Strumfi’n’strampi

Mihaela a deschis, la ea in Toscana, o mica gradinita. Mergeti acolo si vedeti care-i treaba si cat de bine va descurcati (sper ca mai bine ca mine). E cu premii! 😛

Sinceritatea

Am in momentul de fata vreo n carti incepute din care citesc in paralel cu mai mult sau mai putin spor. Cum nu erau de ajuns alea n, am mai adaugat una – Scene din romanul literaturii a lui Lucian Raicu.

Mai citisem cate ceva de Raicu, fragmente de prin carti, frunzarisem fara a termina nimic (si fara a incepe, de altfel). Nici nu stiu de ce am amanat atat o lectura completa, de fiecare data mi-a placut teribil de mult. Acum insa am inceput Scene… cu prima pagina si am de gand sa citesc ordonat pana la sfarsit, fiindca de mult n-am mai avut asemenea afinitate totala cu un autor (minciuna mare – numai toamna asta ce-am avut cu Marin Malaicu-Hondrari, cu Julio Cortazar-ul citit imediat dupa Apropierea, cu Bolano cel din Detectivii salbatici din care citesc acum cat mai incet cu putinta). Pe la pagina doi a volumului lui Raicu am luat creionul sa insemnez un pasaj si de-atunci tot fac semne pe margine, ma abtin din cand in cand doar ca sa nu mazgalesc toata cartea. Stiti cat e de bine cand vezi puse pe hartie o groaza din ideile si gandurile care-ti umbla prin cap fara a se concretiza in vreun fel. Imi vine sa plescai si eu multumita cum face catelul care doarme dus langa mine.

Cum de-abia am inceput cartea n-am de gand sa scriu, deocamdata, prea multe despre ea. Insa am citit chiar acum un paragraf care mi-a adus aminte de cea mai mare problema pe care o am eu cu blogurile in ultima vreme, chestie care a ajuns sa ma irite uneori peste masura desi, pe de alta parte, e in acelasi timp o calitate: asa-zisa sinceritate. Peste tot vad oameni scriind despre carti (ca bloguri de-astea citesc, nu stiu daca o fi valabil in general) ‘sincer’, spunand cum nu le-a placut sau le-a placut ceva si argumentand si justificand totul cu faptul ca e o ‘parere sincera’. De parca sinceritatea ar scuza, biata de ea, orice. Sau ar fi o garantie. De parca cei care nu scriu pe bloguri, ci in reviste sau in carti, ar fi niste mincinosi notorii si noi, aici, trebuie cu orice pret sa spunem adevarul si numai adevarul. De parca o analiza mai atenta a parerilor proprii, a reactiilor proprii, ar duce la minciuna si ne-ar face insemnarile lipsite de ‘sinceritate’. De parca doar impulsul initial si senzatiile ar fi tot ce-ar conta, minciuna incepand odata cu intrebarile si indoielile si incercarile de a pricepe ceva.

In fine. Nu stiu eu sa spun prea multe despre asta, asa ca o sa ma folosesc de Lucian Raicu. Pornind de la o insemnare din jurnalul lui Mircea Eliade in care acesta, ajuns la Luvru pentru prima oara la 38 de ani, isi analizeaza reactiile in fata lui Venus din Milo incepand cu dezamagirea initiala – stiti cum e, ‘ma asteptam la mai mult’ sau ‘nu inteleg ce-au gasit altii atat de frumos aici’ – Lucian Raicu spune asa:

„Iată un bun exemplu al liniștitei contestări de ‘sine’, de curajoasă, exemplară în seninătatea ei, punere în discuție a ‘sincerității’. Stimabila spontaneitate, în atâtea privințe necesară și recomandabilă, ne-ar fi dat, în acest caz, o banală pagină de refuz al capodoperei. Pentru că acesta e marele risc al fidelității față de senzația primă, să ne arunce în platitudine, pe măsură ce suntem mai încântați de noi înșine și de forța ‘mărturisirii’ sincere. Încercarea de a înțelege Venus din Milo este, în ordine spirituală, mai interesantă decât aparent foarte interesanta contestație.

Plictisitoare la culme este reacția primitivă (sincer orgolioasă și orgolioasă de sinceritate), captivantă este, în schimb, cumintea acomodare, înceata familiarizare cu opera. Încrede-te în impresia originară; dar căutând să o adâncești, vei descoperi cât poate fi de superficială, epidermic banală; te reprezintă și nu prea te reprezintă; este doar un punct de pornire; nu încerca să-l justifici, ci să-l înțelegi; atunci vei înțelege nu numai opera la care reziști, dar te vei înțelege mai bine pe tine însuți și cât de inertă îți este ‘natura’.”

Eu una am luat aminte.

Covers

Gasit via Tlön Society blogul asta foarte misto. Arata bine, e scris bine, idee misto. Tot citind pe-acolo m-am gandit ca de copertile cartilor nu prea se ocupa nimeni. Nu numai ca n-are nimeni blog despre coperti misto de carti, dar nici nu-s prea multe care sa merite osteneala. Oamenii astia cu muzica dau mai multa atentie felului in care-si impacheteaza Arta.

La carti ai colectiile care pastreaza acelasi format – foarte ok, n-am nimic impotriva lor, din contra – coperta unei colectii bune e deja o garantie, poti sa-ti iei linistit cartea, ai incredere deja de la coperta (sau n-ai, depinde). Apoi sunt ororile cu poze din filme, facute dupa ce-a iesit filmul ca sa-i convingi pe oameni sa cumpere si cartea, sa nu se opreasca la film. Iata: Revolutionary Road intr-o varianta oarecare si Revolutionary Road dupa film*. Mmm, care va place mai mult? Si in rest sunt tot felul de chestii neremarcabile, folosind cate-o pictura celebra, cate-o poza chicioasa, cate-un colaj dubios sau mai stiu eu ce.

Chestii misto am vazut la Faber & Faber anu’ trecut, cand aniversau 80 de ani – colectia de poezie si Faber Firsts. Acum are Penguin o colectie pe numele ei Penguin Decades care coordoneza stilul copertilor cu stilul deceniului in care-a aparut cartea. Imi place. Tot Penguin are chestiile alea ieftine si care arata excelent, Great Ideas. Cam asta stiu eu din perindarile mele prin librarii, fara sa stau prea mult pe ganduri sau sa scotocesc dupa coperti misto. Oricum impresia mea e ca mai degraba zici despre carti ca nu conteaza cum arata, continutul e important, decat despre un album de muzica. Ceea ce-i curios acum cand toata lumea ia muzica de pe internet, doar cativa nebuni ca mine mai cumpara CD-uri. 🙂

Si daca tot am inceput cu un blog care n-are nici o treaba cu literatura, sa inchei tot asa: The Selby, site cu poze de prin casele si birourile unor oameni (mai mult sau mai putin) celebri. Ah, are o legatura cu literatura – au fost acasa la Tom Wolfe. 🙂

__________

* „dupa film” inseamna, desigur, „dupa ce-a fost facut filmul”. M-am exprimat eu butucanos, sper ca se-ntelege. 🙂

Muzici de inmormantare

A doua leapsa macabra primita de blogul asta vine de la strelnikov (prima a fost una despre carti, nu m-am innebunit dupa ea) – cica sa fac un playlist pentru inmormantare. A mea, mai precis. Hm, nu-i foarte greu.

David Bowie – Life on Mars
Rolling Stones – Sympathy for the Devil
Kate Bush – Breathing
AC DC – Highway to Hell
Nick Cave – 15 Feet of Pure White Snow 
Radiohead – Where I End and You Begin
Led Zeppelin – Immigrant Song
Hole – Doll Parts
Jimi Hendrix – Voodoo Chile
Shivaree – Reseda Casino
Nirvana – Lithium
Garbage – Stupid Girl
Iggy Pop – Lust for Life
PJ Harvey – This is Love
Lou Reed – Perfect Day 

Si totul trebuie sa se termine cu treaba de mai jos (neaparat proiectie video):

(a fost David Bowie – Cracked Actor.)

In final toata lumea merge sa petreaca, sa asculte orice Radiohead, Nirvana, David Bowie si Miles Davis, plus o compilatie de la Motown (plus toti cei de mai sus, in orice combinatie), sa bea si sa fumeze. Mult. Iar leapsa asta merge mai departe la Teodora, Luiza si, dac-o vrea sa se joace un joc nitel sinistru, Mihai Iovanel.

La final de Colocviu si de vacanta de vara (telegrafic despre una-alta)

Acum ca s-a incheiat Colocviul si s-a terminat si vacanta de vara (cel putin dupa standardele mele, ca eu asa stiu – scoala incepe la 15 septembrie, desi habar n-am cand mai incepe acum) am putut si eu sa mai citesc ce-au scris oamenii pe bloguri. Si bine-am facut, ca fusesem asa de prinsa cu lucrarile Colocviului incat mai sa ratez doua insemnari despre acelasi subiect – Compunerea lui Luca.

Dreaming Jewel scrie aici si are si recomandari de servire: Suzanne Vega – Luka, o melodie pe care n-o mai auzisem de vreo 250 de ani. Si bughi mambo rag are o insemnare foarte misto despre cartea lui T.O. Bobe, bine c-a pus link catre Colocviul nostru si am aflat de blogul asta (destul de) nou. Imi place, de-abia astept sa vad ce mai citeste si ce mai povesteste. Adaugat in blogroll.

Pds-ul a avut si el vacanta in perioada asta, cred ca se intoarce pe bancile scolii sambata. Intre timp am fost tare fericita sa aflu despre o noapte berlineza a poeziei romanesti, care-o sa se intample pe 30 octombrie, dar si despre „alfabetul balcanic” de pe 5 octombrie de la Literaturhaus. Asadar o sa-i vad la Berlin pe Vasile Leac, Constantin Acosmei, Sorin Ghergut, Ioana Nicolaie, Svetlana Carstean, Rita Chirian, Gabi Eftimie, Stefan Manasia, Razvan Tupa, Vlad Molodvan, Olga Stefan, Iulian Tanase. Suna bine.

Leapsa cu raspuns fulger + shopping lista 21

Venita de la dragos c, cu destul de mult timp in urma, leapsa asta zice asa: „mi-ar placea sa circule pe bloguri cateva amintiri ale fiecaruia despre mihail sebastian – ce amintiri aveti despre piesele lui sebastian, despre romanele lui, despre jurnal. cu alte cuvinte: daca ar fi sa spuneti ce inseamna mihail sebastian pentru voi, ce-ati spune?”

Cum Dragos a trimis leapsa asta aproape la toata blogosfera, gasiti pe la altii raspunsuri mult mai interesante decat asta al meu de acum. Asta pentru ca la intrebarea ce inseamna Mihail Sebastian pentru mine nu prea am ce zice, adica nu mai mult decat ca nu stiu. Candva intre 12 si 14 ani (pun asa, un interval mai mare, fiindca nu-mi aduc aminte exact) am citit Accidentul, Orasul cu salcami si Steaua fara nume. Accidentul mi-a placut la nebunie, restul asa si-asa. De fapt, nu mai tin minte mare lucru si nu cred c-as putea reciti acum vreuna dintre ele. Au fost perfecte la varsta aia. N-am citit Jurnalul, probabil ca o sa-l citesc la un moment dat. Si daca vreti si o amintire, Accidentul lui Sebastian a fost prima carte de un autor roman pe care am vazut-o intr-o librarie nemteasca. Era in primavara lui 2003 in Tuebingen si m-am bucurat foarte tare, fiindca tocmai ma ajunsese un dor de casa (era prima data cand plecam asa departe pentru mai mult timp). 🙂

Un raspuns misto la leapsa asta gasiti pe O carte intr-o fraza (vedeti si linkurile pe care le dau ei). Habar n-am daca trebuie sa transmit si eu cuiva sarcina de-a vorbi despre Mihail Sebastian, daca vrea cineva se poate considera invitat.

Acum, ca sa nu las insemnarea doar cu raspunsul asta scurt, tre’ sa va zic ca am primit carti din Romania. Bucurie mare de tot (de fapt de-aia va zic, doar puteam foarte bine sa las insemnarea numai cu leapsa)! Cartile sunt asa:

Cartarescu – Orbitor. Aripa dreapta (exemplarul vechi si-a luat lumea-n cap si eu m-am oprit din citit – acum nu mai am nici o scuza 🙂 )
Gombrowicz – Bakakai
Max Blecher – Vizuina luminata & Inimi cicatrizate
Claudiu Komartin – Un anotimp in Berceni
Radu Vancu – Monstrul fericit
Dan Coman – Dictionarul Mara

Mai are rost sa va zic cat de bucuroasa sunt ca am in sfarsit Dictionarul Mara si Monstrul fericit? Chit ca-s patate cu vin (s-a varsat o sticla in bagaj, dar acu’ ce sa mai zic, nu pot sa fac si mofturi 🙂 ). Si acum fug ca am un tren de prins. Ne vedem maine, la pedeseul de criza.

Premiile Zum 2009

Am vazut cam pe toate blogurile pe care le citesc ca e sezon de premii. Am primit si eu vreo trei – patru – cinci (din cate stiu). Blogul de aur! Cinci „Bloguri de aur”! 🙂 Sunt foarte bucuroasa, va multumesc din suflet, le multumesc celor fara de care acest lucru nu ar fi fost posibil, multumesc… Hihihi, cred ca incepe sa-mi placa de-adevaratelea. Stati ca imediat devin serioasa. Deci:

• primul „Blog de aur” l-am primit de la capricornk13, care mi l-a inmanat cu o multime de instructiuni / conditii de folosire. Prima e sa pun link la blogul de la care am primit premiul – am pus. Apoi sa il dau mai departe catre 10 bloguri si sa merg pe la fiecare sa-i anunt. Ei nu, n-o sa ma duc sa-i anunt, ca nu-mi vine sa dau buzna, citesc ei aici. Si nu stiu daca vor fi exact 10, sa vedem. Oricum, ii multumesc lui capricorn ca m-a premiat pentru vitejie si echidistanta si sper ca n-o sa-mi retraga premiul din cauza ca nu respect conditiile. 😛
• Al doilea premiu a venit de la baietii care scriu despre o carte intr-o fraza. Le multumesc mult si lor si ii astept la visinata victoriei pe undeva prin capitala Republicii Pedesiste.
• Al treilea „blog de aur” mi l-a dat crocolili, de ale carei conuri si bastonase mi-e plin de multe ori blogul. Asa m-am bucurat ca m-a premiat, nici nu pot sa va spun cat de mult. Multumesc frumos 🙂
• Al patrulea si al cincilea au venit de la Luiza (globul de cristal cu domnul Escher inauntru) si Alexandru care si-au premiat – fiecare – intreg blogroll-ul si, cum ma aflu si eu in blogroll-urile respective, le multumesc si fac o plecaciune.

Gata, m-am laudat suficient, acum e cazul sa dau si eu premii. Nu va spun de ce le dau, adica nu mai mult decat „pentru ca imi plac mie mult de tot”. Asadar, Blogul de Aur Zum 2009 – o aripioara de albina facuta din jeleul cel mai dulce si mai fin se acorda urmatorilor (in ordinea in care ii am in blogroll dar cu numele blogului, nu al autorului. Sa nu credeti ca e in ordinea preferintelor – ati vazut ca sunt echidistanta, imi plac toti la fel de mult 🙂 ): Blog de carti, Caligraf, Capricornk13, Cinabru, Cultura-vura, Insemnari din subterana, Pas cu pas, O carte intr-o fraza, Hunopolis, Terorism de cititoare, Tlön Society, SMS pentru domnul Mann, Literaturism, White Noise, Bola de Nieve, Crocolili, Salul e sarpele, Sebastian in vis, Floribunda (1 si 2, desigur) si Blogari-m-as si n-am cui. Se pare ca-s mai mult de 10, deci inca o regula incalcata. Nu-i nimic, sampanie sa fie (si laptic pentru Sebastian)!

Acum ca am gatat cu premiile, sa zic cate ceva si despre leapsa primita tot de la capricornk13 – „ce carte ai recomanda si de ce?” Iar n-o sa fiu cuminte: nu pot sa raspund, e muuuult prea greu pentru mine. Nu prea raspund eu de obicei la lepse din astea care ma pun sa aleg o carte sau un autor cea mai / cel mai. De data asta ar trebui sa recomand carti unui dezamagit din dragoste, iubitului, celui mai bun prieten etc. Le recomand tuturor sa citeasca ce le place si daca nu le place sa nu citeasca nimic. Pentru raspunsuri mai serioase mergeti la adina, cinabru, insemnari din subterana (si aici), white noise si multi altii la care ajungeti din link in link. Iar leapsa o dau mai departe – chiar daca n-am raspuns la ea – cui o vrea.

Gata cu vorbaria pe ziua de azi, merg sa-mi termin insemnarea despre o carte si va las cu muzica – Imelda May (mai ca i-as da si ei un premiu):

P.S. Nu inteleg de ce arata asa fragmentul ala in care am enumerat premiile. La previzualizare arata normal, cu guguloaie si cu fonturi la fel ca in restul postarii. Habar n-am ce sa-i fac, n-am mai patit asa ceva pana acum 😦

Caraghioslacuri destul de grave si shopping lista 20

Sa incep cu lucrurile neplacute: gasiti la Alexandru o insemnare despre cum autorul blogului Mofturi de ochelarist publica senin si fara ghilimele un fragment din Kundera pe blogul personal. Am citit si eu postarea respectiva, nu exista absolut nici o indicatie cum ca ar fi citat. Parerea mea e ca asa ceva nu se face, mai ales cand esti unul dintre cei care pretind ca denunta mizeria din blogosfera si josnicia unor bloggeri (iar domnul I. Suciu pretinde de foarte mult timp ca e unul dintre acesti paznici ai corectitudinii in blogosfera – daca are sau nu dreptate decid cei care-l citesc). Si oricat ar incerca de-acum autorul sa glumeasca („glume ” de genul alora pe care le fac profesorii la scoala cand sunt prinsi de elevi cu greseala – am facut-o intentionat sa vad daca sunteti atenti) e clar pentru oricine are ochi ca lucrurile nu-s deloc asa simple.

***

Cum n-am vrut sa am o postare numai despre asa ceva, iata noile intrari din biblioteca mea:

Julio Cortazar – Cartea lui Manuel & Bestiar
Roberto Bolano – O stea indepartata & Nocturna in Chile
Luis Fernando Verissimo – Borges si urangutanii eterni & Clubul ingerilor
Radu Petrescu – Matei Iliescu
Orhan Pamuk – Other Colours
Kazuo Ishiguro – Nocturnes
Aravind Adiga – The White Tiger
Serban Foarta – Rimelari
Nora Iuga – Fetita cu o mie de riduri
Mircea Martin – Singura critica
Razvan Petrescu – Foxtrot XX
Antonio Lobo-Antunes – Cuvant catre crocodili
Orhan Pamuk – Ma numesc rosu
Bogdan Suceava – Miruna, o poveste
Serban Foarta – Cucul din ceas si Pasarea Albastra
Ion Iovan – Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale
Arno Schmidt – The Egghead Republic
Colum McCann – Dancer
Christoph Ransmayr – The Terrors of Ice & Darkness

Acum citesc Sefarad a lui Antonio Muñoz Molina si da, o sa incep sa scriu iar despre cartile pe care le-am terminat. Is tare multe, sa incep cu poezie sau cu proza scurta?

Chestii. Shopping lista 18

Am mai descoperit doua bloguri: un turist literar cu un blog aratos si, cred, destul de nou (nu vad nicaieri vreo data sau asa ceva). Citeste carti faine si imi place. Adaugat in blogroll. Al doilea este Citesc, deci exist al lui Doru Pop / Darth Doru. Nu stiu cum de l-am ignorat pana acum, da’ tot e bine ca l-am gasit 🙂 Cele mai recente insemnari sunt despre Péter Esterházy. N-am citit nimic, ma gandesc sa imi iau O femeie data viitoare cand se face timpul de comandat carti.

Si ca tot veni vorba de comandat carti, mi-am mai luat cateva (ca de obicei, foarte muuulte):

Heinrich Boell – Opiniile unui clovn
Bernhard Schlink – Cititorul & Evadari din iubire
Juan Carlos Onetti – Istoria cavalerului rozei si a fecioarei venite din Liliput cu burta la gura
Gonzalo Torrente Ballester – Fragmente de apocalipsa
Guenter Grass – Toba de tinichea
Ioan Grosan – O suta de ani de zile la Portile Orientului
Radu Cosasu – Opere I
Emil Brumaru – Ceresetorul de cafea
Emil Brumaru – Dumnezeu se uita la noi cu binoclul
Roberto Bolano & A. G. Porta – Consigli di un discepolo di Jim Morrison a un fanatico di Joyce
Roberto Bolano – Chiamate telefoniche
Antonio Tabucchi – Gli ultimi tre giorni di Fernando Pessoa
Valery Larbaud – A. O. Barnabooth
Charles Dantzig – Dictionnaire egoiste de la litterature francaise
Charles Dantzig – Encyclopedie capricieuse du tout et du rien
Leonid Dimov – Opere
Ioana Nicolaie – Cerul din burta

Intre timp am ajuns aproape de finalul compunerii lui Luca si de cateva zile n-am mai apucat sa ma ating de ea. Niste JAPITE ORDINARE comploteaza si nu vor sa ma lase s-o termin. Oare de ce?! In rest, cum prind un minut liber caut poeme despre grebla. Luizaaaaaa, ce ne-ai facuuuuuut?! 🙂

Barbat, femeie, asiatic, asiatica, marginalizat, marginalizata

Stati, nu va speriati, despre literatura e vorba! Asa-i ca n-ati zice? Leapsa corecta politic sosita de la Bola. Raspund, ca asa-i frumos. Mai ales ca pare-a fi rost de cataifuri 🙂 Dar va dau cuvantul meu de onoare: in ziua in care o sa ma intereseze sexul, culoarea, nationalitatea, orientarea sexuala si mai stiu e ce alte orientari ale scriitorului pe care-l citesc, las jos cartea si ma reprofilez pe reviste glossy, self-help books si culegeri de sudoku. In fine, nu bomban mai mult de-atat. Incerc sa raspund si… sa vedem ce-o iesi:

1. Name the last book by a female author that you’ve read.

No one belongs here more than you a Mirandei July.

2. Name the last book by an African or African-American author that you’ve read.

Uuuuh, tare greu! Ii tot dau tarcoale lui Chinua Achebe de ceva vreme, dar nu l-am citit inca. Asa ca… Strainul lui Camus 😀 (Later edit: imi pare un pic rau ca am luat totul asa, peste picior. Dar asta e, nu am citit literatura africana. La capitolul filme stau mai bine 🙂 )

3. Name one from a Latino/a author.

Adica sa zic asa o carte a unui autor „Latino” (duoamne cum suna!) sau o carte pe care am citit-o? In fine, pentru ca am senzatia ca am tot citit in ultima vreme lucruri nu tocmai pozitive despre cartea asta, Razboiul sfarsitului lumii, Llosa. Deci am „numit” una care mi-a placut (nici misto nu pot sa fac de intrebarile astea).

4. How about one from an Asian country or Asian-American?

Am vazut la Bola ca se pune si Ishiguro, asa ca Ishiguro sa fie: Never Let Me Go. A, si Sei Shonagon, The Pillow Book. O citesc acum. Ce tare sunt cu asta, e si femeie, si asiatica 🙂

5. What about a GLBT writer?

Deci aici am mari probleme. Nu de alta, dar habar n-am cum e cu „orientarile” scriitorilor pe care-i citesc. Chiar ma gandeam recent ca mie nu mi-a trecut niciodata prin cap ca daca intr-o carte apar personaje homosexuale autorul e musai homosexual. Valabil si cu hetero & co. Repet, cand mi-o trece asa ceva prin cap ma apuc de reviste glossy. Dar sa raspund, cat se poate de banal si mergand la sigur: Marguerite Yourcenar, Oscar Wilde si Truman Capote (de care stiu fiindca e mai celebru din cauza vietii private decat a cartilor scrise, da’ mie tot mi-e drag 🙂 ).

6. Why not name an Israeli/Arab/Turk/Persian writer, if you’re feeling lucky?

Deci ma simt foarte norocoasa asa ca il numesc pe Orhan Pamuk. (Nu l-am citit, da’ mai conteaza?)

7. Any other “marginalized” authors you’ve read lately?

Cum spuneam si intr-un comentariu la Bola, cand am vazut cuvantul marginalizat m-am gandit la poetii romani. Vii si albi 🙂 Dar nu vreau sa supar pe nimeni, asa ca nu insir nume aici. N-am ce sa raspund. Ce dumnezeu e aia „marginalizat”?! Sa inteleg ca toti astia de mai sus au fost niste marginalizati?! Jesus Christ!

Se trage vreo concluzie dupa leapsa asta? E cineva care urmareste raspunsurile si zice aha, uite, oamenii nu au lecturi suficient de diversificate, sau ceva de genul? Daca da, sa-mi ziceti si mie. Nu dau leapsa mai departe, o puteti prelua singuri. Daca vreti, daca va simtiti norocosi.

Later edit: Incep sa regret ca am fost prea rea. Pana la urma inteleg ce vrea leapsa asta, insa mi se pare cam aiurea facuta. Nu c-as fi facut-o eu mai bine. Citesc si femei, si autori GLBT, si asiatici, africani, turci, latino, arabi etc. Singura conditie? Sa „scrie bine”. Vorbim strict despre literatura aici. Nu voi citi niciodata o femeie sau un arab doar pentru ca ma mustra constiinta ca sunt „marginalizati”.  Iar daca citesc si nu-mi plac, in nici un caz n-o sa revin la ei doar pentru a nu „marginaliza”. Sorry 😦