Mi-e o lene teribila sa povestesc acum despre finalul festivalului de literatura de la Berlin sau despre niste carti englezesti pe care le-am citit repede-repede intre doua metrouri. Lunea e mai potrivita pentru asa ceva decat o vineri seara, nu credeti? Asa ca acum, la repezeala, doar despre maruntisuri foarte importante.
Mai intai, Humanitas mi-a facut o mare bucurie pe care era sa n-o observ fiindca nu prea am mai citit nici niuzletarele de la ei, nici pe site nu m-am mai uitat: a scos o noua editie din Postmodernismul romanesc, o carte pe care o caut de cand lumea si o aveam doar sub forma unui pdf sterpelit de pe scribd si foarte greu de citit si folosit. Imi trebuie neaparat!
Apoi, ma tot invart pe langa niste carti si, cum nu sunt foarte sigura ca le vreau, le tot pun la loc in raft si imi mai dau timp de gandire. Asta fiindca oricum am enorm de multe necitite acasa si nici nu prea mai am loc in biblioteca. Deci o sa -ntreb aici, poate ma ajuta cineva.
Prima ar fi Parrot and Olivier in America a lui Peter Carey. N-am citit nimic de Peter Carey, pe asta am rasfoit-o si parca mi-as fi luat-o, mi-a placut cat am citit in librarie, dar… vreau mai mult, parca nu face clic. Oare imi trebuie acum sau poa’ sa mai astepte?
Apoi vine Howard Jacobson, care tocmai a luat Booker-ul. Mie imi suna bine romanul asta premiat al lui, multa lume pare fericita ca a luat in sfarsit premiul (o fi asta anul insfarsitului?), altii stramba din nas si zic ca nu stiu care carte de-a lui de acum cativa ani era mai buna etc. Problemele obisnuite. Eu as citi, mai ales ca e de ras. Deci? The Finkler Question sau…?
Ajungem acum la David Mitchell, scriitor englez care a avut (si) anul asta o carte pe lista lunga de la Booker (The Thousand Autumns of Jacob De Zoet), care pare a fi foarte cunoscut mai ales datorita lui Cloud Atlas si al carui scris ‘has been compared with that of Tolstoy, .’ Uau! Am citit ca personajele lui se plimba de la o carte la alta (‘ , Twain, Sterne, Joyce, Nabokov, Pynchon, Salinger, Chandler, DeLillo, Murakami, William Gibson and Ursula K. LeGuin — a baker’s dozen that begins to suggest both the heights of hyperbole scaled by Mitchell’s admirers and the Hydra-headed nature of his novelistic outputAnyone who reads Mitchell will start to notice the characters who skip from book to book, remaining themselves but playing different roles‘) iar despre prima lui carte, Ghostwritten, Michiko Kakutani spune asa: ‘it blends the nonlinear techniques of movies like Quentin Tarantino’s Pulp Fiction and Krzysztof Kieslowski’s Red with the narrative strategies of Alex Garland’s 1999 novel, The Tesseract.’ Eu deja mor de curiozitate, dar… cu ce sa incep? 🙂
Si acum pe scurt: a citit cineva Batrani indragostiti? Dar noua traducere din Pynchon? (apropo, ce ziceti de asta? 🙂 ) Si ati vazut ce minunatii ne asteapta? Cartea Romaneasca pregateste Berlinul meu e un monolog, jurnal berlinez al Norei Iuga pe care de-abia-l astept. Si, mai ales, Irezistibil a lui Dan Coman (habar n-aveam ca scrie proza, eu sunt in urma si cu poeziile lui fiindca in afara de Dictionarul Mara si ce-am gasit pe net n-am citit nimic 😦 ). La Art o sa apara o noua carte din colectia Prima Data – Prima mea calatorie in strainatate (m-au facut sa ma gandesc si eu la prima mea calatorie in strainatate, poate povestim cand apare cartea) si ceva ce astept cu nerabdare de cand au anuntat prima data – E.E. Cummings tradus de Dan Sociu.
Cred ca v-ati prins deja, sunt in toiul intocmirii unei liste de carti pe care le vreau. Si incerc s-o fac cat mai scurta (sau mai lunga – voua ce v-a placut in ultima vreme?). Ajutor!
In final trebuie sa va spun ca citesc in sfarsit (iar insfarsitul asta…) Inchide ochii si vei vedea Orasul a lui Iordan Chimet si imi place de mor! De ce-or fi atat de greu de gasit cartile lui Iordan Chimet? Par foarte misto, chiar nu-l reediteaza nimeni? Si… dar mai bine las asta pentru o insemnare separata, merita. Pana una alta, vedeti noul widget din dreapta sus a paginii mele. 🙂
Si daca v-am plictisit prea tare si vreti sa uitati rapid de toate titlurile si numele cu care v-am impuiat capul pana acum, cititi dosarul din Dilema Veche Prietenia, azi. Cum sa nu fii de acord cu Luiza? ‘Prietenii, în sensul de „Patrocle-şi-Ahile“ al cuvîntului, nu sînt nici mai mulţi, nici mai puţini ca de obicei, nu au crescut într-un an cît alţii în şapte, şi nici nu au fost înghiţiţi de găurile negre ale Internetului. Au rămas tot acolo unde erau şi acum 2000 de ani, sprijinind pe umerii lor lumea, scuturînd singurătatea de pe hainele noastre, ţinîndu-ne în viaţă cu nimicurile lor mari şi mici.‘
P.S. Cum se zice, postmoderne sau postmoderniste? Ufffff! 😦
Comentarii recente