Poezie seducatoare? (p.d.s. 33)

Claudiu Komartin – Circul domestic, Cartea Romaneasca 2005

(fragmente si aici)

Poezia care-mi place imi ramane in cap mult timp dupa ce-am citit-o. Vreau sa gasesc intr-o carte o lume ‘adevarata’, o voce credibila, care-mi spune lucruri esentiale chiar daca vorbeste despre o bucata de sapun. Nici macar nu e musai sa-mi placa din prima, uneori se intampla sa-mi placa de-abia la a doua sau a treia recitire, se poate si-asa. Apoi vin, desigur, cazurile cand nici macar nu-mi place insa sunt in stare sa inteleg ca e vorba despre ceva, cum sa zic, valoros.🙂

Nimic din ce-am zis pana acum nu se poate aplica in cazul cartii de fata. Am citit-o prima data acum vreo doi ani, cand mi-am cumparat-o (de fapt nici nu-s sigura ca am dus-o pana la capat atunci). Venea cu tot felul de recomandari solide, pe unde-am citit despre poezia lui Komartin era numai de bine. Ba a luat chiar si premiul pentru poezie al Academiei in 2005. Am recitit-o saptamana trecuta, ca parte a programului meu incerc-sa-inteleg-ce-i-cu-poezia-lui-Komartin.

Cateva exemple din fragmentele de cronici gasite pe pagina editurii Cartea Romaneasca:

„Claudiu Komartin imi pare ca are exact acel dozaj de nebunie si calcul, agresivitate si retractilitate, expunere mediatica si reala interiorizare ce asigura, in timp, succesul unui autor. (…) A doua lui carte il reapropie de formula dominanta in poezia de azi, cu cele doua trepte –  realism si expresionism – parcurse de un subiect si o lume in criza.” (Daniel Cristea-Enache in Romania literara, nr. 43 / 2005)

„Precis ca un bisturiu si lipsit de orice veleitati ornamentale, discursul lui Claudiu Komartin e singurul antidot pe care poetul il poate opune acestui «desfriu colectiv» in care traim cu totii. (…) Nu a venit inca momentul pentru un bilant al douamiismului, dar e sigur ca Claudiu Komartin ramine in prima urna valorica a generatiei sale.” (Andrei Terian in Cultura, nr. 19 / 2006)

„A doua carte a lui Claudiu Komartin, Circul domestic, este una dintre cele mai dense si mai intense carti de poezie din ultimii ani. Nu mai poate incapea vorba ca sintem in fata unui mare poet. Nimeni, decit el singur, nu s-ar putea pune, de buna-credinta, impotriva.” (Al. Cistelecan in Cuvantul, nr. 1 / 2007).

Eu cred despre mine ca-s de buna-credinta, cu toate astea ma vad nevoita sa ma pun impotriva. Desi n-o sa incep sa zic despre Komartin ca nu-i un mare poet, nu-i treaba mea sa fac judecati de-astea. Dar trebuie sa zic ca nu gasesc nimic-nimicut in poezia lui, ca ma plictiseste teribil, ca m-am chinuit sa recitesc cartea asta si numai ce o incepeam ca dupa vreo 5 pagini deja uitasem cum suna poezia initiala si trebuia s-o iau de la capat. N-am gasit in ea o voce proprie, inca nu stiu ce il caracterizeaza pe poetul Komartin si ce il face sa fie diferit de o mie de alti oameni care scriu poezie. Dar sa presupunem ca nu mi-a placut mie, ca n-am „rezonat”, dar ca de fapt acolo e poezie de valoare pe care nu stiu s-o vad. Aici sper ca ma pot ajuta cei care stiu. Deocamdata, sa vedem ce-am gasit eu in Circul domestic.

Cea mai mare nemultumire pe care-o am e ca volumul nu se incheaga, ci seamana mai mult cu o antologie sau cu o pagina de internet pe care autorul pune cand si cand poeme asa, alandala. Eu ma gandeam ca o carte de-aia-i carte, de-aia are un titlu, o structura (si cartea lui Komartin are o structura – 4 parti, fiecare cu titlul ei) – te astepti sa insemne ceva toate astea, sa gasesti un fir care leaga totul, un sens, o directie. Sau, in fine, ceva. N-am gasit nimic. Sunt pur si simplu niste poeme lungute, cu (prea) multe cuvinte, cu (prea) multe metafore si comparatii, cu cheaguri si plante si „sensibilitate” de genul „Am în minte glezna aceea subţire (doar puţin înroşită / de bareta sandalei) / şi pulpa albă, aproape cântând, / înfiorată de vântul stârnit din senin” (din poemul Irina, care deschide culegerea).

Acolo unde multi critici vad stil eu vad, cum am zis mai sus, o ingramadeala de metafore si comparatii puse cu toptanul in poezii. O sa pun in incheiere un poem intreg (ca tot e pe post de pds postarea asta) unde sper ca o sa vedeti cam tot ce vreau sa zic. Nu-mi place, de exemplu, ca explica prea mult. Comparatiile sunt frecvente – „osemintele răbufnesc prin pereți / ca lumina prin pleoapa subțiată de băutură și de / nesomn”. Sau „carnea mâinii atârnă deja flască și rece ca un șirag / de perle”. Imagini de tot felul navalesc din toate directiile, inecand orice schelet ok pe care l-ar avea poemele. Totul merge foarte incet spre mintea cititorului, pe cai intortocheate, trebuie sa iei fiecare vers in parte si sa te gandesti ce vrea sa zica (asta poate n-o fi rau in sine, dar cand prima impresie e doar o confuzie totala si trebuie sa diseci si sa scuturi balastul ca s-ajungi undeva, iti cam vine sa te lipsesti). Treaba aia cu less is more e uneori foarte, foarte adevarata.

Si mai rau e ca uneori imaginile astea, care se vor profunde, socante sau mai stiu eu cum nu reusesc sa fie decat amuzante:

„Neînchipuit de aproape ești, pe chipul meu cu
reflexe arămii, în părul năclăit de sudoare, în sexul
meu
visător, neînchipuit de aproape.”

Probabil ca sensibilitatea mea a fost distrusa de toate imaginile sufocante la care-am fost supusa pret de aproape 70 de pagini (poemul din care e fragmentul de mai sus e spre sfarsitul cartii), cand am ajuns aici n-am putut decat sa rad. Pacat. Acum ceva vreme, scriind despre o carte a Liviei Rosca, il citam pe Claudiu Komartin si ma-ntrebam ce-ar zice el daca s-ar spune despre poezia lui ca e seducatoare. Atunci nu-l citisem inca, altfel n-as fi zis asta. Fiindca mi-as dori sa pot spune macar atat – ca poezia lui Claudiu Komartin e seducatoare. Nu pot.

Deci un mare stilist? Eu zic ca nu. Komartin scrie poezie ca la carte, din aia cum stie tot omul (mai ales cel necititor) ca trebuie sa fie poezia: grea (nu intelegi mare lucru, trebuie sa analizezi „ce-a vrut sa zica poetul”, nici atunci poate nu intelegi dar asta le da unora satisfactii), cu metafore multe, cu simtaminte, framantari, tot tacamul. Poezie poetica, nu cum fac unii azi, scriu proza si zic ca-i poezie sau mai stiu eu ce alte nazbatii. Mda.

Si acum, spre exemplificare, un poem. Nici prea lung, nici prea scurt, dar care sper ca-mi justifica toate afirmatiile si impresiile povestite mai sus. Este din partea intai (Reziduuri, reverii) a Circului domestic. Voila:

Prag III

„Tous ces désirs impossibles sont en nous comme une
marque de notre destination, et ils sont bons pour
nous dès que nous n’espérons plus les accomplir.”
(Simone Weil)

Fructe aspre, alungite ca niște țipete
s-au scuturat pe treptele de metal astă noapte

între noi distanța s-a insinuat viermănoasă
adâncind ca printr-o coapsă in rut flama senzuală
a unei
înfricoșate atingeri

în curand la rădăcina copacului ars va cădea
semnul secerător al învinsului

în curând nici un semn nu va mai fi permis

doar lăuzele vor începe sa mângâie pe mutește
cheagul cărnii noastre perfecte
prin care se aude trecând
mireasma celui ce fără grabă își construiește lumina.

***

Chiar, bine ca mi-am adus aminte: o gramada de motto-uri, o gramada de dedicatii (lui Dan Coman, lui Eugen Suman, lui Mircea Ivanescu, lui Dan Sociu, plus ca intr-un poem apare fetita lui Sociu iar in altul Marius Ianus). Nu stiu ce sa va mai zic. A, ba da – ca am aflat si eu ce-i ala cimisir (revine si in urmatoarea carte a lui CK, se pare ca e o planta importanta🙂 ).

Am si Un anotimp in Berceni, am citit-o anul trecut, o sa scriu si despre ea, dar un pic mai incolo, dupa ce o recitesc. Si, poate, dupa ce vorbim un pic aici si ma ajutati sa ma lamuresc. Ca deocamdata doar ridic din umeri si zic mda. In fine.

Explore posts in the same categories: lit. romana, pds, poezie

26 comentarii pe “Poezie seducatoare? (p.d.s. 33)”

  1. argument4corint Says:

    programul „incerc-sa-inteleg-ce-i-cu-poezia-lui-Komartin”?🙂 girl, get a life

  2. Alexandru Says:

    @zum: Mda, nici pe mine nu mă prinde poezia lui Claudiu Komartin, atîta cît am citit – adică ”Anotimpul din Berceni” şi grupaje publicate prin reviste sau pe net.

    Îmi sună, de multe ori, cumva fals, imatur, adică mi se pare mai degrabă că poetizează decît face poezie, nu ştiu cum să spun. ”Poemele cu tătuca” sînt un ciclu coerent, puternic (faţă de rest), dar tot am impresia că CK descrie în ele o experienţă exterioară. Şi am şi eu problema aia de care ziceai tu – în multe poeme n-am fost în stare să găsesc o coerenţă internă, imaginile trimit în toate părţile… şi da, am remarcat şi eu că foloseşte multe comparaţii🙂, mi se pare că uneori nu se leagă unele cu altele, sînt întortocheate sau nejustificate (de pildă, nu înţeleg ce rost are acel ”ca un șirag/de perle” în ”Poem”). Nu ştiu, astea-s senzaţiile mele la lectură.

    Chiar nu ţi-a plăcut nimic din ”Circul domestic”?

    Aş vrea să citesc ”Păpuşarul…” şi ”Circul…”, să văd cum sună întregi.

    A, o chestie amuzantă – nu ţi se pare că CK vorbeşte, în interviuri, foarte ceremonios şi laudativ despre propria poezie?🙂 Sau poate m-oi fi obişnuit eu cu poeţi modeşti🙂

  3. capricornk13 Says:

    hm, ce chestie; mie nu mi s-a parut deloc fals; creca am eu o idee cam banala despre poezie; complicat este, intr-adevar, este si destul de suprainginerit pe alocuri; insa voi (alexandru si zum) vedeti niste chestii la el – ca poetizeaza, ca scrie „greu”, ca foloseste prea multe metafore si comparatii – care pe mine nu ma deranjeaza; ma deranjeaza mult mai tare sa-si scrie cineva amintirile din copilarie si sa le numeasca poezie; sau, altfel – sa scrii fara nicio metafora, fara nicio imagine mai altfel, banal, tern, (autenticist cred ca-i spun ei, nu?) dupa care sa zici ca esti poet; pai… nu stiu cum sa zic, da’ pe mine nu prea ma motiveaza emotional asa ceva🙂
    vad bine insa acum si dreptatea voastra, nu e usor de citit si e complicat de urmarit; si zum are dreptate, nu mi-au ramas multe in memorie, tocmai pentru ca e atat de dificil

  4. zum Says:

    @ argument4corint: multumesc pt. sfat, dar am deja una f. misto🙂 (life, adica)

    @ Alexandru: aaaah, nu ma porni!🙂 iti explic eu ce rost are acel „ca un sirag / de perle” – sa fie poetic.

    chestia amuzanta cu laudatul prin interviuri am observat-o si eu, desi n-am citit f. multe interviuri cu el. nu cred ca te-ai obisnuit tu cu poeti modesti, nici nu trebuie sa fie modesti. da un pic de masura (ca sa nu mai zic de demnitate in a accepta si cronicile negative – mie mi-a placut cronica asta a lui Marius Chivu) e necesara. i-auzi: „In sfarsit, cred ca ating in cele mai bune texte ale acestei carti niste zone pe care nu le-au atins prea multi poeti din literatura recenta. E si emotie, e si furie, e si gratie, e si nostalgie in Un anotimp in Berceni” (de aici). parc-ar avea 99 de ani si o ditamai opera in spate, un premiu Nobel si statuie in fata Academiei. ma rog. oi fi eu uracioasa zilele-astea, din cauza de vizite prea multe pe la dentist, sorry.

    si nu, din pacate nu mi-a placut nimic din Circul domestic. cred insa c-o sa fie un pic mai bine la Un anotimp in Berceni🙂

    @ capricornk13: am senzatia ca tu intelegi altceva din acel „greu” pe care-l zic eu. nu ma deranjeaza poezia complicata, ma deranjeaza poezia pretentioasa. si asta asa e. se citeste greu fiindca e incarcata fara rost. nu torni metafore, comparatii si altele cu nemiluita doar ca sa fie „poetic” ceea ce scrii. daca vrei, facem analiza pe text. pe Prag III, ca tie ti-a placut si mie nu.🙂
    nici pe mine nu ma „motiveaza emotional” imaginile alea care trimit in toate partile, cum bine zice Alexandru. daca tu imi spui de ce si ce ti-a placut la CK ar fi tare bine, poate m-ar ajuta sa inteleg mai bine. da’ asa, concret, nu „asta ma emotioneaza pe mine”.

  5. zum Says:

    @ capricornk13: si vezi ca nu exista wordpress.ro😛
    eu iti corectez la mine, da am observat ca asa pui mereu (eu mai intru pe bloguri pornind de la un comentariu, e mai comod)🙂

  6. als Says:

    deci ck nu e ok (mai simplu!)


  7. e ciudat ce citesc aici, am impresia că, dincolo de poezie, de cărţile propriu-zise sau de interviurile pe care le dau (mi se pare simpatic, zum cititor, că îţi displace atât de mult ce scriu, dar îmi urmăreşti până şi interviurile mai obscure), faci un fel de proces de intenţie în care din start n-am nici o şansă. iar acest proces de intenţie nu are, fireşte, nici o legătură cu plăcerea lecturii, cum nici cu posibila comunicare pe care ai putea-o avea cu o carte sau cu un autor. mie când ceva nu-mi place câtuşi de puţin, nu mă dau peste cap să demonstrez că autorul e un zero, pur şi simplu-l ignor… „valoroasă” sau „nevaloroasă” cum o fi poezia mea (iar eu nu scriu numai poezie, cu toate că deocamdată, e drept, nu am publicat nici o carte de critică sau eseu), evidenţa e că te-ai îndreptat spre cartea asta având în minte nişte idei pe care nimic nu ţi le-ar fi putut schimba. ceea ce cred că e bine pentru echilibrul tău interior.

  8. Alexandru Says:

    @zum: mi-e şi frică să mă gîndesc cum o să vorbească CK despre poezia lui peste vreo 20 de ani🙂

    Mă întreb care sînt zonele alea pe care le-a atins el şi nu le-au atins alţi poeţi recenţi.

    @capricornk13: Nu ştiu ce să zic cu banalul şi ternul de care zici tu. Există poezie emoţionantă făcută din ingrediente aparent banale şi simple – ai citit ”Nimicul” lui Mircea Cărtărescu, nu?

    (Nu mai ştiu cine zicea că nu există stil simplu, că tot ce pare simplu în materie de stil e căutat, lucrat (Nabokov?), cînd e vorba de literatură bună.)

    Dar nu cred că ck are vreo legătură cu poezia de grad zero, ziceam altceva de imaginile lui. Nu înţeleg de ce spune A. Terian că discursul lui ck e ”lipsit de orice veleităţi ornamentale”, mie mi se pare invers🙂

  9. capricornk13 Says:

    @zum: e a patra oara cand incerc sa pun un comment si-l pierd, deja am uitat ce vroiam sa spun!🙂
    eu intru direct logata la tine, nu scriu nimic adrese sau ceva, deci e foarte ciudat ca apare gresit…🙂
    despre ck m-am chinuit sa fiu cat mai concreta posibil in insemnarea mea, nu stiu cat mai pot sa sap, dar incerc; ce tie ti se pare pretios (iar poezia pe care ai pus-o tu mai sus exemplifica perfect si punctul tau de vedere si al meu!) mie mi se pare pe bune, cred ca asa functioneaza imaginatia lui; construieste senzatii din imaginile care-i vin in cap, asa ilustreaza el sentimentele; continuu imediat, ca sa nu-l mai pierd si pe asta, in alt comment

  10. capricornk13 Says:

    mie imi place cum sugereaza sentimentele astea fiindca imaginile respective tin pentru mine; pe text – fructele sunt durere, treptele indiferenta lumii la ea, distanta te face sa-ti fie teama (de singuratate) si sa-ti doresti pe cel pe care l-ai pierdut si mai tare (din orgoliu ranit?), copacul ars e iubirea pierduta, semnul care nu mai e permis e imposibilitatea de a mai spune ca iubesti cuiva care nu te mai aude sau nu-i mai pasa, iar finalul e mangaierea la care tanjesti, parasit si neajutorat, in timp ce simti cum celalalt isi construieste alta fericire fara tine; exact cum spui tu, trebuie sa intelegi ce a vrut sa spuna, insa mie mi se pare ca el asa stie sa-si exprime sentimentele, nu c-ar cauta imaginile cele mai poetice pentru ele…
    @alexandru: ai dreptate cu ceea ce spui despre tern si banal, insa nu cred ca asta exclude ca procedeul lui ck pe care am incercat sa-l explic mai sus sa fie valabil; daca el reuseste sa-mi transmita ceva prin imaginile alea probabil ca nu e chiar atat de inutil pompos, nu stiu ca sa mai zic… si da, e ornamental, insa mie asta nu mi se pare in mod necesar ceva rau

  11. zum Says:

    @ un anotimp in berceni: uf, multumesc de comentariu, mi-e tare frica de scriitorii care circula pe net dar incerc sa nu ma las intimidata🙂
    de cartea asta m-am apropiat doar cu foarte mare curiozitate, nu aveam idei fixe. oameni in a caror opinie am incredere au vorbit foarte frumos despre „poezia lui Komartin”, asa ca eram curioasa. citisem si eu un pic pe net, dar nu poti sa te bazezi pe asta. am luat Circul, ca l-am gasit usor si am luat si Anotimpul, fiindca o carte nu-i de ajuns, nu pot sa zic ca imi place sau nu un scriitor dupa doar o cartulie. nu mi-a placut, asta e. am citit interviuri si cronici si ce-am mai gasit pe net fiindca asa-s eu, curioasa, caut sa inteleg si sa vad ce gasesc altii. si vorbim aici despre un poet important, chiar daca nu-mi place mie, nu-mi vine sa-l „ignor”🙂
    (nu urmaresc interviurile, dau si eu un search si citesc ce gasesc.)
    imi pare rau daca am fost prea dura. voiam doar sa-mi exprim dezamagirea. nu am avut idei pe care nimic nu mi le-ar fi putut schimba, ba chiar ma asteptam sa gasesc ceva minunat, deci schimbarea a fost mare. asa ca nu stiu cum stau cu echilibrul interior😛

    P.S. si nu m-am dat peste cap sa demonstrez ca autorul e un zero, nici n-as avea de ce sa fac asta. am incercat sa explic cat mai clar cu putinta de ce nu-mi place. mi se pare corect si fata de autor sa fac asta (nu numai fata de mine).

  12. zum Says:

    @ capricornk13: oooof, vezi, cand imi zice cineva chestii de genul „mi se pare ca el asa stie sa-si exprime sentimentele” ma pierd cu totul si nu mai stiu ce sa zic. eu ma astept si de la scriitori, si de la cititori sa-si foloseasca si creierul, nu numai inima cand scriu si citesc. de-aia am probleme cand mi se spune eu asa am simtit, el asa a simtit. revin mai incolo, stai sa ma mai gandesc un pic😀
    (ciudat cu wordpress-ul, o fi vrand sa fie .ro neaparat🙂 )

  13. zum Says:

    @ capricornk13: bun, sa explic ce-am vrut sa zic mai sus ca dupa aia par nepoliticoasa: inteleg perfect reactia emotionala la poezie, e normal, se-ntampla etc. se-ntampla nu numai la poezie, ci si la muzica, filme, romane (desi muzica si poezia par a fi cele mai atinse de astfel de reactii). eu cand imi proiectez emotiile pe o poezie sau pe un cantec zic asa – bai, stiu ca nu-i cine stie ce de capul ei, da’ imi place fiindca vorbeste cu mine, fiindca imi aminteste de nu stiu ce, fiindca de-astea. e ok, dar incerc sa nu fac confuzii intre emotiile mele si altceva. literatura nu-i numai despre / pentru emotiile proprii, sau nu numai pentru unele dintre ele.🙂
    acum n-as vrea sa ma lansez in generalitati despre cum vreau eu sa scrie scriitorii😀 dar ma astept ca atunci cand publica o carte sa se uite la ea din mai multe unghiuri, sa nu fie doar ce si cum au simtit ei in momentul in care au scris-o. adica sa nu fie scrisa doar cu inima, ci si cu creierul. si banuiesc ca asa fac, vezi diversele variante ale unei poezii (cum mai apar acum pe net) si rezultatul publicat pe hartie. de exemplu. deci asta cu „asa stie sa-si exprime sentimentele”… well.

    lasand la o parte toate astea, inapoi la fructele noastre: tu imi explici ce inseamna fiecare cuvant, eu iti spun ok, o fi asa, dar de ce trebuie sa avem la un loc, in cateva randuri si fructele aspre si alungite ca niste tipete si distanta care „s-a insinuat viermănoasă adâncind ca printr-o coapsă in rut flama senzuală / a unei / înfricoșate atingeri” si lauzele alea care vin dupa etc. nu e prea inzorzonat? nu se pierd durerea si distanta printre floricele?

    cred ca vorbim asa pan’ la anu, tu o sa-mi zici ca pt. tine functioneaza, eu ca e prea mult.🙂 in fine, se pare ca mi-e mai greu sa explic decat credeam. hai ca mai citim si vedem ce mai credem si dupa aia, o sa reiau si eu anotimpul in curand.

  14. als Says:

    eu crek poetul, prin titlul cartii sale ‘un anotimp in infern’, vrea sa sugereze faptu k in berceni e in/un infern (‘anotimp in infern’ = anotimp in berceni).

    nu am citit cartea, dar crek asta se desprinde din titlu. (si-l intelegem! berceni, militari etc – cine vrea sa locuiasca acolo??)

  15. als Says:

    l.e.: am uiat sa spun esentialu; si anume k poezia este dspr spatiu locativ

  16. capricornk13 Says:

    @un anotimp in berceni: nu e rau intentionata nici nu are idei fixe, promit🙂
    @zum: da, e valabil punctul tau cu creierul folosit, am sa ma gandesc la asta; oricum, e clar ca eu, cel putin, am numai de castigat din discutia asta si-ti multumesc; nu m-am gandit niciodata atat de mult la motivele din care mi-a placut ceva ca acum🙂
    nu e falsa politete, ma enerveaza destul de tare ca sunt cel putin pe jumate de acord cu tine😀

  17. ora25 Says:

    nu gust. nu-i nimic că nu gust. n-aş da vina pe autor. în schimb găsesc critica cea elogioasă drept vicleană şi de rea credinţă.😀

  18. zum Says:

    @ capricornk13:😀
    tot ce sper eu acum e sa nu intelegi ca nu-mi place komartin doar fiindca scrie greu si cu multe figuri de stil. imi place destula poezie ‘complicata’. problema e cum e facuta poezia asta. aici nu merge. in fine, cum ziceam – mai citim, mai vorbim🙂
    (sa nu uit: tu ti-ai luat Lucrari in verde a Simonei Popescu?)

    @ ora25: a, pai nu dam vina pe autor, sigur ca nu. critica, in schimb, e vinovata.😀

  19. capricornk13 Says:

    @zum: da, mi-am cumparat-o, insa e prin vreo cutie acum😀

  20. zum Says:

    punem aici, ca bibliografie, autocritica lui claudiu komartin. desi numai autocritica nu e😛

  21. Alexandru Says:

    Mda, cît umor în autocritica asta🙂
    Şi mi se pare că citează cîte ceva din postarea ta, frumoasă replică : )

  22. zum Says:

    @ Alexandru: pai nu citeaza. preia si zice ca-i autocritica. macar sa fi pus niste ghilimele, ceva. deh, finutz🙂

  23. white noise Says:

    @zum – ar fi fost mai bine sa fi vazut varianta pe hartie. care are italice si altele.

  24. zum Says:

    @ white noise: a, ok, asta e altceva. pacat ca n-au pus textul cum trebuie si online, i-ar fi scutit de nedumeriri pe cititorii rautaciosi ca mine🙂

  25. Alexandru Says:

    @zum: de parcă cu ghilimele sau italice ”autocritica” aia ar fi cu totul altceva : ) laisse tomber.

  26. Raluca Says:

    exercitul acela, asa zis”autocritic”,l-as fi numit amuzant,daca l-as fi citit intr-un alt context,cu alt titlu:))ii dau dreptate caligrafului.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: