medium = message

Astazi ne-am adunat patru blogari cucuieti sa discutam despre bloguri. Ce-a iesit cititi mai jos, apoi poftiti de va dati cu parerea (sunt sigura c-aveti, toata lumea are o parere cand vine vorba de subiectul asta🙂 ).

(Bazaconia din poza de mai jos e the map of internet. Brrr! Desi e dragalasa cumva.)

***

strelnikov

abia recent a’nceput sa ma intereseze blogul [ca si concept]. un timp mi s’au parut atractive listele de discutii, yahoo sau google groups, cu structura lor mai putin ierarhica si mai adecvata, macar in teorie, dezbaterilor de idei, scrisului.

anyway indiferent ce potential aveau moda lor s’a dus. blogul in schimb is here to stay, nu pare sa existe alternativa serioasa pe net so far, twitter facebook myspace & co sunt totusi prea specializate sau minimale – dimpotriva functioneaza excelent ca accesorii pt blog.

in situatia asta o’ntrebare devine legitima [de unde si tema actualei discutii]: pentru ce tip de comunicare, pentru ce gen de literatura e ideal acest instrument/mediu? sa fie [ca si vechile yahoo groups etc] pur si simplu o cale de’a transfera – in lumea www – aceleasi obsesii literare care’n urma cu un secol sau deceniu ar fi esuat in paginile vreunei reviste c’o suta de cititori, sau mai precis intre copertile jurnalului ascuns sub saltea? apare ceva fundamental nou – din toata viermuiala asta ticnita [55000 de bloguri numai pe zelist, in ro.. mare parte din ele scrise de artsy ppl ca mine si ca voi]?

sincer nu stiu. ok, am o lista micuta de quotes [initial am vrut sa le linkez aici, p’orma am renuntat] interesante, idei entuziaste sau apocaliptice vis a vis de blogareala.. si am o colectie micuta de bloguri indraznete.. dar realmente habar n’am. foarte posibil ca peste 5 sau 10 ani majoritatea blogurilor sa dispara cum au aparut si everybody sa migreze spre altceva. sau..

***

Oceania

orice s’ar zice, azi se citeste mai mult ca niciodata. dar, evident, se citeste in mai multe feluri. si, tot evident, se scrie in mai multe feluri. intr’un fel citesti si scrii fictiune, literatura; in alt fel citesti si scrii hiperfictiune, hiperliteratura.

ma intreb daca literaturii ar trebui sa’i fie frica de tehnica, de viitorul digital al textelor, de internet si de hipertext? si cand spun asta nu ma refer neaparat la carte, ca obiect, ci la literatura in general si la roman in special.

odata cu explozia blogurilor, multa lume s’a apucat de scris pt acest format. e plina blogosfera de penite, mai mult sau mai putin talentate. se naste aici o intrebare nelinistitoare pentru unii: e posibil ca blogul sa contamineze pana la urma literatura? daca ne gandim bine, romanul, de exemplu, a fost mereu contaminat. romanul insusi este o contaminare, dupa cum spunea undeva Antoine Compagnon.

dar eu nu vreau sa vorbesc acum de literatura de blog, mai mult sau mai putin valoroasa, care se aseamana cu literatura traditionala. a scrie literatura de blog ca pe hartie, nu cred ca trezeste vreun interes special. caci aceasta nu va fi decat un fel de fictiune in alt format, in niciun caz hiperfictiune, hiperliteratura, adica un alt fel de literatura.

pentru mine, cel mai interesant mod de’a publica fictiune pe blog apare atunci cand autorul nu’si publica numele, cand cel care scrie e o fantasma, caci semnatura ar fi un obstacol atunci cand vrei sa suspenzi realitatea. ma refer bineinteles la romanul blog [blog novel] scris la persoana intai, a carui actiune se desfasoara in timp real, unde realitatea afecteaza textul iar cititorii au voie sa interactioneze cu personajul prin intermediul comentariilor. si, cel mai important, autorul nu apare niciodata mentionat in teritoriul fictiunii.

ei bine, trecerea asta de la lumea veche la necunoscut – de la textul literar al lumii solide la textul literar al lumii lichide, de la material la imaterial, de la timpul indelungat la imediatul absolut – nu’i decat un pas. hiperliteratura poate fi literatura viitorului, asa ca mi se pare normal sa ne intrebam daca genul asta de scriitura va duce la aparitia unor romane bune? cred ca da. cu conditia ca romanul sa nu uite literatura, ca hipertextualitatea sa includa intertextualitatea. presupun ca romanul viitorului va incorpora imagini si sunete, dar si literatura care ni se va oferi intr’o lectura hipertextuala, plina de link’uri. locul lui va fi, bineinteles, online.

scriitorii traditionali sunt inca reticenti la asta. dar lucrurile sunt de’abia la inceput iar naratorii multifatetici [in acelasi timp scriitori, designeri web, fotografi, programatori] au inceput timid sa descopere noul format. mai devreme sau mai tarziu li se vor alatura altii, si o vor face pentru ca nu exista limite cand vine vorba de o literatura a viitorului, pentru ca cititorii sunt avizi de o noua forma de fictiune si, mai ales, pentru ca feedback’ul se transforma intr’o sursa nesfarsita de ucenicie. atat pentru ochii care contempla spectacolul, cat si pentru mana care scrie povestea in intunericul ireal. fara chipuri, nume sau prenume.

***

Adina

urmaresc de ceva timp discutiile de la noi si de aiurea despre bloguri si despre statutul lor; din cate am vazut, in SUA bloggerii sunt tot mai mult asimilati ziaristilor si pot primi acreditare la diverse evenimente [lansari de carte, conferinte si asa mai departe]. din 2008 ei pot sa si castige diverse categorii de premii Pulitzer [si au facut’o deja]. tot din SUA vin vesti despre bloggeri de nisa – literatura, moda, grafica sau recenzii la ele si la altele de acest gen – care isi ataseaza cate’un editorial in presa tiparita sau ai caror proprietari sunt bagati in seama serios de presa traditionala. sa spunem deci ca in acea zona blogul este o modalitate consacrata de comunicare/publicare. in Europa, din cate vad, lucrurile stau putin altfel; revistele de cultura gazduiesc adesea texte combative sau macar interogative care pun probleme spionase: conteaza parerea cuiva daca nimeni nu i’a cerut’o [sau nuvela cuiva daca nici un editor nu a girat’o]? are dreptul un om despre care nu cunoastem nimic [calificare academica sau la locul de munca, varsta, nume, cerc de cunostinte] sa influenteze parerea cititorilor/sa se exprime public/sa publice o nuvela? va duce oare undeva agitatia asta electronica sau e doar o moda stupida? interogatiile acestea, care migreaza uneori spre acuze, pot descuraja unele suflete dornice de comunicare pe cai electronice sau pot sa ofere notorietate unor bloggeri sau critici de’ai lor, dar in ambele cazuri discutia are in centru nu continutul oferit de blog ci forma in care el e publicat, autorul sau alte subiecte conexe. blogul si bloggerii au deci statute diferite in diverse parti ale lumii; ei pot sa faca oriunde literatura sau recenzii sau investigatii, fiind iubiti mai mult sau mai putin pentru ele in functie de caracteristicile audientei lor. cei din zone mai analitice, sa le spunem, au avantajul accesului la teorii elaborate despre ei si despre ce fac; cei din restul lumii isi scriu textele bune sau proaste, sunt cunoscuti sau nu si scutiti de interogatii privind sensul si menirea si dreptatea si slavirea. ambele directii permit aparitia literaturii si-a recenziilor publicate pe bloguri si o eventuala faima [conditionata, bineinteles, de anumite aspecte ca bunul simt, elocinta, cunoasterea terenului si multe alte minunate trasaturi]. nota: toate cele spuse mai sus se refera la oameni banali si la blogurile lor, prin asta excluzand vedetele de renume national sau mondial din orice bransa, criticii de moda, politicienii, primariile si asa mai departe.

***

zum

Ma tot gandeam cum sa-mi incep textul de azi cand, pe blogul lui Scott Esposito, am dat peste o insemnare cu cel mai sugestiv titlu din lume – The Death of the Blog. Hopa, imi zic, stai sa vezi ca in timp ce noi aici analizam si comentam ca blogurile sunt inca la inceput, prin alte parti blogul e deja pe duca si oamenii scriu pe twittere si facebookuri.

Desi e o exagerare asta cu moartea lui, blogul e deja aproape o vechitura. Cu toate astea, prin revistele si blogosfera din Romania sunt in toi discutiile despre ce este un blog, cat de bun sau rau e, daca merita luat in seama si asa mai departe. Se face profilul blogarului, se despica firul in patru, se fac anchete (se fac?), inca nu stiu care-s concluziile. Opinia majoritatii pare a fi ‘blogul e o prostie, blogarii niste tampiti’, de unde se vede cat de la inceput suntem.

Eu una am luat blogul ca atare, fara sa ma gandesc prea mult ce inseamna el de fapt. L-am vazut mai degraba ca pe un salon unde ma-ntalnesc si vorbesc cu oameni care au aproximativ aceleasi preocupari ca mine. Un fel de skype extins. Nu mi-a trecut prin cap nici sa-l consider o revolutie, nici sa-mi fie frica de el (o fi si o chestiune de varsta aici, daca e sa-l credem pe Douglas Adams, cred ca am ‘prins’ blogurile la timp – ‘anything that gets invented after you’re thirty is against the natural order of things and the beginning of the end of civilisation as we know it until it’s been around for about ten years when it gradually turns out to be alright really’).

Apoi, uitandu-ma un pic prin vecini, am constatat ca au cat de cat dreptate cei care se plang ca blogul le-a dat unora (multora) posibilitatea de a napadi netul cu ganduri si creatii intime si indoielnice. Ca blogul e inca folosit mai degraba pe post de jurnal intim, scris in vazul lumii dar nu foarte diferit de cel din carnetelul cu cheita, decat vazut ca un mediu nou si exploatat ca atare. Ca nu avem inca niste criterii bune de evaluare a blogurilor – le folosim in general pe cele din cazul textelor pe hartie, ceea ce-i destul de nepotrivit (ati observat ca blogurile considerate ‘bune’ sunt cele care difera destul de mult de stilul textului tiparit?) Ca nu ne jucam suficient, ci incercam sa scriem ca la revista – de ce? Revista e revista, blogul sa fie blog. Pe de alta parte, mi se pare ca de vreun an incoace lucrurile stau ceva mai bine. There’s hope.

Cum nu am spatiu sa scriu mai pe larg despre nici una dintre chestiunile de mai sus (si nici cunostintele necesare, astea fiind doar niste observatii de amator), inchei cu doua exemple. Doua bloguri care, mi se pare mie, folosesc foarte bine ‘mediul nou’ care ni s-a pus la dispozitie – unul ii apartine lui crocolili, celalalt e blogul cu sms-uri al Verei. Enjoy!

Explore posts in the same categories: the sessions

26 comentarii pe “medium = message”

  1. strelnikov Says:

    d’accord cu vera [crocolili abia acum il descopar] totusi problema e ca scrie infiorator de rar. gen o data pe luna🙂

  2. als Says:

    nu, nu toti blogherii sint timpiti, dar da, blogu e o prostie😉

    ps nu vad ‘noutatea’ din cele 2 exemple… nu zic k nu-mi place blogu verei, da unde e marea jmekerie, k mie-mi scapa?

  3. zum Says:

    @ strelnikov: eu nu tin sa se scrie des peste tot. sigur, daca ai un blog de stiri si chestii de-astea tre’ sa scrii des, altfel n-ai de ce sa tii blogul. dar bloguri cum e al verei (sau al lui crocolili) zic eu ca pot functiona si asa, cu o insemnare pe luna sau cand are chef / inspiratie / timp autorul. la ele se vede o directie, o idee in jurul careia brodeaza, de-aia le-am dat exemplu (excludem blogurile participante la sesiune, evident😀 ). plus ca na, sunt perioade… uneori se poate scrie zilnic, alteori nu scrii 6 luni. eu zic ca-i ok. cand blogul mai creste descoperi ca ai acolo un obiect frumos si inchegat. mie-mi place sa citesc si bloguri pe care nu se mai scrie, depinde doar de cum le-au gandit autorii.
    hai c-am scris prea mult, nici eu nu mai stiu ce voiam sa zic🙂

    @ als: da’ n-am zis c-ar fi vreo maaare smecherie, am zis doar ca folosesc blogul intr-un mod misto. crocolili se joaca frumos cu texte si imagini (imi place foarte mult si nu seamana cu nimic din ce-am mai vazut eu prin blogosfera ro), vera scrie despre carti (si filme) intr-un mod simpatic si potrivit cu online-ul, unde trebuie sa fii scurt, eficient, orginal, bla bla bla. nu? zic si eu. plus ca sms-urile pentru scriitori scrise pe hartie n-ar avea acelasi farmec pe care-l au pe blog (unde cei carora le sunt adresate mai si raspund uneori).
    iar blogul nu e o prostie. sa scrie oricine ce vrea, de citit citeste numa’ cine e interesat sa citeasca.😛

  4. strelnikov Says:

    @als: btw [daca tot ati scris despre asta in interviul din rev de cultura] aveti vreun exemplu favorit de blog/site [nu din ro!] care sa corespunda modelului pe care l’ati schitat acolo?

    ..cel mai bun ex de genu asta la care ma pot eu gandi e jurnalu lui codrescu. apar din cand in cand brilliant thingies, colaje, multimedia etc:

    http://www.corpse.org/index.php?option=com_content&task=view&id=591&Itemid=1

    @zum: yup chestia cu postatu des e problematica, in sensu ca cine scrie des scrie si’o groaza de tampenii, inevitabil nu mai arata blogul asa „frumos & inchegat”🙂

    totusi vera scrie prea rar..

  5. als Says:

    @zum: si mie-mi place ce/cum scrie vera (crek am zis dja), da alea sint ‘sms’-uri cum sint eu papa ratzi…
    pt k 1 sint prea lungi pt asta & 2 niciun sms nu incepe cu ‘draga cutarik’!

    @strelnikov; codrescu da, mai degraba; dar, dupa mine, medium-ul ink nu si-a gasit mesajul, k sa zic asa… adik e medium – message (sau tedium = massage), nu ‘medium = message’, if u see what i mean😉

  6. Alexandru Says:

    @all – În sfîrşit, văd şi eu pe bloguri o discuţie normală despre bloguri, fără apocalipticisme gen piere cartea, se duce naibii Cultura etc. : )

    M-aţi lăsat, totuşi, un pic sur ma faim – credeam că o să răspundeţi pînă la urmă la o întrebare care apare în trei din cele patru texte cucuiete – ”pentru ce gen de literatura/comunicare e ideal acest instrument/mediu?” Sau nu ştiţi? : )

    @Zum – cred că ai dreptate – blogurile ”culturale” sau ”de cărţi” din ro se definesc prin referinţa la ”cultura pe hîrtie”, că vor să se apropie sau că vor să se distanţeze de ea (mă întreb dacă în Franţa – pays littéraire – o fi la fel). Poate-ar fi bine sau ar fi ceva nou dacă s-ar elibera de referinţa asta.

    Pe de altă parte, zici că noutatea blogului ca mediu nu e încă exploatată cum trebuie. ”…nu ne jucam suficient, ci incercam sa scriem ca la revista – de ce?” Dar CUM ar putea fi exploatată? Zici că textele pentru blog ar trebuie să fie scurte, eficiente, conviviale, jucăuşe – da, dar caracteristicile sau exigenţele astea s-ar putea aplica foarte bine şi la rubrici de prin reviste. Care-ar trebui să fie diferenţa specifică a textelor de pe un blog?

    (şi nu-s de acord cu împărţirea aia strictă între Reviste şi Bloguri. Nu (mai) e aşa, nu toate revistele seamănă cu ”Jurnalul literar” – zic de el pentru că într-o vreme era prăfuit rău -, ai văzut cum e dilema veche nouă, plus că unii ”oameni ai hîrtiei” au scris toată viaţa lor la un fel de blog personal, Radu Cosaşu de exemplu. Generalizînd un pic excesiv, aş spune că literatura bună din toate timpurile a fost literatură de blog personal : )))

  7. Vera Says:

    acu’ m-am prins si eu ca se vorbeste despre mine p-aici si-am zis sa „lamuresc” unele chestii.

    draga als, desigur ca SMS-urile nu incep cu draga cutarika🙂 puteam sa-i zic blogului „epistole”, daca e sa ne luam dupa asta, dar mie mi-a placut alaturarea lui Mann cu SMS, adik mura-n gura explicind, something old featuring something new🙂 ca de la domnul Mann m-a si apucat pe mine blogareala, ceea ce mi s-a parut funny…

    dear mr strelnikov, de scris scriu f rar, intr-adevar, pentru ca – culmea! – eu nici nu vreau neaparat sa am blog :)) mereu zic ca ma las, dar se intimpla sa ma entuziasmeze ceva in asa hal (literatura, film etc) incit nu pot sa rezist si postez ceva. fixul meu e sa nu scriu niciodata doar de dragul de a scrie, sa nu-mi fac o „obligatie” din a scrie pe blog, pentru ca mi-as strica placerea.

    draga zum, merci de pomenire :)) sa stii ca mie nu mi se pare nici o smekerie blogul meu, nu mi-am propus nimic cu el, chiar ma si mir de fiecare data cind apare mentionat pe undeva gen roblogfest, dilemateca (nu fac pe modesta…)

  8. als Says:

    @vera: cu riscul de a parea cretin, eu tot nu vad dc tbuiau sa fie (asa zise)’semeseuri’… dc nu ‘tweets pt dl mann’, k totusi twitteru e pe net, in timp ce sms-urile, nu??

    in rest – de acord cu zum & strelnikov k medium-ul nu e exploatat suficient. dk ‘toata literatura (buna) e o forma de blog personal’ (cum inceark un paradox deja-fumat dl caligraf), sa-ntelegem k blogul a trecut in ‘domeniul public’, devenind teritoriu al literaturii so-so/oarecare/proaste? nu suna f incurajator…😉

    cum spuneam cu alt prilej & in alt loc: la cit de ‘inovator’/’avangardist’/u-name-it se vrea netul, blogul pare (ink) un fel de ionel teodoreanu in era it😛

  9. Vera Says:

    als, it’s just a name, nu incerc sa sintetizez vreo platforma-program cu el🙂 in plus, nu-mi place twitteru’ si nu-l folosesc, deci n-ar fi fost o optiune. daca vrei, sms = mesaj, in general.

  10. Alexandru Says:

    @Vera: mie-mi place ca scrii rar si te inteleg : ) eu, cum am de scris toata ziua la serviciu, cu deadlineuri, mi-am facut blog ca sa NU scriu pe el, nu ma simt deloc obligat sa-l ‘alimentez’. E un fel de blog-urs, hiberneaza si vara : )

  11. zum Says:

    @ Alexandru: hehe, nu stiu cum o fi-n Franta, poate ne spui tu. eu citesc doar cateva bloguri in engleza si vreo 2 in italiana, dar pe-alea pur informativ, nu sunt ceva spectaculos. in franceza doar pe domnul Assouline. cred c-ar trebui sa ma uit si eu mai mult pe la altii.
    nu stiu sa spun CUM ar trebui folosit blogul si nici nu vreau, nu mi-am propus sa-i invat eu pe oameni cum sa scrie🙂 (sunt altii mult mai potriviti pt. asta). dar as vrea sa vad mai multa imaginatie, tu nu? si nu imaginatia mea repetata de o suta de mii de ori, ci multe imaginatii diferite, de-aia n-as spune CUM nici dac-as sti.😀
    iar faptul ca tu nu prea scrii pe blog e in ton cu tema blogului. de la Bartleby si scriitorii care refuza sa scrie ai inceput, nu? vezi, si tu faci ceva interesant: un blog pe care nu se scrie.😛

    @ Vera: mie mi se pare foarte simpatic ce faci tu acolo, sms-uri, scrisori sau cum le-oi numi (si mie-mi place la nebunie cum suna sms pentru domnul mann). e un ‘blog cultural’ (nu te superi ca-i zic asa, da?🙂 ) mai altfel. imi pare rau ca nu scrii mai des (egoismul…), dar e cum vrei tu, stiu si eu asta. si e bine asa🙂
    de altfel nici baietii de la O carte intr-o fraza nu scriu cate-o fraza😀

    @ all: am senzatia ca voi cititi mai multe bloguri de pe la altii decat mine. poate-mi ziceti si mie cateva din astea mai deosebite. fiindca, e drept, problema-i ca-s enorm de multe si ca inca nu stiu cum sa le gasesc pe-alea misto (nu in ro, acolo e cat de cat simplu)

  12. Alexandru Says:

    @zum: Nu-ti ceream o reteta detaliata de scris pe blog si care sa fie aplicata de toata lumea : ) Dar, din mom ce spui ca blogul e un mediu nou care nu e exploatat adecvat, e logic sa ma intreb sto delati? si mai ales cum? : )

    (da, din punctul ala de vedere blogul meu e din ce in ce mai interesant : )))

  13. zum Says:

    @ Alexandru: ba da, e logic. dar eu nu stiu exact ce si cum sa spun. e o senzatie asta, mi se pare mie ca se poate mai mult si mai altfel (iar blogul lui crocolili insist in continuare ca e mai altfel si ca e un exemplu bun. asta pana ma contraziceti🙂 ). nu stiu exact ce si cum ar trebui facut. stiu insa ca nu-mi place sa citesc bloguri cu texte scrise ca pe hartie. si asta nu inseamna plictisitoare sau mai stiu eu ce altceva rau, dar scrisul pe hartie – sau ‘la revista’, daca vrei – impune parca un alt stil. uite, du-te la o revista, care vrei tu, una care-ti place. ia de acolo recenziile de carte sau de film sau de ce vrei tu. pune-le pe un blog. iti place sa-l citesti? ii vezi rostul? (altul decat de a face articolele respective sa ajunga mai repede la mai multi). ca sa aiba un sens, blogul ar trebui sa fie altfel. cum altfel, asta ramane sa descoperim incercand, probabil. sau poate altii au descoperit deja si nu stim noi.
    cam asta vreau eu sa zic cand spun ca revista-i revista si blogu-i blog. nu ca revista e rea, scortoasa, prafuita, stii ca nu sunt printre cei care se plang de asa ceva. (plus ca eu citesc o tona de reviste, de la noi si de-aiurea. le citesc ca-mi plac, nu-mi trece prin cap sa le cred prafuite).

    altfel, ma gandeam ca poate iese o discutie si ne dam cu totii cu parerea cum ar trebui facut. ca daca eu stau aici si voi ma intrebati… cred ca bag capu-n pamant😀 si oricum nu iese nimic fiindca nu prea stiu ce si cum. dar asa, din comentariu-n comentariu, cine stie…

    (ce-ai intrebat tu acolo pe ruseste?🙂 )

  14. Vera Says:

    zum, adik vrei sa zici ca blogu’ ideal ar trebui sa fie mai experimental, mai suprarealist, ludic & fara limite, sa jongleze cu toate formele de exprimare, ceva de genu asta? ar fi cool, intr-adevar🙂
    dar eu cred, banal, ca lumea virtuala e fix ca aia reala. cum era caietul oglinda elevului, asa e si blogul oglinda „stapinului” sau real, un fel de prelungire virtuala. asa ca pina la urma totul tine de omul din spatele blogului. pina n-o sa fim noi, astia realii, mai altfel (cum zici tu), nu cred sa fie prea multe bloguri mind-blowing.

    apropo, via luiza am aflat de acest frate mai mare si colectiv al sms-ului pt domnul mann:
    http://letterswithcharacter.blogspot.com/
    foarte misto!!

  15. zum Says:

    @ Vera: eu cred ca noi astia realii suntem mai altfel, trebuie doar sa ne scuturam un pic. sau sa asteptam sa creasca astia mai mici, care-s nascuti cu blogul sub nas, sa vedem ce fac ei din el🙂
    (si sunt sigura ca exista destule bloguri din astea cum vreau eu, da’ nu stiu unde-s)

    foarte misto blogul ala!🙂

  16. strelnikov Says:

    deci lol! [btw chiar voiam sa ma reapuc de moby dick] chiar tare blogu ala.. bai ce’nseamna idei adevarate.. simple & misto.

    http://letterswithcharacter.blogspot.com/2010/05/herman-melville-moby-dick-1851.html

    Dear Ishmael,

    I know you think that your intended audience is deeply ignorant about whales, but rest assured that many of us have learned about them in school. Please stop with the woodcut print reviews and return to the story.

  17. als Says:

    @vera & zum: ‘de altfel nici baietii de la O carte intr-o fraza nu scriu cate-o fraza’ – habar n-am k nu-i citesc, dar dk da, alas! or fi si ei alergici la twitter?😉
    mie twitteru e singura dintre ‘inventiile astea moderne’ (lol) care-mi plac, pt k e ‘minimalist’… e perfect pt k obliga la concizie, lucru de salutat in ac epok de grafomanie it; si, da, poti scrie dspr ORICE in ‘decit’ 140 semne! ;P

    (cit dspr ‘letterswithcharacter’ – vorba aia: ‘asa, DA’!)

    @strelnikov: un blog f misto (de film) este al lui cinesseur

    mie ‘mi s-au facut’ 2 bloguri, dar stau neatinse & parasite ever since. mi-ar fi placut sa fac kiar eu un blog – care sa se keme ‘ceci n’est pas un blog’ – & care sa ramina, de asemenea, virgin; dar ar fi mai mult un gag, asa, k atare nu vad sensu efortului de a-l face & rostu neefortului de a nu-l citi pt k nu e nimic pe el…

  18. strelnikov Says:

    d’accord, cinesseur e misto.

    anyway dvs aveti un blog-in-situ🙂 pe liternet. lipsesc totusi micile note malitioase din dilema, care faceau un sfert din farmecu revistei.

  19. als Says:

    lasa, nu mai bag ‘malitiozitati’, k am dja destui dusmani😉

    thx anyway!


  20. evident ca sunt unii blogari care scriu mai fain decat multi jurnalisti buni, cum sunt si unii jurnalisti care scriu mai bine decat multi blogari buni, e un lucru comun. ideea e ca e bine ca sunt bloguri, i-a mai pus putin pe jurnalisti pe jar – a aparut concurenta. nu se poate pune problema ca blogurile nu-s bune sau ca sunt inferioare jurnalismului.

  21. strelnikov Says:

    ok dragos, pan la urma sunt 3 intrebari distincte:

    o s’ajunga blogurile principala forma de lectura [pe net si nu doar] in deceniul asta [daca nu pt everybody – macar pt tineri sau pt intelectuali]?

    ce consecinte calitative vor fi [asupra blogurilor & asupra mediilor mai vechi, gen reviste, de’acum mai putin citite]?

    in fine intrebarea din postu asta [cum vor arata blogurile, ce aduc NOU, if anything].

    io nu’s foarte sigur pe raspunsuri, really. televiziunea [de ex] pot sa zic ca’i 99% junk, ca tampeste si merita abolita, lol, but i dont know about bloggin.

  22. literelibere Says:

    cand vine vorba de blog eu ma gandesc ca orice lucru are un sfarsit. insa, in acelasi timp, cel putin in acest moment, multe bloguri mor de inanitie pentru ca posesorii lor s-au plictisit de ele, dar apar multe altele noi care sa le inlocuiasca.

    vanitatea, dorinta de glorie, necesitatea de-asi spune opinia, chiar si generozitatea; toate chestiile astea cred ca garanteaza faptul ca blogurile, sau lucrurile derivate din ele, fac parte din viitor.

    dar, cel mai important lucru, dupa mine, e ca existenta fenomenului blog a schimbat deja, for ever, viitorul comunicarii. cu alte cuvinte, societatea. de acum incolo va exista mai multa fragmentare de opinii, de interese, de gusturi. si asta cred ca e un lucru bun. deci, prin asociere, cred ca si blogul este un lucru bun.


  23. @Alex Leo Serban:

    nu, nu toti blogherii sint timpiti, dar da, blogu e o prostie

    Nu, blogul nu e o prostie, blogul e pur si simplu un instrument. Daca pune mama pe el un prost, iese desigur o prostie. Iar asta nu e vina ideii de blog. User error. Replace user and try again. Daca in schimb pune mana pe el un om care are ce spune si stie cum sa o spuna, care are in acelasi timp si „fond” si „forma”, si idei si stil, iese ceva demn de atentie. Blogul e un spatiu unde te exprimi – conteaza daca ai sau nu ce exprima. Blogul ia forma ta.

    Imagineaza-ti pentru o clipa ca ai 25 de ani si nici un fel de relatii in „lumea hartiei” (culturala & jurnalistica). Nu ai lua in considerare blogul ca o oportunitate de a te eprima, de a te face cunoscut ?

    In schimb reticenta pe care o au unii fata de blog o am eu fata de Twitter si Facebook. Si desi am peste 30, nu cred ca am atins varsta aia de care vorbea Douglas Adams, de la care nu mai accept nimic nou – aceeasi reticenta o aveam fata de IRC, care a fost la moda inaintea blogurilor. (Btw, zum, tu n-ai inca 30? Ma surprinde.)

  24. zum Says:

    @ strelnikov: si eu as aboli televiziunea. de fapt nu, as schimba-o un pic – doar chestii live de la diverse evenimente (gen Jocuri Olimpice si de-astea). fara comentarii si opinii, fara nimic altceva.🙂

    @ literelibere: eu nu cred ca blogul o sa dispara foarte curand. e destul de nou totusi. dar astept cu nerabdare momentul cand nu vor mai fi atat de multe. sper sa ramana alea misto🙂

    @ bughi: haha, chiar ma gandeam cand o sa ma intrebe cineva ceva de genul asta. nu mor de placere sa vorbesc despre mine, asa ca n-o sa raspund decat ca in momentul in care am descoperit blogurile nu aveam 30. deci le-am prins la timp😛

    in rest, de acord cu ce spui tu.

  25. strelnikov Says:

    &oceania: pai buna parte din felu deosebit in care eu si cu tine vedem unele chestii cre ca deriva exact din ce zici mai sus:

    > de acum incolo va exista mai multa fragmentare de opinii, de interese, de gusturi. si asta cred ca e un lucru bun.

    discutia e lunga dar in esenta mie fragmentarea asta mi se pare o treaba rea. hai sa’ti dau un exemplu: tu ai un blog pe care scrii destul de mult despre muzica [contemporary classical mai ales] iar chestionabil.ro e un alt blog de muzica [electro minimal etc]. teoretic totul e perfect: fiecare e liber sa Exploreze, sa Descopere noi nise etc. concret – tu ai publicul tau, ei au publicul lor. n’o sa va intersectati niciodata [sau daca by chance o sa va intersectati va fi probabil fara urmari, din lipsa de repere comune].

    dont get me wrong: eu sunt exact in aceeasi situatie ca si tine. toti suntem asa. blogosfera se [auto]configureaza ca o infinitate de mici roiuri de bloage, aproape fara comunicare inte ele, & fara referinte comune.

    but again, discutia e lunga, nu sper sa te conving, just to make a remark.

  26. literelibere Says:

    stre’, da, remarca e buna, dar nu vad de ce trebuie sa purtam toti uniforma? cu alte cuvinte, de ce trebuie sa vorbim toti despre aceleasi lucruri si, eventual, sa avem aceeasi parere?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: