Berlin-Bistritz in 1000 (de fapt 1391) de cuvinte

Frizerul, pescarusul si floarea de colt

Festivalul de literatura de la Berlin s-a incheiat acum o luna, pe 25 septembrie la ora 10 seara, cu un concert Ada Milea & Romulus Chiciuc. Muzica ‘subtitrata’ (pe un ecran din spatele celor doi erau traduse in germana versurile cantecelor – obligatoriu, de altfel), lume multa (inclusiv o Herta Mueller mica si vesela), rasete, bisuri. M-a surprins si numarul spectatorilor, si pofta cu care radeau, o doamna din fata mea a facut chiar o criza de ras – ajunsese sa rada cu lacrimi la orice zicea Ada Milea, chiar si cand nu era cazul, radea tare de tot, molipsise tot randul pe care statea, se radea si in pauze. Ma bucur ca au venit asa de multi acolo desi se ajungea foarte greu, trebuia sa ocolesti mult pe jos printr-o ploaie nesuferita, circulatia fiind oprita pentru maratonul de a doua zi. Si bine c-au venit, asa au aflat si ei de Apolodor & fratii lui din Labrador.🙂

In afara de lecturile fratilor Florian si de cea a lui Radu Aldulescu am mai ajuns doar la Svetlana Carstean si T.O. Bobe. Doi dintre scriitorii mei dragi, pe Svetlana Carstean o mai vazusem anul trecut, la noaptea lunga a poeziei tinere romanesti, pe T.O. Bobe l-am vazut acum pentru prima oara. S-a citit din Floarea de menghina si Cum mi-am petrecut vacanta de vara si s-a vorbit mult. N-o sa va relatez acum cuvant cu cuvant ce s-a intrebat, ce s-a raspuns, ce s-a comentat, ca iese lung si plicticos. Nici poze n-am facut, nici n-am filmat, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant cand va zic ca a fost probabil cea mai misto lectura la care am asistat pana acum. Asta pentru ca cei doi scriitori sunt atat de misto. Au vorbit despre cartile lor, despre cenaclul de la litere si despre Mircea Cartarescu, despre cum s-au cunoscut, despre poezie (care nu sta in forma, ci in continut, apropo de intrebarile repetate – de ce e Floarea de menghina poezie? de ce e Centrifuga poezie?). T.O. Bobe a citit fragmentul in care moare mamaia si l-a citit exact asa cum imi imaginam eu ca ar trebui citita compunerea lui Luca. S-a vorbit si despre frizerul Gica, bucurie mare. Pe Gica il cheama in germana papa Gogu (papa Gogu, auzi!) si bineinteles ca moderatorul a pus intrebarea clasica – de ce frizer, de unde si pana unde despre un frizer? Raspunsul mi-a placut la nebunie si de-aia m-am folosit de el si in subtitlu – ‘frizerul e pentru literatura ca pescarusul sau floarea de colt’. Mai tineti minte povestile lor (ei = cei din grupul care a debutat cu Tablou de familie) despre cum scriau despre dunga de la pantaloni?🙂

Un alt lucru care mi-a placut mult – si promit ca e ultimul pe care-l mai zic – a fost discutia despre literatura experimentala. T.O. Bobe a zis ca el nu face literatura experimentala pentru ca nu-i place, daca ar fi farmacist nu si-ar permite sa scoata pe piata medicamente experimentale, deci nici ca scriitor nu face asta. Adaug eu ca sigur, asa e, dar asta e valabil cand esti un scriitor ca T.O. Bobe, adica exceptional, fiindca pentru altul mai putin bun experimentul s-ar putea sa fie singura sansa. Ah, si m-am bucurat ca si moderatorul a remarcat ca parca-s doi frati, se vedea ca se cunosc de mult, ca isi cunosc literatura bine.

Cam asta a fost cu festivalul, la Stefania Mihalache n-am mai ajuns fiindca am racit, oricum cu ea trebuie sa fac mai intai cunostinta prin carti ca habar n-am ce scrie.

‘Sunteti rocker, domnule Malaicu?’

Si pentru ca am inceput povestindu-va de bistriteanca Ada Milea, zburam acum de la Berlin la Bistrita, unde Adela Greceanu a avut astazi o emisiune cum nu sunt multe – Douazeci, zece – proba de cultura, editia Bistrita. In Sinagoga orasului, avandu-i ca invitati pe Ioana Bradea, Ana Dragu, Dan Coman, Florin Partene, Marin Malaicu-Hondrari si Gavril Tarmure, s-a vorbit despre literatura si prietenie la Bistritz. Stiti deja povestea lor (chiar de curand am pus un link la suplimentul Gloria Bistrita din Observator Cultural), dar nu stiti cat sunt de misto toti. Emisiunea a durat doua ore, am pierdut inceputul si cateva minute de pe la jumate, in rest insa am ascultat-o cu barbia in palma si cu o cana de cafea alaturi, avand permanent senzatia ca sunt cu ei intr-o cafenea si ca imi spun povesti si isi amintesc despre cum s-au cunoscut, cum l-au cunoscut pe Marin Malaicu-Hondrari si ii vorbeau cu dumneavoastra si cu ‘domnule Malaicu’ (‘sunteti rocker, domnule Malaicu?’ – am murit de ras), ca imi vorbesc despre cartile lor, despre prietenia lor, despre ce s-a schimbat de cand sunt cunoscuti, despre cum le place sau nu le place la lecturile cu public, despre, despre, despre. Fiecare cu vocea si ritmul lui, m-am imprietenit cu toti deodata in seara asta si imi venea sa iau primul travion spre Bistritz, unde aerul precis are ceva special (vedeti si ce spune Alexandru aici, intr-o insemnare din care a citat si Adela Greceanu in emisiune🙂 ).

Si pentru ca tot am si au vorbit despre lecturile cu public, si pentru ca am inceput cu povesti de la un festival de literatura, adica ceva ce consta in 10 zile de lecturi publice (pentru care se cumpara frumos bilet, nu e asa, alandala), si pentru ca mereu m-am intrebat cum s-or fi simtind scriitorii cand citesc pe scena in fata ochilor nostri iscoditori si m-am intrebat si de ce ma duc eu sa-i vad citind, hai sa facem o paranteza. Nu, nu e neaparat necesar sa ii vezi pe scriitori. Sigur, cel mai bine ii cunosti citindu-le cartile. Insa dupa ce le-ai citit cartile si ai inteles ca unii dintre ei iti sunt foarte aproape si ca, de fapt, ii cunosti de cand lumea si pamantul, e frumos sa-i vezi in carne si oase citind si povestind, vrajind sau fastacindu-se, simtindu-se pe scena la fel de in largul lor ca in fata foii de hartie sau, din contra, dand semne ca de-abia asteapta sa scape de acolo, vorbareti sau tacuti, blonzi sau bruni, tineri sau batrani, insa intotdeauna asa cum i-ai cunoscut in varianta ‘pe hartie’. Fiindca omul pe care-l cunosti la lecturi e de fapt omul care a devenit literatura, omul autor al cartilor, nu omul care curata cartofi sau da cu aspiratorul sambata dimineata (care se intrevede si el din cand in cand indeplinindu-si rolul principal, acela de a te face sa-l vezi mai bine pe celalalt, omul-scriitor). De-aia cred ca nici un scriitor n-ar trebui sa se teama de public, n-au cum sa-i dezamageasca pe cititorii seriosi fiindca aia ii cunosc deja si nici un fir de par care se zburleste aiurea n-are cum sa strice impresia adusa de acasa.🙂 [Nu mi s-a intamplat niciodata sa vad vreun scriitor care nu-mi place si sa-mi schimb parerea despre el la lectura. N-am fost niciodata ‘dezamagita’ de vreun scriitor care-mi place – nu mai zic acum ca nici nu e cazul sa vorbim despre dezamagiri. Mi s-a intamplat sa vad scriitori pe care nu-i citisem, sa imi placa mult ce-au citit si sa le cumpar cartile imediat dupa lectura (a fost cazul lui Constantin Acosmei, m-am dat peste cap sa gasesc Jucaria mortului de-abia dupa ce l-am vazut la o lectura la Berlin, inainte fusese doar pe lista cu ‘de cautat’ dar nu era o urgenta). Am vazut scriitori care mi-au fost indiferenti la lectura si au ramas la fel si dupa ce le-am citit cartile. Niciodata pana acum, in ochii mei, omul nu a contrazis scriitorul.]

Una peste alta, e frumos la lecturi. E frumos sa-i vezi in carne si oase pe cei care scriu cartile care-ti plac. Si vreau sa le spun scriitorilor carora le e un pic teama de public ca mie mi-e teribil de frica de scriitori, ca de unde am o mie de intrebari si de comentarii acasa, cand citesc, imi pierd tot curajul cand ii vad si tac malc, ascult si aplaud si dupa aia va povestesc voua aici.

Si uite-asa, iar m-am lungit. Inchid paranteza doar ca sa va mai spun ca emisiunea Adelei Greceanu a fost grozava si ca e mare pacat daca n-ati ascultat-o, dar nu chiar asa de mare fiindca aveti cartile invitatilor si ale realizatoarei si puteti sa va ‘consolati’ citind din ele.

Tare-as vrea sa-l aud pe Radu Vancu spunand un banc😉 (cei care-au ascultat emisiunea stiu de ce).

Si pe post de incheiere

Explore posts in the same categories: events

2 comentarii pe “Berlin-Bistritz in 1000 (de fapt 1391) de cuvinte”

  1. razvan Says:

    ha, ce tare. stiam eu ca s-a bucurat cineva de noaptea lunga a poeziei

  2. zum Says:

    @ razvan:🙂
    pai sigur ca s-a bucurat cineva. planuisem si o poveste lunga, da n-am mai apucat. iar acum e prea tarziu. a fost foarte misto, bravo!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: