Back to school: „Postmodernism and Beyond” la Berlin (3)

Cu cat inainteaza cursul, cu atat mi-e mie mai greu sa va povestesc ce se intampla. Cu cat se discuta mai mult acolo, cu atat am eu mai putin de povestit aici. Saptamana asta s-a vorbit despre povestirea titlu din Lost in the Funhouse a lui John Barth. Urmeaza sa citim si sa discutam si alte doua povestiri din carte, dar asta peste doua saptamani.

Ati citit cartea asta a lui Barth? V-a placut? In romaneste s-a tradus ca Ratacit in casa oglinzilor, o gasiti la Nemira. Sigur, ar trebui citita toata cartea, nu doar o povestire (chiar Barth zice asta in prefata). Citind doar Lost in the Funhouse si nestiind prea multe despre americanii astia postmodernisti, metafictionali sau cum or mai fi ei, risti sa fii un pic buimacit si sa te ratacesti de-a binelea prin casa oglinzilor. In fine, n-o sa va zic acum nimic despre carte si text in sine, asta urmeaza dupa ce termin eu de citit tot si postez despre ea (o sa astept oricum si cursul de peste doua saptamani inainte de-a posta).

Totul a inceput cu o intrebare: did you like it? Unul dintre colegii mei (ce-mi place ca am iar colegi de clasa🙂 ) a spus repede ca nu, lui nu i-a placut. Pentru ca e prea evidenta intentia autorului. Posibil sa aiba dreptate, nu discut asta acum. Cartarescu a replicat ca nu e deloc important daca place sau nu, nu asa se discuta despre postmodernism. In momentul asta eu deja incepusem sa ma nelinistesc, mie trebuie sa-mi placa, e primul hop pe care trebuie sa-l treaca o carte.  Ce sa ma fac eu cu postmodernistii daca despre ei trebuie discutat altfel?! Textul in cauza nu-mi displacuse, ba chiar imi placuse un pic,  eram oricum destul de nehotarata si asteptam sa termin toata cartea ca sa decid daca imi place de-a binelea sau nu. In fine, bine ca m-am potolit si am ascultat si restul. Foarte pe scurt, la sfarsit aproape ca il adoram pe John Barth si cred ca as fi avut aceeasi reactie chiar daca nu l-as fi citit.🙂

Nu discutiile „pe text” despre tehnica, simboluri etc. au dus la rezultatul asta, cred ca va dati seama. Nu ele, ci felul in care Cartarescu vorbeste despre literatura. Dragostea enorma pentru literatura care se vede in felul cum vorbeste, in voce, in ochi, e nemaipomenit sa asculti pe cineva vorbind asa. Mare diferenta (cel putin asa mi s-a parut mie pana acum) intre Mircea Cartarescu discutand teorie literara si Mircea Cartarescu vorbind despre literatura. Cand vezi atata bucurie nu poti sa nu te molipsesti si e tare, tare misto sa vezi atata bucurie. Va inteleg ca ma invidiati, aveti de ce!😛

N-o mai lungesc ca n-am prea multe de zis avand in vedere ca am stabilit ca nu vorbim despre cartea lui Barth. Cursul a inceput cu o poza cu Barth si Cartarescu de la inceputul anilor 90 si s-a incheiat cu Dire Straits, Tunnel of Love. Asa inchei si eu, trimitandu-va sa ascultati melodia si sa-l cititi pe John Barth. Saptamana viitoare ne intoarcem la teorii, cred ca o sa scriu mai mult ca azi.🙂

Explore posts in the same categories: cartarescu

One Comment pe “Back to school: „Postmodernism and Beyond” la Berlin (3)”


  1. […] Postmodernism tinut la Universitatea libera din Berlin. povesteste foarte frumos pe blog aceasta experienta Nu discutiile “pe text” despre tehnica, simboluri etc. au dus la rezultatul asta, cred ca va […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: