p.d.s. 20 – Aprikosen

Da, sunt una dintre persoanele nesuferite, lingusitoare si profitoare care au rasfoit zilele trecute o carte de Herta Mueller. Ce vreti acuma, asa-s oamenii.🙂 Si numai bine ca rasfoind eu cartea asta – Regele se-nclina si ucide – am gasit si pds-ul pentru azi. E destul de lung si cumva neconventional pentru un pds, dar sper sa va placa si voua.

***

„Berlinul nu-i un tinut al caisilor, prea e rece aici. Nu am simtit lipsa caisilor la Berlin, dar apoi am dat dintr-o data peste unul fara sa-l fi cautat macar. Se gaseste chiar langa sinele unui pod de tren urban – nu duce nici un drum pana la el, nu apartine nimanui, sau cel mult orasului. A crescut intr-o adancitura din terasament, coroana ii ajunge la inaltimea balustradei podului, dar nu-i foarte la-ndemana, si ai risca oarecum incercand sa te-apleci peste balustrada ca sa culegi caise. La cateva zile o data trec pe langa el. Pentru mine, copacul asta e o frantura de sat refugiata aici, si are mult mai multi ani decat am petrecut eu aici, in Germania. Ca si cum catorva copaci li s-ar fi urat si lor cu satul si-ar fi sters-o pe neobservate din gradini. Ca si cum copacii ce fug ar pati la fel ca oamenii ce fug: parasesti un loc primejdios in ultimul moment, dai undeva peste tara cat de cat potrivita, dar te stabilesti aici in locul gresit si nu mai gasesti in tine vointa sa pleci. Cand merg pentru o cumparatura la pravalie, drumul ma duce pe langa cais. Fireste, strada are doua margini si-as putea sa-l evit tinand-o de cealalta parte a strazii. Din cauza acestui cais, mi-e cu neputinta sa ma duc la cumparaturi pur si simplu. Sa aleg o parte sau alta a strazii inseamna sa ma decid de fiecare data daca vreau sa-i fac copacului o vizita ori prefer sa-l evit. Nu-i mare drama intr-asta. Imi zic: ia sa vedem cum arata azi. Sau: sa ma mai lase azi in pace! Nu tatal meu ma-mpinge la aceste vizite, nici satul, nici tara – nici un strop de nostalgie. Vederea copacului nu ma apasa si nu ma face sa ma simt usurata. El doar sta infipt acolo, avand izul timpului. In preajma lui, in cap imi scrasneste ceva – pe jumatate zahar, pe jumatate nisip. Cuvantul „caise” e mangaios in germana, „Aprikosen” suna a „liebkosen” (a dezmierda). Asa ca pana la urma tot am pus pe hartie un colaj de cuvinte cu textul:

pisicile din parcare se preling pe cate
cinci-sase labute
fosnind fiecare
pe trepte ca tecile de acacii
acasa-n sat mancam caise turtite cu
zecile
pisicile-n jur miorlaite si-arcuiau coada
facand nasul lung basca
rotindu-si ochii cat ceasca iar cand
mergeau sa se culce
blana li se-nfoia in somn la fiece
rasuflare
caisa face rau infrigurat-febrila
ramuroasa dulce
inca si azi mai salut pisicile din parcare”

Explore posts in the same categories: pds

5 comentarii pe “p.d.s. 20 – Aprikosen”

  1. to-morrow Says:

    O paralela excelenta intre copaci si oameni, ambii parasind locul de bastina.

  2. lilanda Says:

    nesuferito, lingusitoareo si profitoareo🙂 Mi-a placut!

  3. Alexandru Says:

    @to-morrow – mie mai mult mi-a plăcut ”paralela” surprinzătoare cu pisicile, după ce spune că aprikosen suna a liebkosen : )

    p.s. mişto leapşa cu ”expresii enervante”.

  4. zum Says:

    @ to-morrow: nici nu stiam ce sa-ti raspund, noroc cu Alexandru🙂

    @ lilanda:🙂

  5. capricornk13 Says:

    🙂 foarte frumos, multumim!
    stii ca mi s-a facut pofta si mie sa citesc „Regele…”, si lui dreaming jewel i-a placut; oricum trebuie sa merg azi la librarie sa-i cumpar mamei un ghid despre Paris; am sa verific daca au pus-o pe Herta pe primul raft si-ti dau de stire🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: