p.d.s. 29 – „Bruna rowena era o domnişoară care se chema Roxana, foarte preţioasă şi care se uita de sus la mine”

Desi l-a semnalat si Alexandru, pun si eu link la interviul cu Mircea Ivanescu aparut in ultimul numar din Observator cultural (nr. 517/2010, Nu stiam niciodata ce se va produce in poezie, interviu realizat de Doina Ioanid, Un Cristian, Cezar Gheorghe). Ar fi pacat sa nu-l cititi. Pentru mine e deocamdata aproape evenimentul literar al anului (zic „aproape” fiindca mi se pare pompos sa-l numesc asa, de fapt cam orice mi se pare pompos si strident pe langa discretia poetului). L-am citit de trei ori pana acum.

***

Nu ştiam niciodată ce se va produce în poezie. Plecam de la un text, de la replică, de la o amintire, de la o comandă şi scriam exact ce-mi venea în cap. Vorba lui Hamlet: „Dacă cap oi fi avînd“. Şi scriam. Cînd terminam, deschideam iar cartea sau mă uitam în jur şi vedeam sau ascultam doi indivizi care se certau sau discutau la o masă. În perioada aceea, scriam foarte mult la bufetul Mioriţa, pe bulevardul Carol, Republicii pe-atunci, la colţ cu Calea Moşilor şi cu strada Mântuleasa. Mă duceam acolo dimineaţa, la prînz şi seara. Chelnerii mă cunoşteau. Şi-mi aduceau votca. Ţin minte că am asistat la conversaţia unui tînăr cu un grup de admiratori, care spunea: „Ce dracu fac, că mi-am scrîntit glezna. Am să-i spun că mi-am scrîntit, c-am călcat pe pisică.“ Şi-am transcris chestia aia şi ştiu că a avut un oarecare succes. M-au şi întrebat: „Ce ţi-a venit?“. Or mie nu-mi venea nimic. Ca personajul lui Shakespeare, doamna neagră din Sonete. Acolo se dovedeşte că Shakespeare n-avea nici un fel de idee în cap. Şi că era şi-un tip complet lipsit de memorie. Umbla cu un carneţel şi transcria tot ce se discuta în jurul lui. Toate citatele celebre din Hamlet sînt schimburile de injurii dintre străjeri. Aşa mi s-a întîmplat şi mie. Şi n-am avut niciodată impresia că scriu literatură. Era chiar oarecum injuros.

***

Totuşi, dumneavoastră, care aţi tradus atîţia mari autori, cum se face că sînteţi atît de puţin tradus în alte limbi?

Păi, după valoare. Dacă-ar fi să judecăm pe fiecare după preţul lui, cine-ar scăpa nebătut cu biciul? De unde e această replică? Din discuţia dintre Hamlet şi actori.

***

explicații complexe

v înnopteanu a avut astăzi fericirea să stea
de vorbă cu bruna rowena. (mopete,
retras în colțuri lăuntrice, îl invidia
galben, în vremea asta) -. pe îndelete

v înnopteanu îi explica brunei rowena cum
vede el lucrurile. bruna rowena îl asculta
uimită. afară ploua liniștit, și doar rar câte un
disonant mieunat din curtea interioară urca

până la camera unde v înnopteanu
discuta cu bruna rowena. (mopete
a și deschis o dată ușa, dar nu

a îndrăznit să intre.) încet se
destrăma vremea. vorbele măsurate
ale lui v înnopteanu căpătau lumini minunate.

***

(Cititi si insemnarea asta a unuia dintre realizatorii interviului, Un Cristian. Cred si eu ca a fost emotionat, eu am tremurat doar citind.)

Explore posts in the same categories: pds

One Comment pe “p.d.s. 29 – „Bruna rowena era o domnişoară care se chema Roxana, foarte preţioasă şi care se uita de sus la mine””

  1. Alexandru Says:

    @Zum: Merci că mi-ai spus că a apărut interviul în Observator cultural, că altfel poate mi-ar fi scăpat. M-a impresionat tare discreţia lui Mircea Ivănescu – cînd vorbeşte despre poezia lui, despre traduceri, despre cărţile pe care le-a citit.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: