena mamaiei, ”a făcut cozonac şi cu rahat, dar pe acesta l-a ţinut numai pentru noi după aia, căci s-a lăsat în jos de la dulce şi nu vrea să se facă de rîs la lume”; la cimitir: ”am aruncat toţi pămînt pe coşciug unde era mamaia iar cel mai mult a aruncat Dediu [un coleg de clasă, n.m.] care împingea şi cu picioarele şi s-a murdărit pe adidaşi” (detaliu savuros, perfect credibil); după pomană, mama trebuie să se apuce de curăţenie pentru că ”au intrat toţi ca porcii încălţaţi peste tot şi au lăsat urme pe parchet.” Apoi, dacă mamaia n-ar fi murit, părinţii lui Luca n-ar mai fi fost nevoiţi să-l lase în grija verişoarei Kiti în timp ce ei erau la servici. În fine, şocul provocat de moartea mamaiei poate explica, în parte, de ce Luca începe să fie din ce în ce mai tulburat.

Onedin. E unul dintre muncitori. Copilul îl suspectează că ar fi omorît-o pe mamaia. Onedin e omorît de alt muncitor, nea Costel, după o serie de aventuri: Luca se duce la acasă la Onedin, care îl ”răpeşte” şi-l sechestrează ca să le ceară părinţilor o răscumpărare de 1 milion de dolari. Dar din indicaţiile de regie ale lui Luca se înţelege clar că citează din filme: ”… vedeam decît cum i s-a înroşit mobila lui răpănoasă de la apus ca la filmele de groază cînd pe urmă vine şi îl omoară.” Mai mult, Luca recunoaşte că a recurs la asemenea înflorituri pentru că, neprimind nici un ajutor de la mama (”Am eu destule compuneri de făcut la servici, num-i mai arde şi de ale tale”), n-ar putea altfel concura cu Nahabetian Miruna, autoarea celor mai frumoase şi mai senzaţionale compuneri din clasă (cu poliţişti, piraţi, extratereştri): ”Şi n-am avut încotro, a trebuit să mai scriu despre Onedin şi Costel…”. Toată povestea e construită plecînd de la un fapt banal – Onedin fură un cauciuc din curtea lui Luca.

Kiti. Verişoara Kiti moare în condiţii şi mai spectaculoase: în timp ce făcea escaladă improvizată pe casa lui Luca, ajutîndu-se de acelaşi scripete care-o omorîse pe mamaia, firul trecut prin scripete i se agaţă de piercing-ul din buric şi Kiti cade într-un butoi cu smoală clocotită (!). Luca îşi execută rapid verişoara: relatarea morţii ei e plină de detalii neverosimile. E de presupus că Luca împrumută cele cîteva detalii credibile, legate de înmormîntare şi de pomană, din conversaţiile dintre mamaia şi Coana Mare. Kiti trebuie să moară, în principal, pentru că părinţii lui Luca aveau de gînd să plece la mare şi să i-l lase în grijă, iar el ţine să meargă cu ei.

Mama. Mama lui Luca dispare din compunere la sfîrşitul părţii a treia (”August”). Dispariţia se întîmplă pe fondul agravării tulburărilor copilului, după despărţirea părinţilor (tatăl are o aventură cu învăţătoarea lui Luca). Copilul o suprimă simbolic pentru că o consideră vinovată de despărţire, îl ”persecută”, îl neglijează, îşi descarcă nervii pe el şi, mai ales, pentru că i-ar fi aruncat compunerea, fiind în legătură cu Teoriştii care vor să-l împiedice să-şi facă tema. Luca umple cîteva pagini de acuze violente la adresa mamei şi i le adresează direct învăţătoarei, mărturisindu-i de asemenea că are o idee pe care n-o transcrie în compunere, pentru că mama şi Teroriştii dispun de tehnici prin care văd tot ce face şi ce gîndeşte el. ”Ideea” apare în primele pagini ale capitolului final: ”Iar peste tot sînt gunoaie deoarece dacă Teroriştii au pus mîna pe Ţară cine să se mai apuce să cureţe căci nu mai este nimeni find toţi omorîţi de aceia şi daţi foc cînd au explodat strada cu tot cu lume…”.          

Pirati, Terorişti, Extratereştri. Conflictele locale şi galactice dintre piraţi, terorişti, extratereştri sînt inspirate, evident, din ştirile cu grozăvii de la tv, din jocurile pe calculator (Teroriştii iau ”Sănătate şi Arme” de pe unde pot) şi din filmele violente (aştepţi să te întîlneşti, în unele pagini, cu privirea oţelită a lui Ed Harris, generalul ferm în faţa oricăror ameninţări, terestre sau extraterestre). Dar Zum o să vă povestească mai multe despre toate acestea.

Explicaţii posibile

Morţile senzaţionale din compunere şi ficţionalizarea singurei morţi reale pot fi puse pe seama  concurenţei dintre Luca şi Nahabetian Miruna, cel puţin la început. Luca recunoaşte cinstit, totuşi, că ”bagă din top”. Din acumularea în exces a morţilor violente transpare însă nevoia copilului de a atrage atenţia asupra lui, aşa cum presupune Cristina Ionică. Mi se pare o ipoteză credibilă – părinţii petrec foarte puţin timp cu Luca, îl bruftuluiesc, se ceartă, ajung să divorţeze. Şirul morţilor începe, de altfel, după serbarea de sfîrşit de an, cînd mama îşi dă seama că e ceva între tatăl lui Luca şi învăţătoare (”De aceea te ofereai tu să te duci tot timpul la şedinţa cu părinţii”).

Apoi, violenţa crimelor se explică prin faptul că Luca le construieşte folosind ”prefabricate de pe micul ecran” (expresia aparţine tot Cristinei Ionică). Luca vede realitatea prin televizor: se uită în fiecare zi la buletinul de ştiri de la ora 5, cel cu atrocităţi, şi la buletinul de ştiri de seară (sînt redactate de mama lui, lucru de care e foarte mîndru). Vede şi revede filme de groază şi filme ”cu bătaie”. Pentru el, crimele şi violenţa s-au banalizat – sînt întîmplări de fiecare zi.

Nu mi se pare că tabla înmulţirii ar fi un indiciu pentru crimele reale. E adevărat, Luca o spune ca să se liniştească: ”M-am aşezat pe o bordură în curtea şcolii şi am început să repet în minte tabla înmulţirii. Nu că nu o ştiu că de ştiut o ştiu. Dar aşa fac cînd mă enervează cineva de cînd eram în clasa a II-a.” De-a lungul compunerii, Luca spune tabla înmulţirii de patru ori: prima oară imediat înainte de moartea mamaiei, cînd scapă de sub supravegherea ei şi iese din curte – vezi citatul de mai sus; a doua oară pe la începutul capitolului ”August”, cînd scapă de sub supravegherea lui Kiti şi se ascunde într-o ţeavă de canalizare (nu are loc nici o crimă); a treia oară imediat după moartea lui Kiti; a patra oară într-un ”Şanţ de Adăpost” (aceeaşi canalizare), cînd îi aşteaptă pe extratereştri, pe la sfîrşitul compunerii. Cred că Luca spune tabla înmulţirii cînd e neliniştit şi simte nevoia să se izoleze, ca să se gîndească la ”necazurile” lui.

T. O. Bobe spunea, în interviul pomenit mai sus, că l-a interesat în primul rînd ca povestea să fie ”veridică din punct de vedere psihiatric” şi că s-a documentat în consecinţă. Sora-mea-psihologă crede că tulburarea lui Luca se înscrie în spectrul schizofrenic. Mai exact, Luca ar suferi de o tulburare de personalitate schizotipală. Majoritatea simptomelor acestei tulburări apar în cazul lui Luca: interpretarea incorectă a evenimentelor externe ca avînd o semnificaţie personală, distorsiuni de percepţie, suspiciune sau idei paranoide, aplatizarea emoţiilor sau răspunsuri emoţionale inadecvate, dificultăţi de relaţionare etc. (sursa: aici) Stereotipiile gestuale sau verbale şi automatismele – categorie în care intră şi tabla înmulţirii – sînt şi ele tipice. Tulburarea poate fi cauzată, la copii, de neimplicarea părinţilor, neglijare, teamă de abandon. În cazul lui Luca, moartea mamaiei şi conflictele familiale ar putea fi elementele declanşatoare. Luca nu pare să treacă, totuşi, prin episoade psihotice grave, ci mai degrabă prin stări psihotice care devin mai intense spre final, cînd copilul confundă tot mai mult realitatea şi Compunerea. Trebuie să adaug că T. O. Bobe îi lasă cititorului, detectiv sau psiholog, toate libertăţile de interpretare, fără să-i îndrepte atenţia spre un indiciu anume.

***

Chiar şi la o astfel de lectură rudimentar-detectivistică, Compunerea lui T. O. Bobe mi se pare construită fără cusur. (Dacă m-ar contrazice Cineva aş Ţipa ca din gură de Şarpe Veninos, Cobră).

© Articol publicat în Slove sub lupă – Revista Institutului de Criminologie Literară, vol. 23 (4), 2008, p. 50-54. Reprodus cu permisiunea editorului.

Explore posts in the same categories: lit. romana, meserie!, roman

8 comentarii pe “Zum feat. Caligraf: Luca (II) – Misterul crimelor din Compunerea lui Luca”

  1. zum Says:

    @ cei care au cautat pe google „Revista Institutului de Criminologie Literară” si au ajuns (inapoi) aici: deci e foarte nasol, nu au site, intrebati pe la biblioteci, ca se gaseste. adica asa ma gandesc, ca daca e la bibliotecile din strainatate s-o gasi si in Romania😉

  2. Vera Says:

    mamaaa nene, da’ cit sinteti de exhaustivi voi acolo, la Institutul asta ocult!🙂

    PS eu sint din aia care crede ca a doua jumatate e greu de citit… da’ acum ati scris asa frumos, ca zau ca-mi vine sa-l iau pe Luca inapoi la rasfoit!

  3. zum Says:

    @ Vera: stai ca zic eu mai multe despre a doua jumatate in urmatoarea postare (dar nu cred c-o sa fie azi). si poate il iei pe Luca inapoi la citit, sa vezi ce surprize ascunde🙂

  4. Alexandru Says:

    @Vera: Deocamdată sîntem foarte reducţionişti – facem anchetă la locul crimelor, ba chiar şi portretul psihologic al suspecţilor, ajungem să diagnosticăm personaje literare! : )

    Vreau să zic că poţi avea delicii chiar şi la o asemenea lectură cum nu se poate mai terre-à-terre. Şi, oricum, cartea merită să fie citită pe amănunte de construcţie.

    Exhaustivi o să fim în a doua parte a colocviului despre carte, atunci să vezi! : )

  5. Alexandru Says:

    @Vera: Cred că Luca s-ar bucura foarte dacă ar primi un sms, deoarece nu prea are cu cine să se joace şi e cam singurel, săracu’

  6. Vera Says:

    🙂 da, un sms promit dupa ce recitesc…


  7. […] majore – sa citeasca cartea mai intai, ca merita. Zum & Caligraf au incercat sa elucideze misterul crimelor din Compunerea lui Luca  si au  ajuns la concluzii similare celor la care ajunsesem si eu la prima lectura a cartii: ca […]


  8. […] repetate – de ce e Floarea de menghina poezie? de ce e Centrifuga poezie?). T.O. Bobe a citit fragmentul in care moare mamaia si l-a citit exact asa cum imi imaginam eu ca ar trebui citita compunerea lui Luca. S-a vorbit si […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: