„Mi chiamo Italo Calvino”

Am incercat sa scriu cateva randuri despre Cavalerul inexistent al lui Calvino da’ nu prea mi-a iesit. Mi se pare ca scriu numai grosolanii si mi se face o rusine teribila, imi crapa obrazul in fata unei asemenea minunatii de carte, asa ca am zis sa iau o pauza si am scotocit un pic internetul in cautare de filmulete si poze cu autorul ei.

Cum sa va zic? Mie Calvino mi-e drag, drag de uite ca nu-s in stare sa zic despre o carte de-a lui nici cateva cuvinte care sa nu ma zgarie pe mine pe ochi si pe urechi. Mai bine stau si-l citesc / ascult pe el, chestiune valabila si pentru voi. Am gasit pe youtube niste interviuri, pun cate ceva aici. Sunt in italiana, dar cred c-o sa intelegeti destul de mult chiar daca nu stiti limba. Macar cum zice ca il cheama Italo Calvino (din pacate nu se aud primele cuvinte si alta varianta nu gasesc) si ca e scriitor.🙂

(Daca dati inca un clic pe imaginile de mai sus ajungeti pe pagina de iutiub unde veti gasi si mai multe filmulete cu el.)

Nu mai tin minte deloc unde si cum am auzit prima data de el, e unul dintre putinii scriitori care-mi plac si despre care nu mai stiu asta. Prima carte pe care am citit-o insa n-o uit: Orasele invizibile – si am fost praf. Atat de praf ca dupa aia m-am chinuit sa citesc cat mai putin si mai incet, sa nu care cumva sa termin tot ce-a scris – ce m-as face atunci?! Sigur ca-mi vine sa ma reped si sa dau gata intr-o saptamana operele complete, dar nu asa se face. Se citeste putin cate putin, se reciteste, se rasfoieste, se amana cat se poate citirea completa a unei carti. Sa dureze cat mai mult, sa stii ca mai ai cateva in biblioteca pentru zile cand e neaparat nevoie sa descoperi un Calvino nou. Eu le sucesc, citesc cate-o pagina, mi se taie respiratia si incerc sa nu ma reped si sa hapai tot intr-o clipita. Am acasa un raft intreg de Calvino – ce s-a tradus in romana, adica toate cartile alea de la Polirom plus Orasele… de la Univers (mai e ceva?), vreo doua carti in engleza (eseuri) si apoi in italiana scrisorile, culegerea de povesti italiene, operele complete – doar literatura, trei volume cu hartie subtire de tot – plus cate o editite extra din Orasele invizibile si Daca intr-o noapte de iarna un calator. Acum vreau sa-mi iau eseurile si publicistica adunate de italieni in 2 volume care costa cam mult si nu m-am hotarat inca sa fac investitia.🙂 A, mai am un album scos initial in 1995, la 10 ani de la moarte si reeditat in 2003, cand ar fi implinit 80 de ani – poze, povesti, fragmente de scrisori si tot felul – o minune! Pun aici doua poze din albumul asta (sunt facute de mine cu telefonul, deci scuzati calitatea) – in prima avea 2 luni si e cu bona lui cubaneza, in a doua e cu Esther Singer (nevasta-sa) in anii ’70 la New York.

Deocamdata atat, sper sa-mi fac cat mai repede curaj sa scriu despre Cavaler. Intre timp mai rasfoiesc albumul si promit sa traduc la un moment dat fragmentul in care vorbeste despre copii si despre ce inseamna sa fii parinte si cam ce-ar trebui sa faci ca sa fii un parinte bun.🙂

Ah, mai pun o poza si gata: nevasta lui Calvino, Esther Singer, in fotografia lui preferata (mie imi place foarte tare si de ea🙂 ):

Later edit: am gasit pe pagina RAI TV interviul de mai sus – calitate mult mai buna – si o gramada de alte filme cu Italo. Foarte misto, uitati-va neaparat!

Explore posts in the same categories: meserie!

9 comentarii pe “„Mi chiamo Italo Calvino””

  1. mesmeea cuttita Says:

    tocmai pe domnul cavaler il citesc acum, pe viconte si pe baron!

  2. Micawber Says:

    Si mie imi place Italo Calvino, desi n-as zice ca toate cartile lui m-au bucurat la fel de mult. La mine e oarecum invers decat la dvs., trilogia Baronul – Vicontele – Cavalerul mi-a placut mai mult decat Orasele…

    Oricum, eu sunt ceva mai putin retinut in a scrie despre cate o carte – la urma urmei, daca scriu prostii (si scriu destule), ce are a face, e doar un blog, asta e si ideea🙂

    Si nici vreo mare sfiala fata de vreun autor (mort sau viu) n-am – daca as fi avut fetisuri nu ma apucam de blogarit de la bun inceput🙂

    E clar, sunt un individ odios de-a dreptul.

  3. zum Says:

    @ mesmeea: ce-mi plac coincidentele-astea🙂
    cred ca o sa trec si eu la viconte si baron, mi s-a facut pofta.

    @ Micawber: nu e vorba de teama de a scrie prostii sau de vreo sfiala datorata cine stie caror motive. e pur si simplu gingasia (nu stiu daca e cuvantul potrivit, dar e greu sa gasesc altul) scrierilor lui Calvino pe care mi se pare ca o tulbur de fiecare data cand incerc sa scriu despre vreo carte de-a lui. nu stiu daca puteti sa intelegeti asta, daca puteti sa va fie drag un scriitor cu totul, adica si cartile extraordinare, dar si alea mai putin bune.
    si apoi, exista carti minunate, perfecte, din alea de 5 fetze zambitoare, sau cate le dati dvs. cand scrii despre o carte din asta ca e minunata, suna ca un bolovan trantit in lac. daca dvs numiti astea fetisuri, am impresia ca nu intelegeti nimic😛
    (oricum, o sa scriu despre Cavaler, nu va faceti griji. dar mai incolo🙂 )

  4. Micawber Says:

    @ zum

    Eu credeam ca, dojenindu-ma pentru smiley-uri, o sa-mi reamintiti ca am infierat topurile, da’ in fine, am scapat. Dar fetisul tot fetis ramane, pana si-n blogul gol🙂

    Just, probabil nu inteleg nimic. Sau n-am scriitori ‘dragi’. Sau inteleg altceva decat dvs. Sau.

  5. zum Says:

    @ Micawber: haha, uitasem ca ati infierat topurile. vedeti, dvs sunteti ala care luati totul foarte in serios. de-aia nu intelegeti nimic😛
    (acu’ sper ca nu va suparati, mai glumim si noi)
    (a, si nu inteleg cum se face ca tocmai dvs, care sustineti ca nu faceti critica, ci va dati cu parerea, infierati taman lipsa atitudinii critice la altii. nici eu nu fac critica, unii scriitori imi plac si vorbesc despre asta, ca doar nu-s la examene sa fac analize obiective🙂 )

  6. Micawber Says:

    @ zum

    Nu intelegeti ca nu inteleg ca nu intelegeti ca nu inteleg etc., noroc ca limbajul admite recursivitate cat cuprinde.

    Nu fac critica, dar asta nu-nseamna ca nu-s critic, intelegand prin asta nimic altceva decat ca nu inghit pe nemestecate si nu accept clisee impuse de altii (era sa zic, de ‘critici’). In fine, n-o mai lungesc, n-as vrea sa ma iau prea mult in serios pe mine insumi🙂

  7. zum Says:

    @ Micawber: pai si daca mie imi place Calvino (asta insemnand ca pot sa spun si ca o carte de-a lui imi place mai mult si alta mai putin😛 ) inseamna ca inghit clisee impuse de altii? v-ati gandit vreo secunda ca poate am ajuns la concluzia asta gandind „critic”? (jesus, ce discutie!😀 )

    cred c-o sa reusiti sa ma faceti sa am o parere tare proasta despre mine. sunt un fel de individ batut in cap, care accepta tot ce i se spune ca trebuie sa accepte: admira revistele literare si nu se supara ca cei care le fac nu-si respecta cititorii, are fetisuri, inghite nemestecat tot ce-i spun criticii ca trebuie sa inghita si cine stie ce mai gasim? nici nu-mi vine sa mai vorbesc cu mine, domnule M.!🙂

  8. Ivcelnaiv Says:

    Un om căra în spate
    Un dram de naivitate.
    http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/

  9. strelnikov Says:

    in cazul tau vorbim despre cateva kile, iv.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: