Le bonheur en Allemagne?

Azi o noua sesiune la 4 maini pe ditamai tema – Germania. Va dati seama, imposibil de acoperit in 500 de cuvinte, asa ca fiecare a scris ceva mic despre ce a crezut de cuviinta, sper sa va placa (sau sa va enerveze, in nici un caz sa va lase indiferenti). Si daca mai stiti si voi cate ceva, comentariile sunt deschise. Cu un titlu furat de la francezul Tournier, sa-ncepem deci.

***

Zamboni: in-das-Kraut-sein

germania a lasat mostenire Lumii, din cate imi dau Seama, un unic mare Concept – acela de varza [mai precis Varza] si nu doar fiindca i se aplica. concept care, in parte din pricina Corespondentului sau romanesc de origine dacica, dar nu numai si nu in primul rand, imi prilejuieste cateva Consideratiuni de natura Determinismului lingvistic.

in Speta am Certitudinea tot mai apasata ca marea Provocare a Lumii germane – si Ratiunea pentru care Kultura germana a ajuns unde a ajuns – a reprezentat’o Lupta sa cu Uratenia Limbii germane. o uratenie fara de seaman printre limbile Europei. o Uratenie mecanica & ritmata, care supravietuieste oricaror Ingeniozitati lingvistice. o uratenie care se resimte excelent in Poezia germana, care e foarte urata in germana si mult mai frumoasa in traducere. intocmai pe Dos fata de limba franceza, spre pilda, pe care o inteleg mai putin, Fapt care nu ma impiedica totusi sa gust poezia in franceza mult mai tare, desi n’o pricep [apropos, rimbaud in engleza suna ca un filistin care’i prezinta unui concetatean colectia sa de timbre].

revenind, Germana e o limba anevoioasa & precara care se imbogateste prin Konkatenare, motiv pentru care atarna de Calcaiul oricarei Kulturi nationale ca un lantz cu Katusche. or, intr’o astfel de situatie, tot ce’i ramanea de facut Kulturii cu pricina era sa’si depaseasca Limba, Prozess temerar dar ratat – pana acum – de Ganditorii teutoni. de unde mostenirea de Concepte ridicole si intraductibile si in mare masura ininteligibile, in care a excelat Kultura germana de la Walther von der Vogelweide [ce nume!] la Heidegger [ce nume!]. aceasta ar putea explica de altfel si o anumita pre-eminenta a Kulturii germane in domeniul Muzicii care, din fericire, nu are nevoie de Limba. Kestiune confirmata indirect de uratenia Muzicii germane cu versuri – ca de exemplu Wagner.

un cuvant dulce are totusi Limba germana: ”Kant”.

***

Klara

Citeam cu ceva timp in urma ca Berlin devine tot mai mult destinatia preferata a artistilor. Chiriile mici, spatiile ample in care se poate lucra si expune, programele de subventii culturale, toate atrag si stimuleaza activitatea artistica.

La vremea respectiva am retinut stirea mai ales pentru ca mi se parea putin ciudata. M-as fi asteptat ca un artist sa fie atras mai degraba de Paris, sau de Londra, sau de Amsterdam, daca e sa ma gindesc doar la capitale europene. Istoria, cultura nationala, impresia personala despre aceste orase le recomandau in ochii mei pentru a deveni locatii apreciate de cei ce doresc sa creeze. Am ramas usor mirata ca artistii, asa cum s-au inradacinat ei in mentalul colectiv, ca fiind boemi, iresponsabili si dedicati exclusiv creatiei, par sa poposeasca intr-un loc anume motivati fiind de conditiile materiale – artistilor, nu-i asa, le sade bine sa fie muritori de foame, sa nu le pese de ziua de miine, sa nu aiba preocuparile meschine si limitatoare, gen chirie si venituri, ale unui functionar care lucreaza from nine to five.

Mare parte din aceasta impresie se baza atunci, desigur, pe prejudecati si clisee. Mi-am dat seama de asta cind am ajuns, in sfirsit, sa vizitez si eu Berlinul.

Am stat acolo o saptamina si am avut marele noroc sa locuiesc la o berlineza, fosta colega de facultate, care m-a purtat prin locuri prin care, turist fiind, probabil nu as fi ajuns niciodata.

E greu de descris in cuvinte sentimentul, senzatia fizica, impresia asupra subconstientului, pe care le lasa Berlinul. E un fel de betie la limita dintre sublim si devastator, un mix care nu are cum sa nu te schimbe – o data trecut pe-acolo reperele, limitele, se deplaseaza mult in sus si mult in jos, simti ca esti aproape de cer, dar si periculos de aproape de iad. Daca ar fi sa existe un singur cuvint care sa poata cuprinde toate fatetele acestei senzatii, acesta ar fi cu siguranta ‘libertate’.

Experienta trairii libertatii in Berlin poate fi ametitoare pentru cineva care a servit acest ingredient al vietii doar in portii mici, atent masurate si restrictionate, nu atit de sinele obisnuit sa se autocenzureze, cit de mediu, anturaj, sistem.

Parte importanta din secretul acestei libertati este faptul ca amintitele chirii mici, abundenta de spatii de creatie si expozitie, subventiile pentru cultura, degreveaza existenta artistului de supliciul revenirii cu picioarele pe pamint, pentru a supravietui.

In Berlin, pentru a supravietui, nu esti constrins sa revii cu picioarele pe pamint, ceea ce poate fi deopotriva o binecuvintare si un blestem, depinde de cum stie fiecare sa isi traiasca si sa isi administreze libertatea.

Daca as fi artist, azi as fi in Berlin.

***

Meea

Wessis und Ossis peste Zidul Berlinului, Gothics linga Poarta Brandenburg, Punkern de 1 Mai, Huren pe Reeperbahn, Besoffene Menschen la Oktoberfest, Links Radikalen din Rote Zora, Türken in cartiere lumpenproletare usw.

si Günter Grass, Heinrich Böll, Friedrich Dürrenmatt, Martin Heidegger, Ernst Hildebrand, Paul si Rudolf Hindemith, Carl Orff , Konrad Adenauer, Willy Brandt dar si cei peste 50 de cistigatori ai premiului Nobel din 1950 incoace, plus Paul si Michael Verhoeven, Werner Herzog usw.

Germania a renascut din propria cenusa. Este diversa, colorata, plina de viata, multiculturala, o putere economica si militara europeana si mondiala si chiar daca spectrele mai bintuie in Hintergrund in adinca fiinta a unui popor, demnitatea, rigoarea, precizia, hotarirea, determinarea, robustetea germana ramin calitati perene, pe care n-ar strica sa le aiba si locuitorii spatiului carpato-dunareano-pontic.

si ce vreau eu sa spun cu acestea, poate va intrebati

…simplu:

Ich bin stolz ein Deutscher zu sein! (nur ein wenig aber wichtig)

und Musik, meine Damen und Herren.

***

zum

Germania de azi: ordine/haos, trenuri ultra-rapide care intarzie mai mult de-o ora, kebab, oameni care merg desculti vara, autobuzul care vine exact la ora trecuta-n program, multi batrani, putini copii, oameni blonzi, ultrabronzati, imbracati in alb sau culori pastel, imigranti cu nemiluita (primiti oficial cu bratele deschise, neoficial cu un sut in fund), lecturi publice in sali arhipline chiar in conditiile in care se plateste intrarea, proteste studentesti, memoriale ale Holocaustului, mancare organica, Angela Merkel, stegulete la masina si patriotism redescoperit de fiecare data cand joaca echipa de fotbal, caini care nu latra, Berlin, der-die-das. Sa las textul asa?

De fapt singurul loc din Germania pe care-l cunosc cat de cat bine e Berlinul, deci poate ar trebui sa vorbesc despre Berlinul de azi. Berlinul care, desigur, nu e Germania (ah, cliseele!). Berlinul e „doar” un oras care are-n comun cu restul tarii limba. Si nici aia in totalitate, berlineza fiind o chestie aparte (si aproape imposibil de inteles, de altfel). In rest, unde-n Germania e curat, in Berlin e murdar. Unde-n Germania e liniste si ordine, in Berlin e harmalaie si dezordine. Unde-n Germania ai un restaurant care serveste ceremonios gasca cu sos gros de naiba stie ce, in Berlin ai o kebabarie sau o pizzerie. Unde-n Germania e total interzis sa fumezi, in Berlin, chiar daca-i interzis, ti se aduce o scrumiera (dupa ce au fost intrebati si ceilalti daca sunt de acord). Sigur, e rece, gloomy, depresiv, exact ca restul tarii. Sigur, iarna tine vreo 6 luni, dintre care vreo 4 traiesti ca intr-un beci (se intuneca foarte devreme). Numai ca depresia asta e alungata rapid de o chitara care zguduie geamurile barului de peste drum, de un cuplu de spanioli care se cearta in gura mare pe strada si un pic mai incolo ii vezi alergand cu berile-n maini si pupandu-se cu foc la semafor, de cainele cu palarie si ochelari de soare al vanzatorului de tigari de contrabanda, de cersetorul care te abordeaza mai intai in germana, apoi in engleza, apoi in franceza si, in cele din urma, ridica resemnat din umeri, scoate cartea din buzunar si mai citeste un pic.

Clar, avem doua Germanii. Una e tara aia mare cu oameni totusi simpatici in lipsa lor de gust, de umor si de spontaneitate. Cealalta e Berlinul, oras care inca-si linge ranile (te lovesti de zidul ala cand te astepti mai putin), dar care traieste atat de dezordonat, exuberant si colorat ca ii ierti toate pacatele. Cliseele despre nemti si limba lor stau in picioare, insa acum se mai intampla ca functionarul de la primarie sau asistenta medicala sa se ratoiasca la tine. Se intampla sa te murdaresti rau pe picioare daca te apuca boemia si iti scoti pantofii. Ah, si se mai intampla (cum am patit eu acu’ vreo luna) sa nu auzi, timp de o saptamana intreaga, nici un cuvant in germana pe strada.

Explore posts in the same categories: the sessions

23 comentarii pe “Le bonheur en Allemagne?”

  1. strelnikov Says:

    faza cu cersetoru e cea mai tare🙂

    btw ce’mi pare rau ca n’am pastrat colectia veche de re:publik, era si p’acolo un text on berlin, nu mai stiu a lu cine, tot asa colorful & funny.

  2. Meea Says:

    Berlin e putin altfel decit Germania. E o lume intr-o lume

  3. zum Says:

    @ strelnikov: da, eu ii banuiesc pe cersetorii de genu asta (sunt mai multi, unii stiu doar doua limbi, altii poate nu au cartea la ei, asta de care zic mai sus a fost cel mai tare) ca au vreo 2 facultati si 3 doctorate cel putin🙂 (in general sunt trecuti de 40 de ani, aia mai tineri canta, nu citesc)

    @ Meea: este, este. mi se pare ca Hamburgul al fi cel mai aproape de Berlin, da nu foarte aproape nici el🙂

  4. strelnikov Says:

    ..deci ce zici zum – sa fie berlinu [cu toata mostenirea aia comunista & aeru de santier, plin cu tot felu de rase culori shaorme and so on] un fel de model-ideal pt darapanatura asta de bucuresti? adica „micul-berlin” [faute de mieux, pt ca parisu deja e la fel de departe de noi ca tokyo] undeva prin 2030?🙂

    [sunt unii care cred chestia asta]

  5. zum Says:

    @ strelnikov: pai bucurestiul ar putea sa invete de la berlin cum sa faca ceva cu nenorocirile alea de cladiri comuniste. de exemplu. sau cum sa construiasca unele noi care sa nu pice ca nuca-n perete in peisajul existent, ci sa-l infrumuseteze un pic. in afara de asta cred ca-i cam greu. ce-i sigur e ca n-ar trebui sa aspire la statutul de „poor but sexy” cu care se mandreste primarul berlinez. nu de alta, da’ care alt oras sa fie urat da’ bogat si sa duca romania-n spate?

    pe alte planuri nici nu visez ca o sa poata vreodata sa ia ceva din efervescenta astuia. adica da, ceva poate ia (la cat de putin vad eu bucurestiul nu prea mai pot sa apreciez), dar se opreste la putin si transforma totul in mainstream, ceea ce nu-i foarte sanatos pentru nici un oras. zic eu🙂
    (si hai ca nu mai are chiar un aer de santier, parca s-a mai schimbat…)

  6. als Says:

    berlinul ramine unul dintre cele mai urite orase pe care le-am vz (alaturi de istanbul & de londra – care nu e de fapt un oras, ci un conglomerat de comune), dar are o energie cvasi-newyorkeza, unele cartiere sint gemutlich (vezi kreuzberg), iar lucrul cel mai bun care poate fi spus in favoarea lui este k este cumva lipsit (fiind un oras ‘dramatic’ & santieristic) de acel odios decorativism de perdelutze roz-bombon pe care il asociez nu mai putin odioasei viene…

    ps pt apodikticul domn zamboni: exista un cuvint la fel de dulce in engleza care se scrie diferit, dar se pronunta la fel😉

  7. zamboni Says:

    mda, din nefericire n-am fost la berlin decat foarte pe scurt si demult, asa ca nu am ajuns la krautberg. dar promit sa o fac [btw, exista un cuvint la fel de verb in engleza care se scrie diferit, dar se pronunta la fel]

  8. als Says:

    nu-mi dau seama dspr ce ‘verb’ poate fi vorba…
    dk e modalul ‘can’ la negativ, atunci tbuie stiut k el se pronunta cu ‘a’ lung (in engl. britanica), respectiv ‘ae’ lung (in cea americana)😉

    ps ‘kreuz’ (= cruce) n-are, nici ea/el, leg. cu ‘kraut’ (= varza)

  9. zamboni Says:

    era vorba despre ‘fac’ – as in ‘promit sa o fac’. btw, ‘facere’ seamana cu ‘fucker’ latinizat si, in masura in care ultimul/a este conceptualizat ca o fiinta reproductiva, cele doua se si suprapun partial – suprapunerea fiind ea insasi o activitate reproductiva, cel putin pentru misionari si cei mai traditionali dintre noi.

    cat despre ‘krautberg’, era o referinta apodictica la muntele vrajit, in original ‘muntele varzit’.

    daca nu ma credeti, va invit sa cititi etimologiile lui heidegger.

  10. als Says:

    oh doamne, nu!
    si heidegger, si th. mann = prea mult pt bietul meu capsor🙂

    ps ‘fac’ (pe engl) nu e un verb ‘dulce’, mai curind con-diment(ic)at

  11. Radu V. Says:

    „Dar bucătăria germană în totul – ce nu are ea pe conştiinţă! Supa, înainte de felurile propriu-zise de mâncare (încă în cărţile de bucate veneţiene din secolul al XVI-lea denumită ‘alla tedesca’); carnea fiartă în exces, legumele înecate în grăsime şi fleşcăite de tot; prăjiturile tari şi grele ca nişte prespapieruri! Mai adăugăm aici şi nevoia de-a dreptul animalică de feluri suplimentare a germanilor bătrâni, şi de fapt nici măcar bătrâni de-a binelea, şi înţelegem atunci originea spiritului german – din deranjamentele măruntaielor… Spiritul german este o indigestie, el nu duce până la capăt nimic”.
    Nietzsche, „Ecce Homo” (cap. „De ce sunt eu atât de inteligent”)🙂

  12. zum Says:

    @ Radu: bun, deci trebuie sa consemnez aici – e una dintre putinele dati cand mi-au dat lacrimile de atata ras. si inca nu m-am oprit😀

  13. Radu V. Says:

    🙂
    Nu te opri, du-le până la capăt!🙂

  14. strelnikov Says:

    radu i hate u: cum am reusit sa ratez citatu asta pe blog? argh🙂

  15. strelnikov Says:

    [eventual connected cu marele intro din buddenbrooks – festinu ala burghez pantagruelic, fix in spiritu citatului din N.. probabil intentionat]

  16. als Says:

    a se vedea si ‘le ventre des philosophes’, michel onfray

    dar nietzsche, k de obicei, simtea enorm & vedea monstruos… dk bucataria germana e apocaliptica, ce sa mai spunem de aia englezeasca??

  17. strelnikov Says:

    postapocalyptic?

    btw am vz recent interviul lui onfray, bout his new book on freud..

    citisem cate ceva [not much] de onfray, mi se parea misto da’ faza asta mi l’a facut brusc antipatic.

  18. zum Says:

    „But English diet, too – which is, compared to the German and even to the French, a kind of „return to nature”, meaning to cannibalism – is profoundly at odds with my instincts: it seems to me that it gives the spirit heavy feet – the feet of English women.
    The best cuisine is that of Piedmont.”
    (aceeasi carte, acelasi capitol, imediat dupa treaba cu bucatarie germana)🙂

  19. als Says:

    pai da, asta-i talentul meu: stiu dinainte ce o sa zica un autor😉

    ps hm, bucataria din piemont… aren’t we (= nietzsche) being a bit posh & particular?
    restu lumii (incl eu) ar zice: bucataria italieneasca. k oare aia din sicilia ce cusur are?! (sau toscana for that matter)
    si ink nietzsche n-a apucat sa guste din ‘fusion’!🙂

    @strelnikov: n-am inteles care ‘faza’ din onfray ti l-a facut ‘antipatic’

  20. strelnikov Says:

    toata sarja asta simplista, cvasivulgara. nu e vba daca esti sau nu „freudian”, dar nivelul atacului e quite low.

  21. als Says:

    eh, la anti-freud se sta la coada – e si nabokov p-acolo😉
    pe mine ma enerveaza mai mult aia care strimba din nas la sigmund ‘parce que’ nu gusta decit carl gustav, pfft… aia mi se par asa, danpuricii psihanalizei

  22. strelnikov Says:

    lol „Mary and I have invented the Academy of the Overrated, for such notables as Gustav Mahler, Isak Dinesen and Carl Jung..”

    http://www.script-o-rama.com/movie_scripts/m/manhattan-script-transcript-woody-allen.html

  23. als Says:

    le are, mr konigsberg, le are!

    iar mahler si-a pus pecinginea (am vrut sa spun ‘pecetea’) si peste acea capodopera a overratingului care e ‘morte a venezia’…😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: