Zum feat. Caligraf: Luca (IV) – Despre Compunere

… adică despre literatură

”Cum mi-am petrecut vacanţa de vară” poate fi citită (şi) ca o carte despre literatură. E o cheie de lectură care a fost propusă de mai mulţi comentatori ai romanului lui T. O. Bobe. De pildă, Paul Cernat îl apropie pe ”scriitorul” Luca de figura ”artistului pur”, cu ambiţiile lui ”sublim-ridicole”. Alexandru Matei consideră romanul un experiment ”la limita literarului” şi vede în Compunere ”ipostaza malefică a literaturii, nebunia ei contagioasă”, Luca fiind pînă la urmă ”absorbit de realitatea textului” pe care-l compune. Cristina Ionică notează ironiile la adresa convenţiilor şi a locurilor comune literare, reprezentate în text prin normele de redactare a compunerilor şcolare şi prin limbajul hiperclişeizat care le e specific. Paul Cernat remarcă, de asemenea, ”metatextualitatea naivă” practicată de Luca – copilul povesteşte cum îşi scrie compunerea, comentează pe marginea regulilor învăţate la şcoală şi a formulărilor din repertoriul de prêt-à-écrire, inserează din loc în loc explicaţii destinate învăţătoarei etc.

În aceeaşi cheie de lectură, vă propun să citim competiţia dintre Luca şi Nahabetian Miruna ca o confruntare între doi scriitori de tipuri diferite din punct de vedere al concepţiilor despre literatură şi al relaţiei cu scrisul.

Întrecerea la Compunere

Elev silitor, Luca e cel mai bun din clasă la toate materiile, cu excepţia compunerilor la română, materie în care excelează colega Nahabetian Miruna, premiantă şi ea: ”Cel mai bine Nahabetian Miruna învaţă la română şi face cele mai lungi şi cele mai frumoase compuneri cu actriţe, extratereştri, maşini de curse şi peisaje de vis.” Luca îşi recunoaşte cinstit inferioritatea – ”decît la compunere face Nahabetian mai bine ca mine, dar nu sunt cu nasul pe sus deoarece la ce nu sunt bun recunosc.” -, deşi, cum o să vedem mai încolo, are anumite rezerve faţă de metodele de creaţie ale colegei lui. Considerînd că întrecerea are efecte pozitive asupra scrisului, Luca îşi pune în gînd să facă o compunere mai frumoasă decît a ei.

O să fie, în acelaşi timp, şi cea mai lungă compunere din viaţa lui Luca, fiindcă sistemul de evaluare al învăţătoarei valorizează, pe lîngă ”frumuseţe”, cantitatea – astfel, compunerea cea mai lungă o să fie răsplătită cu nota 10. Aşa se face că Luca îşi contabilizează cu atenţie paginile, mai ales după ce află că Miruna a început să scrie cum şi-a petrecut vacanţa de vară chiar de la începutul vacanţei, ”ca să aibă timp să fie lungă”. În plus, Luca începe să scrie cu un lejer decalaj faţă de rivală, fiindcă se gîndise să-şi facă tema pe la sfîrşitul vacanţei şi, între timp, uitase de ea. Ca să fie sigur că o s-o întreacă pe Miruna, Luca scrie nu doar patru pagini, cum le ceruse învăţătoarea, ci patru pagini pe zi. Compunerea lui o să se întindă pe patru caiete, cîte unul pentru fiecare capitol al compunerii: Iunie, Iulie, August şi Septembrie.

T. O. Bobe ironizează aici o anumită obsesie cantitativistă în literatură, cu deosebire în literatura română. Să ne gîndim că publicarea unui roman – a unui roman ”mare” şi ”greu”, de preferinţă – e considerată ca o confirmare a maturităţii fiziologice şi artistice a scriitorului, iar speciile epice mai breve sau mai lirice sau producţiile hibride sînt văzute ca nişte copilării sau, cel mult, ca nişte exerciţii de maturizare. De altfel, ironia la adresa monumentalului în literatură e prezentă şi în Bucla, unde T. O. Bobe face dintr-o viaţă măruntă – viaţa lui nea Gică, frizerul – o epopee uşoară ca un fir de păr.

”Dar cu ce era să fie dacă nu cu ce făceam?”

Şi cînd [Miruna] m-a văzut cu caetul în mînă m-a întrebat :

_ A ta cu ce este?

Adică compunerea. Dar cu ce era să fie dacă nu cu ce făceam? Dar ea mi-a spus că a ei este cu nişte poliţişti care s-au luat după nişte hoţi care aveau de gînd să se ducă şi să fure toţi blugii de la toate magazinele şi după aceea să îi vîndă cu mai mulţi bani. (…)

_ Dar nu trebuie să fie cu cum ţia-i petrecut vacanţa de vară?

Am întrebat-o. Iar ea a răspuns că da, dar mai bagă şi ea de la ea ca să fie mai mişto ceea ce nu era corect…

Luca spune de mai multe ori că Miruna are ”mai altfel de compuneri”. În paragraful de mai sus şi mai ales în întrebarea uimită a lui Luca se ghicesc diferenţe esenţiale între concepţiile lor despre Compunere. Indiferent de tema primită, Miruna ”bagă de la ea” ingrediente senzaţionale şi exotice ca să o facă mai frumoasă şi mai interesantă: actriţe, extratereştri, maşini de curse, peisaje de vis, aventuri cu piraţi, terorişti, ciborgi etc. – să le numim, generic, ”extratereştri”. Mărturiseşte că recurge la astfel de strategii pentru că s-a săturat de ”oamenii obişnuiţi” şi îi dezvăluie lui Luca secretele ei de compoziţie: ”Şi atunci a început săm-i explice că ea dacă e cineva care s-a lovit la picior zice că este şchiop de tot şi i l-a tăiat ca să fie mai interesant. Iar dacă altul are o bubă pe nas spune că i-a ieşit de acolo o minge de fotbal sau un extraterestru.” După Alexandru Matei, ”exemplele ei de literarizare a realităţii sînt de fapt metaforele literaturii înseşi ca limbaj cosmetic.”

Spre deosebire de colega lui, Luca nu concepe să scrie într-o compunere despre ”cum şi-a petrecut vacanţa de vară” altceva decît ce face el în vacanţa de vară. Deşi compunerile Mirunei îi plac, în general, procedeele ei i se par necinstite şi chiar ridicole: ”Nu ştiu de ce tot o ţinea cu extratereştrii ei căci eu nu am văzut nici 1 pînă acum săm-i petrec vacanţa cu el, decît cu mama şi cu tata.” Oamenii despre care scrie Luca sînt într-adevăr obişnuiţi: părinţii, mamaia, rudele, vecinii, copiii de pe stradă, colegii, ba chiar îi ”bagă” în compunere pe prietenul Robert şi pe doamna învăţătoare – inovaţie de care e foarte mîndru. Mai mult, Luca povesteşte tot ce a făcut în vacanţa de vară, cu o stupefiantă bogăţie de detalii. Chiar şi cînd foloseşte şabloane de compunere şcolară, Luca le discută şi le verifică adecvarea la realitate, tocmai ca să evite insertul vreunui element ”extraterestru”.

Logica ”autenticistă” (Cristina Ionică) e dusă de Luca pînă la ultimele ei consecinţe: e convins că sfîrşitul compunerii trebuie să coincidă cu sfîrşitul vacanţei, deci cu momentul în care i-o predă învăţătoarei. De unde o dificultate de compoziţie – ca să n-o ţină pe învăţătoare cu mîna întinsă, Luca trebuie să scrie dinainte despre finalul compunerii , deci e nevoit să fabuleze. Luca îşi cere scuze pentru abaterea de la principiile anti-nahabetiene: ”Şi de aceea vă rog să NU vă Supăraţi dacă mîine NU o să fie Chiar Aşa cum am Scris Eu, mai ales Vremea de Afară deoarece nu sunt precis şi Poate că fără să Vreau mai Bag şi EU din Top.

”Artistul pur” vs. ”prozatoarea de forţă”

Pentru Nahabetian Miruna, literatura înseamnă falsificare şi cosmetizare a realităţii prin ficţiune, iar ficţiunea înseamnă acumulare nelimitată de eroi, intrigi şi aventuri spectaculare. Rivala lui Luca se straduieşte să-şi facă producţiile cît mai interesante – la atît se reduce relaţia ei cu scrisul. Aplică aceeaşi reţetă, indiferent de temă, ca să-şi afirme şi să-şi consolideze reputaţia de autoare a celor mai ”frumoase” compuneri. Nahabetian ”bagă cu extratereştri” aşa cum Coelho ”bagă din Top” cu Sensul Vieţii, Danielle Steel – cu Dragoste în Peisaje de Vis, Dan Brown – cu Conspiraţii Religioase, Îngeri şi Demoni. Cred că Nahabetian poate concura cu succes la titlul de ”prozatoare de forţă” – expresia îi aparţine tot lui T. O. Bobe (v. articolul ”Prozatorul de forţă”, publicat în Noua literatură, nr. 10/2007).

Pentru Luca, scrisul înseamnă cu totul altceva decît pentru Miruna. Luca îşi scrie viaţa – cu ce să fie compunerea lui dacă nu cu ce face? – şi e convins că o să cîştige întrecerea la compunere prin onestitate. În plus, e mult mai reflexiv decît colega lui. Luca ţine seama de regulile de bază învăţate la şcoală (începe cu o descriere de natură, ca să se înţeleagă în ce anotimp se petrece acţiunea), dar e în stare să le critice sau să le deturneze, la fel cum o face cu poncifele şcolăreşti. Ca un adevărat profesionist al scrisului, îşi construieşte cu grijă textul şi-şi dozează cu atenţie efectele: ”Iar pe urmă trebuia să spun ce face natura nu să mă arunc ca berbecul cu capul înainte si să îm-i dau seama mai pe urmă că se termină prea repede [şi-ar pierde ‘suflul epic’!] mai ales acum cînd aveam de scris ditamai compunerea.

Luca se luptă cu greutăţile scrisului – lipsa de inspiraţie, procrastinarea, blocajele şi alte obstacole bartlebyene. Chiar dacă are rezerve faţă de procedeele Mirunei, imaginaţia ei îl fascinează. Inspiraţia concurentei e un mister care-l obsedează de-a lungul compunerii: Luca e convins că Miruna a plecat în vacanţă (în judeţele Harghita şi Covasna) ca să se inspire şi că acolo, la Vilă, se bucură de toate condiţiile propice compusului, spre deosebire de el, care trebuie să se lupte cu toate şi cu toţi ”ca să mai facă puţin la compunere.” La final, ajunge să creadă că inspiraţia Mirunei e de origine extraterestră: extratereştrii îi spun poveşti ”de pe ce planetă stau ca să le bage la ea în compunere şi să iasă mereu prima. Şi pentru aceasta a trebuit să o înveţe mai întîi limba lor dar putea şi dacă avea un aparat de tradus unde pe o parte bagi compunerea în limba străină iar pe cealaltă parte iese în româneşte.” Fiindcă nu primeşte ajutor de nicăieri, Luca ajunge să uzeze de procedee à la Nahabetian (primul caz e pe la începutul compunerii, cînd mărturiseşte că a înflorit povestea cu Onedin pentru că altfel n-ar mai fi putut concura cu Miruna). Scripetele care apare atît de frecvent în compunerea lui Luca, mai ales în legătură cu moartea unor persoane apropiate, poate fi o literalizare a procedeelor de tip deus ex machina, prin care copilul încearcă să rezolve complicatele situaţii narative şi existenţiale în care e prins.

Scrisul e infinit mai important pentru Luca decît pentru Nahabetian Miruna. Compunerea îi rămîne singurul punct de sprijin într-o lume care se dezintegrează încetul cu încetul (de la neglijare şi singurătate la trauma provocată de despărţirea părinţilor). Luca se încăpăţînează să o termine în ciuda complotului advers – ”Deoarece sunt toţi sînt în Legătură şi îş-i fac semne ca să nu pot eu să termin Compunerea”. Părinţii nu se arată deloc interesaţi de compunerea lui Luca (îi arată unui psiholog caietele doar cînd Luca dă semne de tulburare gravă), Nahabetian Miruna ”face nişte fiţe cu gura” cînd i-o citeşte (bănuim de ce), doar lui Robert îi place, pentru că e cu dialoguri şi fără prea multe descrieri, dar mai ales pentru că figurează ca personaj (dar Robert nu e, după cum se vede, mare amator de literatură). În final, Luca află că riscă să-şi piardă chiar cel mai important cititor – învăţătoarea –, dar alege să o ducă pînă la capăt. ”Compunerea devine suficientă sieşi: act gratuit şi chestiune de onoare ‘în absolut’” – spune Paul Cernat.

***

Luca e un caz de alienare prin literatură, aşa cum au remarcat majoritatea comentatorilor. Dacă la începutul vacanţei era în stare s-o critice pe Miruna ”cu bărbile ei cu extratereştri cu tot”, Luca dispare treptat tocmai într-o compunere de-a Mirunei. Aşa cum i-a cerut învăţătoarea, nu s-a mulţumit cu o compunere scurtă (”Căci dacă era prea scurtă însemna că am avut o vacanţă nefericită” – amară ironie). A scris o compunere frumoasă şi lungă despre fragilitatea scriitorului. Eu i-am pus văzut de mai multe ori şi i-am dat nota 10.

Explore posts in the same categories: lit. romana, meserie!, roman

41 comentarii pe “Zum feat. Caligraf: Luca (IV) – Despre Compunere”

  1. alexia Says:

    da este buna compunerea ta da se ptea si mai bine da ori cum bravo

  2. Alexandru Says:

    @Alexia: cum ar fi trebuit s-o fac ca sa iasa mai buna?🙂

  3. zum Says:

    @ alina: abcd

  4. Alexandru Says:

    Zum, cred ca am gresit ceva in postarile astea despre Luca : )

  5. zum Says:

    @ Alexandru: da, da vad ca nimeni nu vrea sa ne zica ce. ce-o fi?

  6. Alexandru Says:

    Cred ca Alina are, cumva, dreptate.

  7. Raluca Says:

    am terminat ieri cartea(citind-o pe nerasuflate!!) …O CAPODOPERA!!Am ras cu lacrimi si sufocari,m-am induiosat si in ciuda faptului ca stiam povestea da capo al fine,de aici,de pe blog,finalul m-a prins cu garda jos: ”decat ca nu am plans deadevaratelea,caci nu vreau sa zica 1 si Altu Asa si pe Dincolo”,dar o lacrima tot am varsat:drama pe care T.O.Bobe(meritul lui!)nu ti-o arunca in fata ”urland ca din gura de sarpe veninos,cu clopotei” ci doar te lasa sa o servesti/ghicesti in portii mici,printre randuri,este cutremuratoare!Eu as pune cartea,pe lista de lectura obligatorie(pentru parinti!).Compunerea lui Luca este cea mai buna scriere ro. pe care am citit-o in ultima perioada(sa adaug aici totusi,pentru a fi 100% fair si prima parte a vietii si faptelor lui Ilie Cazane).Asa ca am notat si eu compunerea cu F.B. (ba chiar E.!!)- desi dat fiind faptul ca Luca trece in clasa a V-a, probabil ca nota 10+ (cum i-ati dat voi)e mai potrivita:)))

  8. zum Says:

    @ Raluca: ma bucur foarte, foarte mult ca ti-a placut🙂 (si ma bucur ca ti-a placut si Ilie Cazane. Teodosie cel Mic ai citit?🙂 ).

  9. Raluca Says:

    pe **teodosie** l-am dorit din momentul in care am citit,cu ceva vreme buna in urma(prin 2007?),cateva recenzii.Cand am fost in tara nu am gasit cartea,iar acum,tirajul e epuizat pe polirom.ro:(((eu am adaugat-o totusi pe lista favoritelor,just in case,sa tin un ochi pe ea:))
    Ma intreb cand au de gand sa o reediteze:cumparatori ar avea,poate chiar dispusi la lista de asteptare+plata in avans:))),asa,ca mine:)

  10. zum Says:

    @ Raluca: da, e epuizata de mult si au tot promis ca o reediteaza, era chiar pe site in lista de carti in pregatire la un moment dat. am tot cerut-o aici pe blog, vad ca de pomana. si eu mi-as lua vreo 2-3 exemplare, sa mai dau cadou si sa fie.🙂
    sursele mele zic ca se mai gaseste prin unele librarii din oraselele de provincie. nu stiu unde si cat e de adevarat, dar e o idee (daca stii pe cineva🙂 )

  11. zum Says:

    (uf, acum imi pare rau ca am deturnat discutia. dar cartea asta a lui T. O. Bobe si Teodosie sunt cartile mele romanesti preferate din ultimii… oh, multi ani🙂 )

  12. Raluca Says:

    :))zum,eu am dat sfoara in tara,dar fara succes;in fine,astept cuminte:)))si ma consolez cu alte ”poliroame”(poliromuri?)
    …m-ai facut sa ma gandesc la ce mi-a picat in mana romanesc-contemporan in ultimii ani,imi vine acum in minte o carte fff.prost scrisa,nici nu are sens sa-i pomenesc titlul,pe care am citit-o chiar inainte sa plec din tara,intre doua zugraveli si un pus de parchet,al carei singur merit a fost acela ca a pomenit adresa unui boutique cu”delicatesuri”,pe care l-am vizitat constant,asa,ca sa ma razbun pt.timpul pierdut heee,he:)))
    si de un poem,peste care am dat intamplator…care m-a socat-tulburat si in cele din urma mi-a placut…damn..ce titlu avea??ca la retinut nume de autori stau ingrozitor de prost(chiar si cand l-am pomenit pe Teodosie prietenilor,le-am spus ca autorul are un nume atat de simplu – nu se face sa-i zic ”comun”,acum ca-s pe lista fan-clubului R.R.- ca-i imposibil de retinut:)));
    Dar uite ce revelatii am avut citindu-te pe tine, Anda,luciat sau Mihaela Ursa si cumparand carti inspirata de postarile voastre!Am ”devorat”saptamana asta primul pachet de la polirom(de maine trec la al doilea),trei autori romani.Am inceput cu Ilie Cazane,care m-a lasat cu gura cascata de admiratie si uimire(nu-mi venea sa cred cat de bine scrie RR!!!);am inchis-o (gura:)) abia la jumatatea volumului,dupa ce K.Marx a cazut pe podea la sedinta de spiritism; de la punctul asta incolo,R.R.m-a ametit atat de tare,ca m-a pierdut in cele din urma complet pe drum(la un moment dat am avut sezatia ca Ilie jr.si Tamara sunt deja morti si invocati la o sedinta de spiritism??)in fine,mi-am promis sa revin asupra acestei parti a cartii cand voi fi mai odihnita(in vacanta,poate:)),altminteri, bag seama,neuronul meu nu mai tine la tavaleala stilistica.
    Apoi”Luminita,mon amour”,care mi-a placut,asa, in general(mi s-a parut ca recunosc in dna.Moskvich,pe o cunoscuta prof.de la catedra de Psiho.Gen) si m-a dat gata cu perioada de”cucernicie”,de la primul ”raspuns divin”,livrat prin palmele Tatalui-pana la scena de la stomatolog! great!
    Iar efectul compunerii lui Luca a fost unul cu bataie lunga,am inceput sa vorbesc romaneste cu barbata´miu (ce urat suna!) si nici macar nu mi-am dat seama…
    ooooh,m-am lungit cam tare..si cu totul off topic…scuze

  13. lucere-vivere Says:

    eu ” ma ” consolez ! asa .. pur si simplu !
    imi pica bine ca nu citesc . banii imi sunt mai importanti !

  14. zum Says:

    @ lucere-vivere: ei lasati. mai greseste omul, nu-i un capat de tara asta. am corectat😛

  15. lucere-vivere Says:

    noah, bine !🙂
    de fapt am vrut sa zic ca e tot aia cu banii si lectura ( ca-i am au ba – carevasazica cartile sau banii )

  16. Raluca Says:

    …uite ca nu m-am prins…luminati-ma🙂
    stiu ca de la o vreme incoace ortografia mea da rateuri barosane(in ”cardasie” cu tastele,in mod deosebit:-) scuze,scuze) …pe cine am omorat de data asta?

  17. lucere-vivere Says:

    p.s. zum , apropos , inainte va placea (?) mai mult livrescul decit „romanescul” !
    doresc sa spun ca .. ah .. e bine si asa !
    suspendat🙂

  18. zum Says:

    @ Raluca: era o mica „scapare” in comentariul ala lung, ai scris pe la inceput „m-a” in loc de „ma” (as in „mă consolez”). se-ntampla🙂 (o fi influenta lui Luca, deh)

  19. lucere-vivere Says:

    vai nu ..nu era vorba de asta ! era vorba ca.. atunci cind occidentul in care „traim” nu trezeste in noi calitati e mai nasol ! va amintiti de „salutul tziganesc” si escapada „devianta” in tema burqa?

    da ! zum leser ! barierele sociale ! obstacolele de integrare in societatile respective ! la ce ne ajuta cititul scrisul si comandatul de carti ? !

  20. Raluca Says:

    oups!!!asa am scris? ff.nasol!!multzu de corectura,zum
    si tie lucere-vivere,multzu de vigilenta:)))
    Impardonabil!Cu sau fara zapaceala contagioasa de la Luca,🙂

  21. zum Says:

    @ lucere-vivere: nu stiu la ce ne ajuta dupa cum nu prea stiu ce vrei sa zici. fii si tu mai clara, io-s mai grea de cap🙂 (plus ca daca e despre ce zici tu comentariile-s inca deschise acolo, nu-nteleg de ce sa ametim aici)

  22. Raluca Says:

    sau Inpardonabil?
    Va trebui sa-mi iau un dictionar langa mine,ca uite cum ma compromit.Public:))

  23. zum Says:

    @ Raluca: era bine inainte🙂
    dictionar gasesti aici: http://dexonline.ro/

  24. Raluca Says:

    zum,uite ca nu pot sa nu mai adaug ceva ,a propos de compunerea lui Luca(si gata,ma opresc!!!)!Sunt ramasa in continuare cu o ”spina iritativa”(la modul pozitiv,sigur:))):printre multele secvente pe care le-a montat genial,este una care,daca nu i-a fost povestita in vreun fel sau altul,atunci T.O.Bobe da dovada de empatie iesita din comun:una dintre sedintele la psiholog(poate psihiatru?) cu ”rezolvarile” de teste-proiective- mai exact,reactia lui Luca in fata foii albe; atat de PROFUND copilareasca(na,cum s-o zic altfel??),inocent-morala si tulburatoare! Mana de maestru!!Chapeau!

  25. zum Says:

    @ Raluca: pai cred ca T.O. Bobe s-a documentat destul de mult, mi se pare ca asta a vrut, sa redea cat mai exact boala copilului. (Alexandru, ma ajuti un pic, tu parca stii mai multe despre asta?🙂 )
    si nu stiu de ce vrei sa te opresti, poti sa vorbesti oricat despre compunerea lui Luca, de-aia am eu comentariile deschise, sa vorbim. pana acum am avut senzatia ca celor care mai vin pe-aici nu prea le place cartea si eram cam necajita.

  26. Alexandru Says:

    Uite, despre cum s-a documentat povesteste intr-un interviu din „Noua literatura”, nr. 2/2006:

    „T.O.B.: Pe mine ma interesa, mai degraba, [ca povestea] sa fie veridica din punct de vedere psihiatric. Am încercat sa ma documentez cît am putut pe partea asta. N-am vrut sa fac nici radiografie, nici colonoscopie sociala. Si, cît am scris-o, mi-a scos peri albi raportul dintre timpul naratiunii si cel al actiunii. Pentru ca exista o distanta între momentul cînd scrie Luca si faptele relatate, iar distanta asta e variabila, nu ramîne de doua saptamîni ca la început. A trebuit sa fiu atent la efectele de la nivelul psihic, care se reflecta în discurs si care preced cauzele de la nivelul actiunii. În roman sînt niste rupturi graduale si, de fiecare data cînd naratorului i se întîmpla ceva (de exemplu, se întîlneste cu învatatoarea la mare), îsi modifica într-o oarecare masura discursul, dar asta cu vreo cîteva pagini înainte. Nu-mi ardea mie de post-tranzitie.”

    Vad ca nr. nu mai e accessibil online. Eu il am in pdf, vi-l trimit daca vreti.

  27. zum Says:

    @ Alexandru: merci, mereu uit in ce numar e interviul asta🙂 (si mereu pierd pdf-ul). mie imi pare a fi accesibil, uite-l aici (jos de tot).

  28. Raluca Says:

    oh,touché!!!Alexandru,multumesc pentru citatul asta revelator….Funny enough,imi dau seama acum,am trait cu senzatia( ce fleatza si eu!!) ca povestea asta i-a iesit lui T.O.Bobe,asa ”dintr-o miscare”-inspirata. Mai scrie omu´si-n transa..si bine:))) Tocmai faptul ca e scrisa ATAT de bine nu a lasat loc gandului ca ar putea fi ”urzeala” multa,sudoare si peri-albi pe sub ea. O zic si eu,deh, ca o complet ne-connaisseuse intr-ale scrisului. Nu credeam ca as putea avea vreun motiv(in plus) sa-l admir si mai mult pr Bobe, dar,uite, mi-ati pus pe tava unul!
    Zum:he,he,ziceam ca ma opresc,pentru ca ma stiu cam logoreica:-)cand ma apuca (si cu cartea asta m-a ”apucat”); la treaba cu logoreea adaug si mania (netratata) de a devia constant de la subiect;ceea ce-i ok ,cand stai si discuti cu prietenii,dar pe un blog devine iute obositoare(pentru ceilalti:))).Fiind o persoana politicoasa,caut si eu sa ma mai cenzurez, altminteri ai vedea o ”impresie de lectura”pe 400 pg. la compunerea de 300:)))
    Dar voi reveni si voi adauga ceva argumente(+citatele aferente)si nelinisti personale la ”misterul crimelor”.Dupa ce voi redeschide cartea(in tihna,asa…pe indelete)

  29. Raluca Says:

    …si eu am putut accesa link-ul de la noualiteratura,unde,in cautarea lui Bobe,varianta cap-coada,am ramas ”agatata” de editorialul Luminitei Marcu,care , bag sama, s-a fript si ea cu cele doua volume groase”O mie si una de nopti” in traducerea lui Eusebiu Camilar:o catastrofa de proportii,daca le vroiai pe cele ”adevarate” de la BPT:))
    Asa:ce ziceam mai devreme de deviatul de la subiect??cronic si iremediabil!

  30. zum Says:

    @ Raluca: aaa, de-abia astept sa aflu ce crezi despre „misterul crimelor”🙂
    cat despre deviatul de la subiect, nu sta nimeni aici cu pusca sa te oblige sa vorbesti NUMAI despre ceva anume🙂

  31. Raluca Says:

    🙂 zum eu am vazut ca esti pacifista…:-)m-as fi predat oricum!
    Alexandru:stiu care-i problema cu file-ul,noroc ca tu il ai salvat:e adobe-ul(mai sa zic abobe!) asta nou, care pune multora o gramada de bete tehnice in roate!daca pe viitor te lovesti de aceeasi pb.la un alt pdf. care nu se lasa ”dezghiocat”,poti incerca o metoda mai neortodoxa si nu tocmai comoda pt.lectura,dar in fine..deschide pdfu´ prin photoshop

  32. als Says:

    sint profund impresionat de succesul acestei carti printre cititorii ei rabdatori: sint deja 3 fani ai ei – si cu bughi mambo rag, 4!

  33. zum Says:

    @ Raluca: hehe, pacifista n-as zice. dar e bine daca asta e impresia ta.🙂

  34. zum Says:

    @ als: asa vorbiti si despre filmele pe care nu le-ati vazut? ca, din cate stiu, n-ati citit cartea. carte care e desteapta, amuzanta, curajoasa, care a placut multora (inclusiv acelor critici care au scris numai de bine despre cartile dvs.😛 ). dar uitasem, n-aveti de unde sa stiti. 50 de pagini sunt ca primele 5 minute dintr-un film. iesiti si de acolo, dupa cateva minute, revoltat ca nu se intampla nimic palpitant? (sper ca va dati seama ca nu astept un raspuns🙂 )

  35. Raluca Says:

    mda, asa se explica faptul ca ”Vacanta” se afla la (doar)editia a II-a: nu mai are lumea rabdare! Asta e.

    als:cu vreme buna in urma,inainte sa parasesc Ro.,va citeam cu placere cronicile de
    film.Nu stiu unde a disparut ACEL Alex Leo Serban;
    pe ”als” l-am descoperit recent(cu stupoare)iar cu el,cu regret o spun,nu vreau sa intru in nici un fel de discutie
    zum: poate ca esti mana de fier in manusa de catifea, si cine stie ce ”arsenal”ascunzi la spate!🙂 eu pana acum am zarit doar catifeaua:)))

  36. als Says:

    @zum: pai eu zic k 5 minute (sau 50 pag.; btw, au fost ‘decit’ 40!) sint suficiente k sa stii dk VREI sa vezi filmu/citesti cartea pina la capat, nu?
    cum am scris si la bughi mambo, kiar si acele 40 pag. m-au plictisit crunt: nu-mi plac copiii, nu ma intereseaza ‘universul infantil’ etc, asa k nu inteleg dc insistati sa-mi plak?! n-are voie omu sa zik si ce NU i-a placut, vreti numai unanimitate??🙂
    iar dk acelor critici le-a placut si ACEASTA carte, si cartea mea, inseamna k in privinta cartii mele s-au inselat

    @raluca: nici pe mine nu ma intereseaza sa ma citeask oricine

  37. zum Says:

    @ als: evident ca nu vreau unanimitate. dar as vrea opinii de la cineva care-a citit cartea, nu de la cineva care spune ca n-a citit-o dar nu-i place fiindca nu-i plac copiii😀


  38. @Alex Leo Serban:

    @zum: pai eu zic k 5 minute (sau 50 pag.; btw, au fost ‘decit’ 40!) sint suficiente k sa stii dk VREI sa vezi filmu/citesti cartea pina la capat, nu?

    Nu neaparat. Stiu pe cineva care a abandonat Dogville inainte de jumatate, cand inca totul parea frumos si bine, probabil parandu-i-se prea conventional, cliseistic-moralizator. Ce zici, parerea lui despre acel film e de luat in seama ?

  39. Raluca Says:

    bmr:am incercat sa pun un comment la tine,in continuarea precedentului,da-mi aparú…ca nu-i voie.
    Dupa cum ii spuneam si zum-éi,revin cu pareri si citate deindata ce voi avea un moment liber sa recitesc cartea in tihna;acum,gramada treburilor si proiectelor ramase in stand-by a crescut ingrijorator si tre´ musai sa fac ceva in sensul asta,altfel,cert! dau de belea🙂
    Dupa ce le pun cat de cat pe linia de plutire,ma intorc la re-lecturare:))
    si a propos:telepatie,sau ce(?) sa pomenesti tocmai Dogvillu´,preferatu´ meu (mai ca as zice:by far!!),din tot ce a scos LvT pana in prezent.Si asta tocmai azi,cand discutam cu Lars(eh, nu von Trier🙂 ,cu sotul meu) ca multa lume ”nu gusta”(poate nu-i cuvantul c m potrivit) filmul asta; ce pacat…dupa 10-15 min,gata,le-a ajuns cu ”experimentu´”,la Manderlay, rezista inca si mai putini
    no,hai ca fac ce fac si-s iar off-topic!

  40. als Says:

    @bmr: nu e deloc acelasi lucru: la ‘dogville’ iti dai seama dupa 10 minute k e opera unui maestru (in caz k n-ai auzit de lvt😉 )

    or, la scriitoru bobe nu m-a pasionat nici ‘stilu’, nici subectu, asa k dc sa citesc mai departe?…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: