Securisti, bloguri, fantome si butoane luminoase. Want some more?

Doina Rusti – Fantoma din moara, Polirom 2008

Sa recapitulam: premiul Uniunii Scriitorilor in 2009, cronici mai mult decat favorabile in majoritatea revistelor culturale, nominalizari la mai toate premiile literare importante din Romania, laude peste laude venite de la specialisti si… nici o insemnare (din cate stiu eu) pe blogurile despre carti. Hm! Ciudat, mai ales ca apare si un blog prin carte, ba chiar un blog important si misterios care… In fine, zic asta mai incolo. Mihai Iovanel zicea intr-un comentariu aici ca „nu-i genul de carte cool”. O fi si asta motivul pentru care cititorul asa-zis normal nu s-a inghesuit s-o citeasca si s-o comenteze. Eu, dupa ce vazusem fragmentul de pe site-ul editurii, mi-am zis ca nu pun mana pe ea prea curand, cu toate cronicile ei elogioase cu tot. Ce m-a convins pana la urma a fost textul Doinei Rusti din Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism. O sa scriu la un moment dat si despre cartea asta, ce conteaza acum e ca ce scrie doamna Rusti acolo m-a trimis sa citesc Fantoma… inainte de alte carti romanesti pe care le pusesem eu pe lista cu „de citit”.

Rau n-a fost. Desi dupa vreo suta de pagini eram destul de descurajata. Cartea are trei parti: Viata secreta a Adelei Nicolescu, Moara si Doua zile. In prima parte, Adela Nicolescu – personaj narator care mi se pare ca are cateva elemente biografice in comun cu Doina Rusti – vede intr-o vitrina o carte intitulata Viata secreta a Adelei Nicolescu pe care evident o cumpara si isi descopera acolo viata povestita cu tot felul de detalii numai de ea stiute. Pornind de la carte ajunge pana la urma la un blog misterios (http://stafia.ro – ha, ha, haaa!) ce contine tot textul cartii (de acolo copiase si cel ce semna cartea tiparita, sau cel putin asa am inteles eu – e cam imbarligat totul si a si trecut ceva vreme de cand am citit cartea, deci sper ca nu gresesc). Vocea Adelei si vocea din carte / blog alterneaza de ajungi sa ametesti un pic, ca nu-s putine personajele, intamplarile sau fragmentele de intamplari povestite – eu nu mai stiam ce spune Adela, ce citeste pe blog si tot asa. Sunt tot felul de povesti de cand Adela / Del era mica, unele enervante fiindca nu-ntelegi ce naiba se intampla acolo (picioarele fara corp pe care le vede Del in curtea unei rude), altele de-a dreptul ridicole (intalnirea cu piticul-Dumnezeu, de fapt un vis, dar nu mai putin caraghios din cauza asta, butonul luminos (!!!) max pe care il gaseste mai intai intr-o carte si apoi peste tot, cateva dintre intamplarile din moara). Printre ele se strecoara povestea bunicilor si a parintilor Adelei, a oamenilor din sat, pomeniti in general in legatura cu familia Nicolescu – centrul acestei prime parti – a satului, Comosteni, un sat din sudul Romaniei, vazut aici – adica in cartea din carte – de la inceputul anilor ’60 pana pe la jumatatea anilor ’80, de cand Adela era mica pana dupa ce termina facultatea.

Partea asta intai functioneaza ca o introducere, facem cunostinta cu personajele si vedem tot felul de instantanee din care nu se intelege nimic decata odata terminata cartea. Povestea care mi-a placut mie cel mai mult e cea a bunicilor Adelei, a casei lor care se goleste pe masura ce dai paginile – carti, garduri, mobila, pomi, obiecte pe care le fura oamenii din sat sa aiba cu ce s-aprinda focul si chiar oameni care dispar – ori mor, ori nu se stie unde. In rest, am strans din dinti la chestii de genul „tot in 6 iulie 1962 a murit William Faulkner, dar nimeni din Comosteni n-a avut habar. In schimb, despre Nini stia tot satul […].”🙂 M-am enervat din cauza aglomerarilor de momente supranaturale cioplite cu toporul si trantite in text. M-am necajit cand am citit ca personajul narator crede ca „in romanul stafiei nu se insista pe chestiunile astea, ci pe viata mea, ca si cum povestea unui singur om ar putea sa-nsemne ceva, in istoria atat de stufoasa a milioanelor de oameni” – cred c-ar fi iesit ceva tare misto daca Doina Rusti insista pe povestea unui singur om in loc sa vrea sa ni-i prezinte pe toti satenii pana in cel mai mic detaliu. Mai ales ca eu vad toata povestea asta din Fantoma din moara ca pe ceva pornit de la amintiri, senzatii, fascinatii din copilarie amestecate cu realitatea din anii comunismului (moara aia chiar exista, sunt convinsa ca un copil care-o vedea in fiecare zi pe geam ar fi crezut ca acolo salasluieste o fantoma, fantoma care ii face pe unii oameni din sat sa intre in moara si sa nu mai iasa, ii omoara pe unii, ii bantuie pe altii).

In partea a doua, Adela Nicolescu dispare aproape de tot, naratiunea e la persoana a treia, acum satul si locuitorii lui trec in prim-plan. Ii vedem pe fiecare in parte acasa, la lucru, intram si prin capul lor din cand in cand, totul e aproape ca un reportaj de la fata locului. Fantasticul e, aici, nu am nici un dubiu, mult mai bine incorporat in poveste (scena demolarii morii si a trecerii fantomei din lacasul disparut in trupurile satenilor mi-a placut). Ce oboseste sunt detaliile multe, aglomeratia de personaje si intamplari care dau senzatia de mai sa fie, in satul ala toate ororile comunismului de care am auzit eu vreodata s-au petrecut in cateva zile, niciodata mai multe aceluiasi om – fiecare patea o nenorocire diferita – parca erau toti pe o scena, pusi sa ne demonstreze cum a fost. Din tot bulucul asta eu i-am retinut pe militianul Grigore si securistul Nini, relatia dintre ei (unul a comis o crima, celalalt a fost de acord s-o ia asupra lui, fapt care ii va lega pana la sfarsit) si poate pe Lucica, invatatoarea cu un fost sot agresiv, trecuta printr-un viol colectiv la o petrecere intre „tovarasii” importanti din sat si un avort descris de-ti face parul maciuca.

Partea a treia, foarte scurta, relateaza doua zile din viata satului: prima e o zi de dinainte de venirea comunistilor, cand moara era inca in functiune iar strabunicul Adelei – invatatorul care construise o mandrie de scoala si coresponda cu Spiru Haret. Deci, v-ati prins, asta e partea cu „asa era inainte de”. Apoi avem si „asa s-a dus totul dracului”, ziua in care fostii elevi, acum comunisti, vin la invatatorul pensionar si ii ard cartile (si asta o scena ridicatoare de par si de noduri in gat).

Nu stiu ce sa va zic. Nu e deloc o carte detestabila, insa sunt prea multe lucruri acolo, e o aglomeratie de nu te mai intelegi om cu om. Sunt parti bune si parti ingrozitoare aproape in egala masura. Ma tot intreb daca nu cumva subiectul n-a fost cel care i-a facut pe criticii romani sa sara in sus si sa strige „minune!” Fiindca parca asa fac mereu cand dau peste o carte despre perioada comunista. Nu stiu, pe cuvant ca nu stiu ce sa zic. Uneori ma gandesc ca mi-a ajuns, nu-mi mai trebuie alta carte de Doina Rusti, dupa care ma razgandesc fiindca am inteles ca satul – Comosteni – apare si in celelalte volume ale ei, la fel si un sambure de fantastic si sunt curioasa. Poate in alte carti ii iese mai bine. Uf, pe cuvant ca nu stiu. Ma gandesc ca daca n-ar vrea sa spuna chiar totul ar putea scrie niste carti mult mai misto. Dar ce ma fac eu daca si in celelalte e tot asa? Fiindca inca o data nu mai rezist atacului stafiilor care scriu bloguri si al butoanelor luminoase ratacite prin cartile lui Cezar Petrescu.

LATER EDIT: Uitasem sa va zic ce ma framanta pe mine cand citeam, pe la inceput mai exact: ce i-o fi trebuit Doinei Rusti sa bage in poveste blogul ala scris de o entitate misterioasa? De ce nu s-a multumit cu o carte ce povesteste viata eroinei ei si a trebuit sa inventeze si blogul ce se autoscrie? Singura explicatie pe care o gasesc e ca a vrut sa-si faca romanul un pic mai cool.🙂 O imbarligatura in plus in cartea asta si asa imbarligata. Nu pot sa nu ma gandesc cum ar fi aratat Fantoma… daca nu avea atatea zorzonele. Of. Si am uitat sa va zic si lucruri importante, de exemplu ca romanul asta e povestea unui sat in anii comunismului, a unor oameni pe care vremurile ii schimba, ii apasa, ii distrug, depinde, dupa caz. De fapt imi vine sa rescriu totul si sa zic mai multe despre subiectul cartii, dar e prea tarziu. Uite ce se-ntampla cand iti fura ochii alte cele🙂

Explore posts in the same categories: lit. romana, roman

31 comentarii pe “Securisti, bloguri, fantome si butoane luminoase. Want some more?”


  1. zum
    daca tot m-ai citat, da-mi voie sa ma citez si eu🙂 :

    „Prima parte (Viata secreta a Adelei Nicolescu, 170 de pagini) este destul de plicticoasa. (…) Partea a treia, Doua zile (35 de pagini), care inchide romanul, desi foarte bine scrisa, strica intr-un fel prin excesul de teza introdusa prin antiteza mult prea evidenta intre o zi din anul 1910 si una din 1953. Separat, realizarea fiecarei zile este impecabila – si in special a celei de a doua, oferind pagini dintre cele mai tusante pe care cititorul de proza romaneasca a avut prilejul sa le citeasca in ultimii ani; chestionabila este alaturarea lor: nu e vorba ca antiteza n-ar fi „adevarata”, ci de faptul ca ea are un rol reductiv asupra termenilor, reducandu-i la mesajul lor polar (trecutul liberal este luminos, trecutul comunist este intunecat).

    Miezul romanului e, dintre cele trei parti, partea a doua, Moara: numara ceva mai mult de 200 de pagini si este exceptional.”

    Din cate vad, si tie tot partea a II-a iti place cel mai mult, desi ii reprosezi „aglomeratia de personaje si intamplari” si caracterul prea metonimic, prea simbolic (intregul sistem comunist s-ar oglindi mult prea bine, zici tu, in satul Comosteni).

  2. zum Says:

    @ mihai iovanel: habar n-am, nu stiu daca pot sa zic ca partea a doua mi-a placut cel mai mult. daca le iau iar pe rand iese asa: la partea intai imi place „subiectul” (cum am zis, prefer povestea concentrata in jurul unui personaj din care se reflecta si restul), dar e scrisa ingrozitor. partea a doua imi place in general, dar e cam demonstrativa (oricum, cele mai tari personaje aici sunt). partea a treia e foarte misto (eu nu m-am gandit la „excesul de teza introdusa prin antiteza”, ca tine😛 ). cred ca daca as fi fost editura polirom de aici alegeam fragmentul pentru site. probabil asta imi place fiindca e cea mai scurta si nu apuca sa o strice cu relele de dincolo. sau poate pentru ca se concetreaza pe un personaj, se intampla intr-o zi si vad ca Doina Rusti scrie foarte bine cand e vorba de asa ceva. habar n-am, deci cartea in intregime e destul de interesanta, cred ca cel mai mult mi-au placut… anumite fragmente.🙂 mai multe din ultimele doua parti decat din prima.


  3. Btw, ti se pare mai proasta acum ca ai citit-o decat pe vremea in care nu o citisesi?

  4. zum Says:

    @ mihai iovanel: nu. am si zis, nu e rea deloc. dar daca ai ghinionul sa citesti cateva pagini prost alese nu-ti mai vine s-o citesti in intregime🙂

  5. liviu Says:

    si eu am o parere amestecata despre carte pe care am citit-o dupa ce mi-a atras atentia rusti cu proza din povesti erotice romanesti si impulsionat de extazul criticilor. din cite stiu eu doar chivu i-a facut o cronica negativa. oricum n-as mai citi-o niciodata🙂

  6. zum Says:

    @ liviu: ei, nici eu n-as mai citi-o, sa nu exageram acum🙂
    (si nici proza erotica de doina rusti nu stiu dac-as citi😀 )

  7. capricornk13 Says:

    off-topic: se pare ca juriul a facut o treaba buna la roblogfest – felicitari! m-am bucurat tare de tine, de whitenoise, luiza si vera🙂

  8. zum Says:

    @ capricorn: mersi🙂
    tot off-topic: vezi ca blogul tau e pe wordpress.com, nu .ro🙂 am modificat in comentariu, sper ca e ok.

  9. Vera Says:

    intr-adevar, principiul „less is more” ar fi functionat de minune in cazul acestei carti🙂 care, altminteri, nu e rea deloc.

  10. zum Says:

    @ Vera: exact🙂 (ce bine-mi pare ca te-ai intors!)

  11. capricornk13 Says:

    🙂 multumesc, viteza🙂

  12. pop Says:

    nu stiu, zau, de ce te-or fi premiat, esti o habarnista plina de sine si de ifose care citeste tot, fara discernamant
    criteriile tale sunt varza, ai da dovada de bun simt lasandu-te de blogareala🙂
    (iar ideea ca ai putea fi considerata vreodata, chiar si de o jurizare beata, la fel de buna ca luiza e scandaloasa, lol)

  13. zum Says:

    @ pop: stai calm, nu m-a premiat nimeni. (deci am lasat comentariul de mai sus ca sa vedeti cu ce se mai ocupa domnul als in timpul liber. mai am diverse politeturi din astea pe care le las la spam, dar din cand in cand ma gandeam ca nu strica sa va mai aduceti aminte. ah, da, domnul pop e als🙂 )

  14. als Says:

    aflu k duduia de mai sus inceark sa ma calomnieze sustinind k as fi una & aceeasi persoana cu acel ‘pop’…
    este o minciuna sfruntata!
    NU am nicio legatura cu acel ‘pop’.

    de altfel, n-am mai intrat de luni de zile pe acest blog – & n-as fi intrat nici acum, dar sint nevoit😦

  15. zum Says:

    @ als: pai cine v-a obligat? daca nu dvs. sunteti acel pop (din pacate, insa, sunteti🙂 ) aveti grija, cineva foloseste aceeasi adresa de e-mail pe care o folositi si dvs uneori, cand vreti sa treceti de filtre acolo unde nu va e permis sa comentati. am cateva comentarii semnate als si trimise fix de-acolo de unde a fost trimis asta de mai sus semnat pop si alte cateva semnate tot als si trimise de unde l-ati trimis pe cel in care va plangeti de calomnie. asa ca aveti grija si gasiti-l pe cel care scrie fix ce scrieti si dvs, foloseste aceeasi adresa de e-mail si semneaza uneori als, alteori pop si alteori pop.up🙂
    mult succes in gasirea impostorului! (spun asta fiindca ma tem pt. dvs, exista un personaj care va foloseste calculatorul si trimite mesaje uracioase oamenilor care nu va plac. chiar vreti sa public IP-uri si alte detalii din astea? serios acum.)

  16. zum Says:

    @ als, pop & pop.up: inca ceva: daca vreti sa pacaliti lumea incercati urmatoarele: scrieti de la un calculator de la care n-ati mai scris niciodata, IP-urile se vad. folositi o adresa de mail noua, pe care n-ati folosit-o niciodata cand vorbeati ca „als”. incercati sa nu repetati lucruri spuse de „als” prin alte parti si sa va schimbati un pic stilul, ca stiti dvs, e usor sa recunosti omul dupa stil😛

  17. als Says:

    eu nu scriu de la computerul meu, folosesc un net-cafe (da, intotdeauna acelasi!).
    este IMPOSIBIL, insa, k acel altcineva sa aiba aceeasi adresa de email, ceea ce inseamna k minti.

    cit dspr ‘stil’: e o iluzie. eu am un stil ‘alb’, poate fi al oricui…

    deci repet: ‘pop’ (sau ‘popup’) NU sint eu; pe mine nu ma intereseaza blogurile – mai ales ale unora!

  18. zum Says:

    @ als: domnule draga, fie cum doriti. mint eu. inca nu inteleg de ce-as minti, dar na, doar n-o sa minta marele critic de film, om rafinat si cu gusturi bune. adresele nu le public fiindca dupa aia o sa tipati din cauza asta. dar daca o fi cineva curios, sa stiti ca le am pe toate, stiu curiosii unde sa ma gaseasca. in rest, nu, nu folositi un stil alb, chiar daca asa credeti🙂

    deci aveti grija cu personajul ala care se da drept dvs, cine stie pe unde o mai fi facut aceeasi gluma😉

  19. zum Says:

    @ als: aici sunteti dvs. in ambele cazuri, da?

    https://zumcititor.wordpress.com/2009/10/14/back-to-school-postmodernism-and-beyond-la-berlin-1/#comment-1514

    cele doua comentarii au IP-ul stiut si doua adrese de mail diferite, una dintre ele aceeasi cu a domnilor pop si pop.up. am lasat acolo ambele comentarii fiindca v-ati dus sa plangeti la dragos pe blog ca va cenzurez. poftim. le-ati scris pe amandoua?

    (bag seama ca net-cafeurile din bucuresti sunt deschise non-stop. excelent, nu stiam. nu stiam nici ca mai exista, pe-aici rar gasesti cate una.)

  20. als Says:

    fals: adresa mea de email este una singura & este cea de aici.
    evident k ip-ul poate fi acelasi, net-cafe-ul fiind spatiu public (si, da, net-cafe-urile inca exista la bucuresti! ce sa-i faci, tara mai inapoiata…)

    de altfel, eu nici n-am avut vreodata computer. sau laptop. pur & simplu nu folosesc: scriu de mina

    deci – pt ult data & in consecinta: afirmatia ca as fi scris 2 comentarii diferite dp adrese de mail diferite este un neadevar. punct!

  21. zum Says:

    @ als: deci comentariile alea despre finnegans wake nu sunt scrise de dvs?! ce oroare, ce oameni, cum au putut face asa ceva?!!!😀😀😀
    (sunt, v-ati plans ca v-am cenzurat si ca nu erau identice, deci le-am lasat pe amandoua. din pacate dragos sterge ce nu-i convine, asa ca nu va pot trimite si la el🙂 )
    acum serios, puteti sa tipati cat vreti, mie mi-e doar mila. si imi pare si nitel rau, ca imi placea de dvs pe vremea cand scriati despre filme. eh… bine macar ca va crede cine conteaza.

  22. als Says:

    ba da, sint amindoua ale mele, dp ACEEASI adresa de email! trebuie sa-mi dau si amprentele??

    faptul k incerci sa bagi strimbe nu ma mira: e modul tau de a plati polite in contul disparutei luciat

    fyi, este de notorietate faptul k am si un cont de twitter fals; ce mai conteaza citeva comentarii f’als’e??

    ps re:’curiosii’ care vor cere emailul meu, nu ma-ndoiesc k sint fix aceiasi care nici n-ar mai avea nevoie de probe – te cred pe cuvint, pe oki & pe sprincene😉

  23. zum Says:

    @ als: stiti ca wordpress-ul schimba modelul ala pe care il pune in loc de poza de fiecare data cand e ceva schimbat, da? ia ghiciti cu ce seamana poza domnilor pop si pop.up🙂
    in fine, comentariile alea sunt de pe doua adrese diferite, cele doua pe care le folositi intotdeauna. stiti asta la fel de bine ca mine, altceva nu ma intereseaza. nu stiu ce polita platesc (fiindca nu vad ce rau va fac eu dvs lasand sa treaca mizerioarele pe care mi le trimiteti din cand in cand), nu ma intereseaza cine crede si cine nu, ma intereseaza ca dvs stiti ca am dreptate si gata. si nu stiu nici ce urmariti fiindca nu vad nici un rau pe care mi l-ati putea face mie. acestea fiind zise, eu am incheiat subiectul. evident, o sa va las comentariul sa treaca in caz ca va mai fi vreunul. asta cand o sa ajung iar la net. si nu obosesc sa va repet sa fiti grijuliu cu adresele de mail😛 (iar de contul dvs de twitter fals sau nefals n-am auzit in viata mea, sorry). o seara buna!

  24. als Says:

    deci asta e fals:

    http://twitter.com/leoserban

    (ma rog, probabil k vestea n-a ajuns kiar pina in germania…)

    ps nu am ‘2 adrese diferite’ de email, am una singura care-mi ajunge; oricum, eu folosesc netul f putin pt k nu-mi convine sa ies tot timpul din casa k sa merg la net-cafe…

  25. zum Says:

    @ als: imi pare rau ca v-ati pierdut toata ziua la net-cafe. si nu zic ca aveti 2 adrese diferite, ci ca declarati 2 cand comentati la mine. una e aceeasi cu cea declarata de domnii pop. nu e musai sa fie reala, da a naibii coincidenta🙂

  26. als Says:

    nu-ti face griji, nu mi-am ‘pierdut ziua’ deloc😉

    altfel, da, e o coincidenta; ma-ndoiesc insa k este FIX aceeasi adresa: poate fi o litera in +, un punct, un _ in loc de -, ceva care face diferenta!
    sau poate k persoana care a semnat unul dintre comentariile ‘als’ dp adresa cealalta (si toti ‘popii’ astia) NU sint eu?
    stiu k am cel putin 2 stalkeri tenaci & harnici😦
    dupa cum vezi, exista multe posibilitati…

  27. zum Says:

    @ als: pai vad ca stati toata ziua in net-cafe – 5:49 am?! si hai sa fim seriosi acum, eu inteleg ca negati ca sunteti persoana care a semnat pop mai sus, dar stiti foarte bine ca sunteti. tot ce zic eu e ca acele doua comentarii, care recunoasteti ca sunt ale dvs, au doua adrese de mail diferite. una – care nu e taman o adresa „obisnuita”🙂 – e fix aia cu care isi semneaza comentariile pop si pop.up. dar nu inteleg de ce lungim discutia atat. nu inteleg de ce tot negati si dati atatea explicatii, deja e ridicola treaba. stiti ca mi-ati spus chestii de genul ala si semnand als, nu inteleg ce va face sa dati inapoi acum. pop/pop.up e als, no doubt about it. imi pare rau ca va supara asa tare faptul ca va dau de gol.

    si sa lasam treaba cu stalkerii etc. nu cred ca sunteti chiar atat de important si de in centrul atentiei incat sa vina cineva sa-mi scrie mie comentarii urate doar ca sa va strice imaginea. toootusi!😀 (data trecuta cand ati semnat pop.up si bombaneati cartea lui t.o. bobe nu v-ati suparat asa tare ca va dau de gol, ba mi-ati si scris un comentariu pe care stiati ca n-o sa-l las sa treaca. eu pot sa-l las sa treaca si pe ala, daca as crede macar o secunda ca ati convins pe cineva aici ca nu sunteti pop. dar nu cred. ba mai mult, cred ca va faceti si de ras explicand atat, cand lucrul e evident. asa ca sa incetam cu povestea asta.)

  28. als Says:

    nu inteleg dc insisti atit: eu iti spun k nu sint ‘pop’ sau ‘popup’, indiferent ce adrese de email sustii k detii
    nu stiu (de fapt, stiu) dc vrei sa recunosc un neadevar

    dar in fond & la urma urmelor, kiar nu ma intereseaza ce crezi tu sau altcineva de p-aici, da?
    so deal with it🙂

    stalkerii exista & exista persoane care pot confirma k exista, capisci?
    e basta!
    ciao & un praz verde

    ps ce te face sa fii convinsa k adresa ASTA e a mea?😉

  29. zum Says:

    @ als: nici o adresa n-o fi a dvs, dar dvs le folositi (nu sustine nimeni c-ar fi reale, tocmai de-aia nu cred ca vine stalkeru si foloseste o adresa inventata de-a dvs😛 ). nici pe mine nu ma intereseaza ce credeti (dvs ati venit aici sa ma convingeti ca pop e altcineva – n-ati reusit), am lasat comentariul ca sa mai vada si altii, nu doar eu, ce preocupari aveti si gata. in rest, numai bine!🙂

  30. zum Says:

    @ mulliganoglu: sorry, nu-ti las comentariul. asta mi-ar mai lipsi, sa incepeti sa va certati si aici pe aceleasi teme🙂
    gata, domnul als/pop a tinut sa-mi spuna cum sunt, i-am lasat comentariul, l-am lasat sa se apere (nu stiu de ce, pana acum se mandrea cu magariile spuse pe bloguri) si cred ca e suficient. iar domnului pop ii spun ca poate sa-mi scrie linistit in continuare, folosind orice nume vrea, de blogareala nu ma las si nici alte suparari nu-mi produce. cel mult, ma amuz🙂


  31. […] m-a cutremurat cel mai tare – Ginecologii mei, atat de puternic incat m-a facut sa citesc Fantoma din moara (da, am citit demultisor cartea asta, dar de-abia acum apuc sa zic ceva despre ea ). Puteti sa va […]


Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: