Zum feat. Caligraf: Luca (III) – Tarantinoesque. Despre partea a doua a Compunerii lui Luca

Tarantinoesque: an adjective used to describe a movie / a dialogue / a scene / anything which is reminiscent of the works of Quentin Tarantino (din Urban Dictionary).

Aproape de inceputul Compunerii lui Luca, la pagina 25, e un pasaj care poate fi interpretat ca o cheie a intregii carti. O seara in familie, inainte de lunga serie de morti si comploturi. Luca si parintii lui se uita la televizor: „cand m-am uitat la televizor intre mama si tata la un film cu 1 care juca popice si i-a furat cineva un covor m-am gandit si mi-a venit o ideie care abia asteptam sa i-o spun cand ne mai vedeam.” Filmul este The Big Lebowski, foarte nepotrivit pentru un copil de varsta lui Luca, desigur. Randurile astea deschid o fereastra catre viata familiei la inceputul vacantei (si al compunerii), aflam la ce se uita Luca si – fapt esential – cum ii vin lui idei in timp ce se uita la filme.🙂

Dupa mine, pasajele cheie in cartea lui T. O. Bobe sunt (cel putin) doua: cel de mai sus si cel in care Miruna ii explica lui Luca cum scrie ea compuneri. Pe al doilea nu-l discut aici, se va ocupa de el Caligraful in insemnarea urmatoare. Eu ma opresc la filmul cu ala care juca popice fiindca ce vreau sa va povestesc azi are pe undeva legatura cu filmele si este despre cat de tare mi-a placut mie SI partea a doua a compunerii, cum nu m-a plictisit deloc (se tot plang altii de plictiseala) si mai ales ce mi-a trecut prin cap citind povestile din August si Septembrie.

Sa incepem deci cu fragmentul de mai sus: desigur, poate sa insemne foarte mult sau poate sa nu insemne mai nimic. T. O. Bobe nu scoate ochii cititorului, te poti gandi la ce m-am gandit eu sau poti trece linistit peste randurile respective. Pe mine cred ca m-a „ajutat” faptul ca tocmai revazusem The Big Lebowski cu vreo luna inainte de a citi Cum mi-am petrecut vacanta de vara, asa ca am reactionat imediat ce-am auzit de „1 care juca popice si i-a furat cineva un covor”. Initial m-am amuzat, dar ajunsa la jumatatea a doua a Compunerii, aia in care apar si sunt omorati spectaculos hoarde de pirati, teroristi si extraterestri, mi-am adus aminte de fragmentul respectiv.

In august Luca pleaca la mare cu parintii. Dupa cateva pagini in care ne povesteste despre drum, hotel, cum au luat ei camera si alte maruntisuri care nu te fac sa vezi vreo mare diferenta fata de stilul de pana atunci al compunerii – bum! apar piratii! Si de-aici incolo, pana la sfarsitul cartii, lucrurile se succeda rapid, sangeros, din ce in ce mai aproape de incoerenta, dar fara sa piarda nici o farama din umor – ba din contra. Eu, cumva pusa in garda ca s-ar putea sa ma plictisesc sau sa ma irite, am fost extrem de surprinsa. Deja dupa cateva pagini din August ma gandeam ca e fix ca un film de Tarantino. Gand spontan, venit pe moment, cand citeam nu mai stiu ce scena sangeroasa in care sareau organe de pirati in toate directiile. Am inceput apoi sa ma joc cu gandul asta si sa descopar din ce in ce mai multe asemanari cu regizorul sus-pomenit.

La putin timp dupa ce ajung in statiune, Luca si parintii merg sa manance „farafastacuri de alte feluri” la un restaurant numit Hanul Piratilor. E momentul care marcheaza aparitia piratilor in compunere (mai tineti minte in From Dusk till Dawn cand, la jumatatea filmului, apar vampirii si locul unde se intampla asta?) Ulterior apar si Teroristii si urmeaza scene violente dar de un umor nebun. Fiti atenti: „l-au dezlegat la gura si l-au pus sa inghita o minge din aceea de la plaja de care o umfla lumea. Decat ca nu era umflata, era dezumflata dar au legat-o cu un furtun si cu o pompa. Iar cand mingea a ajuns in burta lui s-a apucat un Terorist mai batran, 1 cu o camasa roza cu flori verzi sa dea la o pompa. De aceea baiatul a inceput sa se umfle de la mingea din burta lui dar tot nu a spus nimicuta. Iar pana la urma a inceput sa ii crape pielea pe el cate putin dar mai incolo mai mult asa ca a crapat de tot incepand sa ii sara sange de jur imprejur. Si mi s-a cam facut pielea de gaina caci acestia nu stiau de gluma si daca se luau dupa un ficat care a sarit din baiatul acela mai departe puteau sa ma gaseasca si pe mine cum stateam tupilat dupa un tambarau de gunoi caci a venit direct pe capacul lui. Adica ficatul. Si m-a cam stropit cu niste inghetata topita care era acolo.” Un fel de Reservoir Dogs – Pulp Fiction – Kill Bill in regia lui Luca.🙂

Asemanarile nu se opresc la scene de felul asta, insa problema cea mai mare pe care am intalnit-o cand m-am apucat sa scriu insemnarea asta a fost pana unde pot vorbi de asemanarea dintre Luca si Tarantino si unde ar trebui sa incep sa vorbesc despre T. O. Bobe. O sa incerc, atat cat se poate, sa-i separ pe cei doi autori.

„Autorul” Luca

Fara partea asta a doua, in care lucrurile o iau razna complet, nu cred ca ar fi fost la fel de reusit portretul copilului autor de compuneri si nici cel al lumii din jurul lui. Ne dam treptat seama ca e ceva foarte in neregula cu el, ca nu e vorba doar despre un copil care scrie o compunere bagand puternic „din top”. Fraze intregi vin din lucrurile auzite de Luca la adultii din jur, la stiri, in filmele la care se uita. Desi sunt adaptate stilului lui de copil de 9 ani (atat cat se poate), e evident contrastul intre ceea ce povesteste Luca „de la el” si ceea ce a auzit prin casa. Ne prindem fara prea mari probleme la ce e expus baiatul: familie disfunctionala, afectiune artificiala, stiri si filme violente la televizor. Toate astea se regasesc, reciclate, in compunere. Tarantino recicleaza filme, Luca face si el acelasi lucru, diferenta fiind ca regizorul american o face voit, aduce omagii filmelor pe care le iubeste, pe cand personajul lui T. O. Bobe e o victima a filmelor (nu numai, desigur) pe care le vede, nu le aduce voit in compunere. Tarantino face filme folosindu-se de filmele pe care le-a tot vazut la viata lui, Luca scrie o compunere iar cititorul vede ce a vazut si auzit pustiul pana la momentul in care se apuca de scris. Scenele in care piratii, teroristii, extraterestrii apar, sunt torturati, urmariti, omorati vin din toate filmele alea la care se uita Luca, din jocurile pe care le joaca, probabil, la calculator, din cam tot ceea ce vede copilul la televizor. Dar e evident ca vin neintentionat, ca nu avem de-a face cu un autor care se joaca citand, ci cu un copil suferind de o boala foarte grava. Iar faptul ca asta e evident desi nu e scris negru pe alb nicaieri e meritul autorului real, al celui care l-a creat pe „scriitorul” Luca.

Autorul Bobe

Ati vazut ce nume au personajele? Bobi, Pamela, Bandi, Onedin, Kiti… Fiecare duce cu gandul la un serial mai mult sau mai putin celebru, serialele care au marcat Romania anilor de tranzitie si copilaria celor ce au crescut in timpul anilor respectivi. Omagiu? Nu, aici e probabil un mod cat se poate de fin de a plasa povestea in timp si de a creiona societatea momentului. Metoda tarantineasca, intentie diferita. Autorul lui Luca citeaza filme, citeaza seriale, dar nu face reverente. Daca ati citit cartea stiti precis ca nu v-a trecut prin cap o secunda ca T. O. Bobe ar omagia Dallas sau Familia Bundy.🙂 Iar influenta filmelor importante ale perioadei e o unealta desteapta, nu neaparat (desi cine stie, o fi si asta) o declaratie de amor. Nu stiu nici daca lui Bobe ii place Tarantino, nici daca s-a gandit la filmele lui cand a scris Cum mi-am petrecut vacanta de vara, insa eu la asta m-am gandit cand am citit. Cum sa ma fi plictisit?! Sigur, nu e usor de parcurs, de la un punct incolo efortul e considerabil, Luca pierde treptat aproape orice urma de logica, majusculele tipa pe fiecare rand, insa umorul negru ramane, nici o clipa nu ai senzatia ca Bobe ar pierde controlul textului, totul se leaga la perfectie. Desi poti avea uneori impresia ca e o nebunie prea mare, poti obosi incercand sa urmaresti fire si actiuni, in final totul are sens (si apoi cine a zis ca o carte misto trebuie sa fie si usor de citit?!).

Daca ar fi sa separ in vreun fel cele doua parti ale compunerii, Iunie-Iulie versus August-Septembrie, n-as face-o zicand ca una mi-a placut mai mult si una mai putin, ca una e mai buna si cealalta mai proasta, nici macar ca una e simpatica si alta nesuferita. Oricum nu se poate s-o ai pe una fara cealalta. As vedea insa o separare a surselor de influenta: in prima jumatate influenta oamenilor din jur si a stirilor de la TV e predominanta, in partea a doua filmele si jocurile preiau controlul. Dar in afara de asta, nu pot sa le separ. Stiti cum e? Ganditi-va ce-ar fi Kill Bill 1 fara Kill Bill 2 si viceversa.🙂

As mai avea multe de spus, dar mai las si pentru lectura urmatoare. Si-asa m-am lungit prea mult, mai sa umplu 4 caiete.🙂 Asa ca acum ma opresc si ii dau cuvantul Caligrafului pentru partea a IV-a a colocviului.

Explore posts in the same categories: lit. romana, meserie!, roman

5 comentarii pe “Zum feat. Caligraf: Luca (III) – Tarantinoesque. Despre partea a doua a Compunerii lui Luca”

  1. Raluca Says:

    Sa-mi fi spus mie cineva acum o luna- doua,ca voi sta sa disec o compunere de cls a IV-a!🙂
    D-aia:never say never! Nu am stiut unde sa scriu:la tine,zum sau la bmr -pana la urma, daca la tine am inceput,continui tot aici.
    As fi vrut sa fiu mai concisa: concluzii +citatele care m-au manat catre ele. Nu prea mi-a iesit miscarea,pt.ca din lipsa de timp am recitit cartea pe sarite iar randurile urmatoare sunt cam hei-rupiste. Asa cum ati spus-o si voi inainte, compunerea are o multime de ‘’chei’’, depinde in ce registru alegi sa interpretezi cele cititte. Nu exclud faptul ca e posibil ca T.O.Bobe sa fi oferit‘’printre randuri’’ un raspuns clar si definitiv-CHEIA crimelor: eu ,una nu am fost suficient de agera s-o gasesc .
    Sincer, mi-am dorit sa pot spune avem de-a face cu ’’ crime simbolice’’.Din pacate,chiar daca nu cred ca-i vorba de crime, avem totusi trei morti (mai exact, trei moarte);ce s-a intamplat cu Onedin nu mai discut,asupra lui suntem de acord cu totii. Nu mai intru in detalii a propos de relatia castratoare 3xfemeie versus Luca si decompensarea lui afectiva,dar nu ma pot abtine sa nu pun doua randuri din profilul psih. al prepuberului,ff.relevante pentru pentru ceea ce se intampla cu Luca (nu mai stiu cine a citat pe net si de unde,probabil din‘’Psih.varstelor’’): ”Viata interioara este intensa si bogata. Copilul are nevoie sa comunice ce simte si sa aiba incredere in capacitatea sa de a crea, in propriile sale abilitati. Pe fondul comparatiei tot mai acerbe cu colegii pot aparea sentimente de inferioritate care ii inhiba naturalul comportamentului. Copilul devine mai independent si cauta sa se integreze in grupul de copii de varsta lui. Acest grup este important in dezvoltarea identitatii copilului, a atitudinilor si valorilor pe care le adopta”
    Revenind: m-a tentat sa cred ca singura moarte reala este cea a bunicai ( la detaliile mentionate de voi il adaug si pe acela ca, invatatoarea,cea careia ii este dedicate compunerea,participa si ea la inmormantare) iar restul povestilor sunt un amestec de filme +stiri de la ora 5+realitate grotesca+exagerari á lá Nahabetian,toate astea pe un fond psihic labil,vizibil(citibil) din ce in ce mai alterat.Dar hinturile presarate subtil de autor din loc in loc m-au facut sa ma razgandesc: cum putea un copil de varsta lui Luca sa inventeze/sa cunoasca toate aceste detalii,unele dintre ele de-a dreptul macabre? Ca sa scurtez demersul, pornesc,cum ziceam, de la premisa ca cele trei morti sunt reale,aducand aceleasi argumente+citate mentionate si de voi.Ce ma intereseaza pe mine- si asta face ca lucrurile(si asa incurcate)sa devina alambicate de-a dreptul- este sa inteleg daca a fost vorba de crima cu premeditare- omor din culpa/din imprudenta – simplu accident sau ..?

  2. Raluca Says:

    Incep cu tabla inmultirii: cum ziceam,am recitit cartea pe sarite, cu hopuri mari: am pierdut a doua recitare a tablei inmultirii,cea din august,pe care ai pomenit-o tu, zum: insa, cele trei recitari XXXX ramase sunt asociate ,mai mult sau mai putin evident cu tragediile intamplate:clare,in cazul bunicai si al verisoarei Kity,iar in cazul mamei (cand relatarile intregii luni sunt deja complet halucinante),well:ce ziceti de asta (pg.353-354,in ed.a II-a) ‘’sa ma apuc si eu de Planul Meu care m-am Gandit la El Tot Drumul pana acolo.Si cand am ajuns acolo m-am uitat sa vad de unde Bate Soarele si pe urma mi-am pus Ochelarii mai asa pe un Gard ca sa vina Soarele in Ei caci am facut Socoteala Bine deoarece Stiam de la Biliard.Iar Eu m-am dat mai asa,Tupilat in Santul acela la Adapost si am inceput sa spun tabla inmultirii (…)Dar eram BAZAT deoarece cand s-au dat mai asa a venit RAZA de Soare de la OCHELARII Mei drept pe NAVA Lor la Rezervorul de BENZINA.Iar stand asa am inceput sa ma rog :
    -Sa NU li se Termine BENZINA.
    Dar NU s-a Terminat si a fost Foarte Multa caci mai aveau si de Rezerva(…)Iar de aceea a EXPLODAT Foarte Tare si s-a facut o LUMINA de puteai sa o vezi si din COSMOS(…)‘’- eu ,una ‘’citesc’’ in povestea asta , relatarea’’mascata’’(mecanismele compensatorii au intrat deja in actiune) a incidentului in care mama si-a pierdut viata.

    Bunica:daca ar fi fost accident premeditat(ca nu-l pot acuza pe Luca de crima) si anume: Luca ar fi vrut sa-si sperie bunica(si voilá-ce a iesit!) si sa se razbune dand foc de sus, din cais,funiei scripetelui,atunci inseamna ca bunica era déjà lovita/moarta cand el a parasit casa,nu? Parca nu-mi vine sa-l incarc pe Luca cu un asemenea scenariu,dar totusi: cat dureaza sa ‘’arzi o funie cu ochelarii´´(intr-o zi f. insorita)? Unde disparuse omniprezenta-bunica in intervalul coborat din pom-iesit pe poarta? Cat a durat plimbarea lui Luca pe afara? Relatarea e saraca in detalii: a mancat o placinta,a stat de unul singur in curtea scolii.Si cat de repede a venit mama acasa? Rigor-mortis incepe sa se instaleze dupa cateva ore de la deces (sa zicem nu mai putin de trei?nu sunt anatomo-patolog,un specialist ne-ar putea lumina in sensul asta),prin urmare,mamaia a zacut in curte multisor…apoi mai apare si sinistra tabla a inmultirii + insistenta cu care ni se aminteste iar si iar ce bun e Luca la calculat traiectorii.Ca sa nu mai spun ca (ironia soartei!) bunica insasi isi doreste sa moara in felul asta,la cafeluta’’Uite asa as vrea sa mor!’’ Eu insa,tocmai pt.ca ideea premeditarii ar duce implicit la parasirea bunicii moarte in curte, as merge mai degraba pe uitatul ochelarilor in copac (chiar daca Luca vede ca prin ceata,o scena asemanatoare apare si mai tarziu in carte);imi vine in ajutor si faptul ca,zic eu,mamaia nu ar fi stat singura la cafea (sub scripete) fara Coana Mare,daca nu ar fi ‘’obligat-o’’ Luca.
    Kity mi-a dat si mai multe batai de cap… pt.ca-i o moarte suie rau,viata bate filmul ,in adevarat stil tarantinoesque,cum bine ai zis.Baba Stiuca minte(de spaima) sau spune adevarul?
    Daca minte ok,e un accident,daca nu, vorbim déjà de oarece premeditare(si atunci nu mai putem crede nici povestea cu piercingul…nu?nu mai credem nimic):dar la ce ii trebuia lui Luca smoala incinsa? Mai ales ca era putina. Ar fi avut prea multe repere de luat in calcul: butoi, scripete + Robert,posibil martor al crimei,dupa sifonier(si personajul asta,Robert e un pic bizar), devine absurdul absurdului,eu cred ca a fost un accident…
    Mama: cred ca suntem cu totii de acord ca butoaiele de benzina au explodat,casa a luat foc si in incendiul acesta mama si-a pierdut viata.Luca isi recupereaza compunerea (dar pierde complet contactul cu realitatea). Bmr.a postat f.clar si la obiect citatele respective. De aceea tatal in doliu ‘’luna aceasta a trebuit sa nu se mai Barbereasca si sa si-o lase Mare’’.Eu nu sunt insa convinsa ca Luca a provocat incendiul. E adevarat ca,in ultimele secvente in care apare, maica-sa il scoate gradat din minti (si eu as fi stans-o de gat):intai il ironizeaza:’’-Nu se uita Miruna la tine’’,apoi ii distruge biliardul(BILIARDUL!!!):’’Dar tot NU am Plans caci eu NU Plang niciodata(…)’’ si in cele din urma,crima-crimelor ii arde(crede el) caietele cu compunerea. Ok,Luca pune la cale Planul(posibil cel expus alegoric la pg.353-354).Vedem ca il concepe,nu vrea sa-l divulge in scris, dar nu sunt sigura ca il pune in aplicare. Mama este suficient de bezmetica, sa dea foc(!!) caietelor in curtea plina cu butoaie de benzina:’’-Ce tu nu ai vazut ca iese fum?’’(pg.290-291)e ultima fraza pe care o rosteste…poate ca asa s-a intamplat de fapt tragedia.
    Dupa acel moment mama dispare din peisaj iar noi sarim direct la tanti Nela unde,Luca, pe fondul traumei a dezvoltat un blocaj amezic legat de episodul exploziei si disparitia mamei (pg.334:‘’Dar totusi nu im-i mai aduceam aminte pe unde sunt caetele alelalte care bine ca mai le-am tinut la burta caci o data a fost cat pe aici sa le pierd si sa ia Foc dar bine ca totusi m-am trezit cu ele in cap caci eu credeam ca mi-am luat gandul de la compunere dar cred ca m-a pacalit cineva’’/pg.312’’(…)si asa ziceau mereu de mine ca:-Este socat’’).Mama a devenit”cineva”,Luca se intoarce repetat la ‘’locul crimei’’,este internat in spital:de aici delirul cu borcane cu spirt,tunelul,otravire cu vitamine,oameni care se uita la el din vitrina,sau vad pe ecrane ce gandeste( examen RMN,tomografie??)’’Pastile sa Adorm’’ si alte detalii spitalicesti,’’oafa’’poarta si ea ‘’rochie alba’’, relatarea evenimentelor in ordine cat de cat cronologica a disparut (a propos,eu cred ca povestea cumparatului rechizitelor,cu hotul de pensule adiacent, e reala).Am ramas cu o oarecare convingere ca mama poarta vina incendiului, dar,marturisesc, am si ceva dubii : Robert il intreaba pe Luca pg. 344,,(…)ce mai caut acolo dupa ce am facut.Dar nu am facut nimic(…)iar halucinatiile cu focul, exploziile,benzina si oamenii arzand apar in mod repetat.Fie Luca si-a pus in aplicare Planul,dupa metoda cunoscuta- fie, in socul exploziei si moartea mamei ,a ramas cu ‘’filmul rupt’’ pe secventa Planului,pe care tocmai il punea la cale. Imi pot imagina ca Luca, in nebunia lui, chiar crede ca el a provocat explozia si (delir compensator) a salvat lumea…Ooof,cred ca am cam ‘’delirat’’ si eu, am scris cam dezlanat si nu stiu daca m-am facut inteleasa.
    Anyway,simt nevoia sa o mai spun o data:super carte!

  3. zum Says:

    @ Raluca: mersi de comentarii, am o gramada sa-ti zic dar tot aman fiindca vreau sa caut prin carte. mi-ai zis lucruri pe care nu le observasem, voiam sa-ti zic si eu altele. o sa-ti raspund, sa stii. sa ma adun un pic🙂

  4. Alexandru Says:

    @Raluca: Ma bucur ca te-a prins si pe tine compunerea lui Luca. Si pe noi ne-a prins, ai vazut, atit de tare incit ne-am jucat de-a CSI : ) Pentru ca ni s-a parut interesant sa ne jucam si asa, in loc sa zicem, de ex., ca sint posibile mai multe dezlegari (ale misterului crimelor) si ca autorul lasa in text indicii care sustin dezlegarile-interpretarile-astea, dar nu suficiente cit sa sustina pina la capat una din ele.

    haha, incredibil, asta cu mamaia mi-a scapat complet – ”Uite asa as vrea sa mor!” : ) ce m-oi fi mai apucat eu sa dezleg crime daca nici limkurile evidente nu le fac : )

  5. Raluca Says:

    zum:astept cu mare interes -stiu cum e cu lipsa timpului,boala grea,la mine s-a cronicizat!am avut mai multe indicii culese(a propos:nu m-ar surprinde ca la o recitire integrala,nu asa,hopaita,ca acum,sa ma trezesc ca am o cu totul alta versiune asupra faptelor,cu argumentele de rigoare)dar cand am vazut cata pomelnicu´de comment iese,m-am speriat si l-am scurtat

    alexandru:ba,foarte bine ca tu,zum si bmr ati despicat online firu´cremenalitatii juvenile,ca uite cum se luá!schimbul vostru de opinii m-a ”instigat”la cautari :)Asta-i chiar meritul vostru,pt. ca altminteri n-am nas bun pt.crime si mistere:))Am un singur crimi la activ,citit in f.frageda pruncie”Regele unei tari ploioase”,nu am priceput absolut nimic,dar(voila bizarerie!)asa l-am descoperit pe Baudelarie,din care se cita des acolo;la ceva tot a folosit lectura:))!Iar la compunerea lui Luca nu m-as fi reintors la disecat,daca nu ati fi facut-o voi inainte:)
    Maare adevar ai spus a propos de interpretarile posibile:asta gandeam si eu(dar nu as fi reusit sa o spun atat de bine) si cred ca,in cele din urma,faptul ca nimic nu-i evident(poate ca n-a murit nimeni?:))este un alt mare merit al povestii. Sigur,as vrea sa aflu adevarul ultim:autorul sa declare public pe cine a omorat,cum si de ce:))dar ,la fel de sigur,stiu ca as fi dezamagita:mai bine sa ramanem cu incertitudinile,sperantele(ca poate,totusi..cum ziceam,n-a murit nimeni),interpretarile posibile si (re)descoperirile ulterioare.Nu?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: