Der Feminismus

e sambata azi si e fara pds. pentru ca sambata asta vorbim despre altceva. ideea a fost a tlönienilor, subiectul e important: feminismul. eh, zic eu, de dupa niste carti babane si misto scrise de barbati, eu, care-s feminista fara sa stiu prea multe despre miscarea-n sine. deci eh, zic eu, cred c-ar fi cazul sa vorbim un pic despre asta. asa ca azi discutam despre feminism pe patru bloguri, ale celor care si-au dat cu parerea despre subiect. mai jos gasiti parerile participantilor la congres. si, daca doriti, sunteti bineveniti sa va dati cu parerea.

***

Zamboni (Tlön Society)

dragilor si dragilor – girls & boys – desi tema se pretinde substantiala, mie mi se pare, in realitate, simpla. pe scurt, mi se pare greu, subiectiv si obiectiv vorbind, sa nu fii feminist[a] intr’o lume in care inegalitatea dintre sexe e manifesta. dincolo de ce e just, placerile vietii sunt inghetate de morala victoriana care domina viata publica si privata, si lumea e mai plicticoasa fara egalitatea dintre sexe. dimpotriva, inegalitatea sexelor e pentru mica burghezie rotofeie si barzii ei, ca de pilda grasanul Dylan Thomas.

2 argumente impotriva femenismului ma enerveaza in mod particular. unul sustine ca la mijloc se afla un iremediabil amanunt biologic. ceea ce e adevarat – ca la mijloc exista o distinctie biologica – insa fals, in sensul ca respectiva chestiune poate fi taken either way. adica din dansa se poate demonstra orice. luati, ca exemplu, regnul meu favorit, cel pisicesc [for cats are no mere species]. tehnic, sexele servesc aceleasi scopuri – darwiniste – ca si in cazul rasei umane, si totusi motanii sunt rotonzi, joviali, mancai si lenesi, pusi pe motaiala [de unde si termenul romanesc de ”motan”, i.e., ”care motaie”] in timp ce sexul opus lor e semet, agresiv si dominant. ceea ce vreau sa spun fiind ca teoria testosteronului versus estrogenului, atunci cand se aplica la structurile sociale, e o scorneala a patriarhiei.

a doua chestiune care ma’nerveaza e ca, zice’se, la urma urmelor femeile rasei s’ar fi adaptat de fapt starii de subjugare, cu care complac bine-mersi. ba chiar ar conduce afacerile lumii din Penumbra [termen care se trage din freudianul ”umbra penisului”, Penisneid], adica vezi doamne pozitia de subjugare ar masca de fapt o reala potenta. din nou, nimic mai fals [cu exceptia notabila a dnei Reagan]. caci si aceasta este o scorneala mosieresc-masculina, prin simplul fapt ca femeile nu conduc nimic, intocmai ca si barbatii, numai ca cei din urma pretind ca o fac – pretentie care nu numai ca e neadevarata, dar se vadeste si nerusinata, prin minciuna sa si prin faptul ca, ocazional, mai momeste cate un bughez cu iluzia consimtamantul soatei sale.

concluzionand: femenismul este starea naturala a societatii post-capitaliste, la fel de firesc ca bunastarea, anomia, post-modernismul, democratia si gripa sezoniera.

a! and men are pigs! [women, however, are from Mars]

***

Carmen

daca as fi intrebata ce cred despre feminism, as raspunde sincer ca nu stiu ce sa cred. nu mi’e foarte clar ce vrea feminismul, unde vrea sa ajunga, ce anume vrea sa schimbe, daca vrea sa schimbe la modul concret sau doar la nivel declarativ. nu sint convinsa ca ii inteleg nici sensul nici scopul.

vad feminismul extrem de tricky si cand spun asta ma refer numai la latura domestica, pamanteana a feminismului – nicidecum la inegalitatile sociale de gender. telul suprem al feministelor pare egalitatea cu purtatorii de penisuri in toate cele lumesti, egalitate la care feministele se considera indreptatite pentru singurul motiv ca au fost oprimate o buna perioada de timp. feministele vor sa se razbune pe Istorie. ei bine, chiar egalitatea la care nazuiesc ele, pe mine ma intriga putin.

egalitatea in drepturi vine firesc impreuna cu egalitatea in obligatii. ca dorinta magarului care, desi este incarcat de poveri si de’abia isi mai misca picioarele, se uita rugator in ochii stapanului si mai cere alte poveri, pentru ca mai poate duce si vrea sa o demonstreze.

de ce sa doresc eu sa fiu impovarata cand pot sa nu fiu? de ce sa fiu egala si sa nu fiu doar FEMEIE? de ce sa am nevoie ca un barbat sa ma considere egala cand eu nu vreau sa fiu egala cu el?

femeile nu vor fi niciodata egale cu barbatii, oricate doctrine ar fi promovate si oricate miscari de strada sau de budoar ar fi initiate. femeile si barbatii sunt complementari, nu egali. femeia simte, barbatul gandeste.

doza de misandrism care exista in subconstientul feministelor nu are nici o sansa sa concureze cu natura dominanta a barbatilor si cu misoginismul implicit.

sa pretinzi egalitate inseamna sa te autoconsideri inferioara. sa pretinzi egalitate inseamna sa recunosti suprematia regnului masculin.

feministele sunt victime ale propriilor stereotipii conceptuale, transformand intrinsec barbatul in inamic, culpabilizandu’l pentru conditia lor de femeie.

femeile nu au nevoie de miscari feministe care sa le confirme pozitia de femeie. puterile nelimitate si prin excelenta feminine pe care le au, sunt deasupra oricarei ideologii fabricate.

o femeie subtila, insidioasa, relaxata si individualista, se concentreaza asupra unui mascul dominant pe care – aidoma unui Parazit Divin – il subjuga, in timp ce feministele prefera sterila lupta eterna cu acelasi mascul…

nu stiu daca feminismul functioneaza in detrimentul femeilor, dar cu siguranta e un mic fenomen inofensiv, amuzant. prefer feminitatea – feminismului!

***

Rhetta Marx

babelor,

militantii de orice culoare imi dau fiori neplacuti si ma infurie. drept care imi creste tensiunea, drept care trebuie sa iau doua pastile, drept care n’am voie sa beau alcool, drept care ma infurii si mai rau si asa mai departe. nu imi plac militantii religiosi, dar la fel de putin imi plac ateistii militanti à la Dawkins. nu imi plac militantii pacifisti, nu imi plac militantii fascisti, si nu imi plac, o recunosc cu mana pe inima, militantele feministe. nu zic ca n’au dreptate; dreptate au poate si altii numiti mai sus. doar ca militantismul are un neajuns, care este atat de mare incat anihileaza cauza buna pentru care se militeaza.

ma refer, desigur, la lipsa de umor, aceasta tumoare a secolului 20. si a secolului 21, de fapt.

pentru ca in momentul in care cineva incepe sa ia ceva in serios, lumii incojuratoare persoana respectiva i se pare brusc si pe buna-dreptate enervanta. cum sunt eu cand incep sa vorbesc despre conflictul israelo-palestinian.

ei, asa si cu feminismul. daca nu ma insel, ideea ar fi ca femeile si barbatii sa aiba drepturi egale [in Europa le au] si ca discriminarea femeilor sa inceteze. ori, asta este ceva mai greu, pentru ca discriminarea vine din prejudecati, iar prejudecatile vin din educatie si cultura. si, dupa parerea mea, prejudecatile trebuiesc sfaramate cu drujba, nu cu argumente.

un mic exemplu: sunteti la locul de munca, oricare ar fi el, si sunteti femeie, si un barbat zice ceva in sensul cum ca ati avea un cur frumos, si nu va place tonul pe care o spune, pentru ca se subintelege ca valoarea voastra consta, in ochii lui, din acel cur. bun. ati putea incepe o poveste lunga, incepand cu sufragetele, trecand prin Maggie Thatcher si terminand cine stie unde. dar ati fi moralizatoare, poate chiar plictisitoare, si el n-ar intelege nimic si ar da din cap ca da, dar pana la urma tot la curul vostru s’ar gandi. ceea ce ar fi pierdere de timp. mai simplu ar fi sa ii spuneti ca va bucurati de compliment si sa il rugati sa va arate pula, dar el nu o sa v’o arate, ca mai sunt si altii de fata si se sfieste. drept care si mai simplu ar fi sa il luati de guler, sa’l tarati pana la veceu, sa’i bagati capul inauntru si sa trageti apa pana cand intelege ce vreti sa spuneti cu asta. ramaneti insa calma, o posibila criza de isterie n’ar face decat sa-i intareasca prejudecatile, ceea ce nu vrem, nu?

un alt exemplu: tocmai a cazut un proiect la care ati lucrat mult si bine, si sunteti nervoasa. apare un coleg care incearca sa va linisteasca zicandu’va sa nu va isterizati. ca deh, isteria e o chestie feminina, cica. inghititi galusca pe moment, dar spuneti’i peste doua ore ca a primit un telefon de’acasa: i’a murit copilul. si daca el reactioneaza normal, adica izbucnind in lacrimi, ziceti’i zambind: ”ei, cine e acum isteric? hahaha!”.

da, hahaha!

***

zum

va spun din start, eu despre feminism nu stiu aproape nimic. adica teorii feministe, feluri de feminism, un pic de istorie sau asa ceva. nu mai mult decat se gaseste pe Wikipedia (ba chiar mai putin, ca doar Wikipedia e bine documentata si se gasesc acolo o groaza de chestii despre feminism). n-am stat niciodata sa caut articole, carti, ce-o mai fi de gasit si citit, nu m-am dat peste cap sa aflu, am luat doar ce a venit pur si simplu catre mine. si asta nu fiindca nu m-ar interesa, ci dintr-un soi de delasare combinata cu o inconstienta (poate e mai bine zis naivitate) ce s-a incapatanat sa ma invaluie pana nu foarte demult.

cred ca am un sambure de feminism de acasa, dintr-o familie cu multe femei, femei carora nu le-a trecut niciodata prin cap sa „stea la cratita” si sa sufere in liniste, sacrificandu-se pentru familii. si nici barbatilor din jurul lor nu le-a trecut prin cap sa se astepte la asa ceva de la ele, dupa cum nimanui nu i-a traznit ideea de a avea asteptari si invataturi diferite pentru copiii-fetite si copiii-baieti. pe la 7-8 ani militam la tara, in curte la bunica, unde le spuneam vecinelor, care povesteau ca-si asteapta „oamenii” sa faca nu-stiu-ce, ca si ele sunt oameni si ca pot sa faca si ele nu-stiu-ce-ul singure. dar habar n-am avut de existenta feminismului in sine o groaza de vreme dupa aia.

nu stiu cum am reusit, in tara mea cu puternici traditii misogine, sa fiu atat de aeriana. inconstienta. sau noroc. sau amandoua. cert e ca atunci cand am auzit prima data de feminism am strambat si eu un pic din nas – ce vor femeile alea nebune? cam la asta se rezuma tot. anii au trecut, m-am mai desteptat (sper), la un moment dat am ajuns la Berlin si – buf! am dat cu nasul fix de discriminarea pozitiva, de sublinieri gen of course, you’re a woman, de glume nesarate cum la Bucuresti n-auzisem niciodata. a fost un soc sa aflu ca intr-o tara ca Germania e de asteptat ca femeia care are copii sa stea acasa, eventual sa lucreze ceva de acasa. a fost un soc si mai mare sa aflu ca in domeniile asa-zis masculine toate femeile sunt privite cu suspiciune (adica precis au primit slujba fiindca sunt femei si trebuie incurajate). atunci la ce bun ca nu ma ajuta nimeni sa-mi cocot valiza in tren sau mi se tranteste usa in nas in loc sa mi se deschida, ca vorba aia, suntem egali deci pot sa fac si singura treburile-astea?

asa ca de ceva vreme a inceput sa ma intereseze feminismul. regret si mi-e rusine de urma aceea de gand despre femeile nebune. da, dreptul de vot nu mi-a picat din cer. ma intereseaza istoria feminismului, teorii feministe, personaje. si cred ca excesele sunt normale cand ai de luptat cu ce lupta feministele militante. women, handicapped persons and minorities are encouraged to apply.

Explore posts in the same categories: feminism, the sessions

14 comentarii pe “Der Feminismus”

  1. strelnikov Says:

    cu poza aia – ma faci invidios🙂

    chapeau

  2. Micawber Says:

    N-am inteles daca scrierea ‘femenism’, strecurata la un moment dat in postare, a fost intentionata (cu miez!) sau o simpla eroare de tastare.

    Dincolo de aceasta observatie frivola, ca porc ce sunt, recunosc ca nu-mi plac ‘ismele’ de niciun fel, fie ca-s feminisme, fie ca-s machisme, fie ca-s marxisme, fie ca-s capitalisme etc.

    Sunt convins ca ati remarcat ironia suprema a sistemului nominal al limbii germane: Feminismus este… masculin! Unii ar cere sa se ia masuri imediate si drastice pentru indreptarea situatiei🙂

  3. zum Says:

    @ strelnikov:🙂 (alegerea initiala fusese asta )

    @ Micawber: (la observatie poate-ti raspund tlönienii)
    nu cred ca „ismele” au menirea de a placea sau displacea. cat despre limba germana… well🙂

  4. strelnikov Says:

    @zum: lol! pai de ce nu ESTE aia, alegerea? n’ai… cojones? [asta apropos de feminism]🙂

    @micawber: yup, cre c’a fost o [micutza] ironie a lu zamboni. iar acel „der” mi s’a parut si mie demential🙂

  5. az Says:

    eu stiu multe despre feminism. de pilda, atmosfera autohtona in care ne aflam, profund traditionalista, de la micul infern pina la viata publica (cu notabile exceptii, desigur), monopolul (fara jocuri de cuvinte!) public pe care il exercita figuri precum CTP, HRP ETC ETC. creca cel mai convenabil ar fi sa dam exemple de atitudini, publice sau mai putin publice, nu atit discutii teo. teoretice.

  6. zum Says:

    @ strelnikov: ei, am zis sa fiu un pic mai discreta🙂

    @ az: mi se pare cam mult sa zici despre ce s-a scris mai sus ca-s discutii teoretice. trebuie sa incepi de undeva, nu? si doar n-am innebunit sa scriu aici despre CTP.

  7. Micawber Says:

    @ toti

    Adevarul ca subiectul feminismului imi e – in cel mai bun caz – indiferent, n-am nimic cu cei care il dezbat, nu e vorba aici de antipatie, ci de faptul ca nu-mi starneste nici cel mai mic interes. Daca-mi era antipatic, tot era ceva…

    Dar, vorba cuiva: that’s me (adica nu tre’ sa fiti, Doamne fereste, de acord cu mine).

    Am vrut doar sa va zgandar putin si se pare ca – macar in parte – am reusit🙂

  8. az Says:

    @ zum
    e posibil sa fie cam mult zis „disc. teo.”
    pe de alta parte nu iti spun sa scrii despre ctp, ci despre modelul lui (na!). altfel creca se pierde ceva din generozitatea iluminista a proiectului feminismus. chiar asa, de ce in germ.?

  9. zum Says:

    @ Micawber: mda, asa-i, si mie mi-e indiferent feminismul, adevarul e ca toate drepturile femeilor au venit din cer sau poate s-au iluminat brusc barbatii si s-au gandit sa le dea si lor cate ceva… da, asta tre’ sa fie🙂

    @ az: pai vezi ca zice Micawber mai sus, din cauza acelui splendid Der (articol hotarat masculin🙂 )

  10. az Says:

    mai misto in rom., e neutru, adica impartial ca orice ism, ca tot romanul!

  11. miruna vlada Says:

    poza pe care ai pus-o e de Helmut Nweton, nu? i-ai vazut expozitia la Berlin? e fabulos.

  12. zum Says:

    @ miruna: da, e Helmut Newton. sigur ca i-am vazut expozitia / expozitiile / muzeul. si mie-mi place🙂


  13. Intr-un fel imi pare rau ca n-am luat parte si eu la treaba asta – cum mi-a mai parut si cand cu compunerea lui Luca – pe de alta parte mi-e atat de greu sa ma pun in miscare sa scriu un text… Poate totusi o sa scriu candva ceva pe blogul meu pe tema asta.

    Feminismul, la fel ca multe „isme” (ecologism, socialism, nationalism, liberalism…) e ceva bun, sanatos pentru societate, cata vreme e cu masura. Nociv devine doar cand e in exces, dus la extrema – si chiar si atunci nu se compara cu excesele/extremele socialismului si nationalismului.

    Si am impresia ca multe fete/femei care spun ca nu sunt feministe – precum si multi barbati care considera feminismul ceva rau, fara sa fie misogini – cand spun asta au in vedere doar excesele feminismului, confunda feminismul cu extrema lui – ceea ce e oarecum ca si cand ai confunda stanga cu comunismul sau dreapta cu fascismul.

  14. zum Says:

    @ bughi: sa stii ca si mie mi-e greu sa ma pun in miscare dar chestiile astea colective sunt bune, ai deadline-uri, incerci sa le respecti, ceva-ceva iese🙂
    sa scrii la tine despre feminism, sunt curioasa. si da, asa cred si eu, ca multi oameni vad doar excesele. excese care sunt, da, nocive cum spui tu, dar absolut firesti si necesare la timpul lor (nu cred ca mai are rost sa vorbim acum de excese ale feminismului. sau poate are – care-s alea?)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: