Despre fotbal, cu melancolie

Jean-Philippe Toussaint – La Mélancolie de Zidane, Les Editions de Minuit, 2006

Cred ca am innebunit de tot. O fi caldura de vina, sau faptul ca vad peste tot mingi de fotbal si stegulete fluturand la masinile nemtilor (din 2006 incoace asa isi manifesta ei bucuria si sustinerea fata de echipa nationala de fotbal si e musai sa faca asa, a devenit o regula). Am intrat azi in libraria franceza de la Galeriile Lafayette (e singura librarie pur franceza pe care o stiu, e cat de cat OK si au si un librar extrem de simpatic). Rascoleam eu prin niste teancuri de carti cand imi cade privirea pe cartulia asta mica si subtirica. Are 18 pagini, corp de litera marisor si formatul cartii – mic. Deci pe loc, in nici 10 minute, in librarie, se poate citi.

Daca eu scriu acum inca vreo doua paragrafe cat cel de mai sus o sa ajung la dimensiunile cartii. Dar n-o sa fac asta, fiindca nu-s prea multe de zis. Cred ca stiti incidentul despre care scrie Toussaint: finala Campionatului Mondial din 2006, Italia – Franta, prelungiri, 1-1. Tensiune, bla, bla, bla, Zidane isi pierde controlul si ii trage un cap in piept unui italian (parca Materazzi, da’ am uitat🙂 ). Ia cartonas rosu, pleaca la vestiar, se ajunge la lovituri de la 11 m, Franta pierde (io am tinut cu Italia, na). Era ultimul meci al lui Zidane, care mai era si capitanul Frantei pe deasupra.

Toussaint a fost acolo, pe stadion. Toata cartea e depre acest gest. Despre Zidane. Despre cerul Berlinului si stadionul Olympia atarnand pe umerii lui Zidane. Motiveaza gestul in doua moduri (na ca nu mai stiu daca doar doua erau): Zidane vrea sa termine odata cu toate, e nerabdator, nervos, vrea sa scape, toata tensiunea asta duce, inevitabil, la gestul violent care ii incheie cariera. Sau Zidane nu stie cum sa incheie lucrurile. O Cupa Mondiala ar insemna moartea, pe cand o incheiere ratata lasa loc de ceva. M-a dus cu gandul la un articol al Simonei Popescu din Noua Literatura despre farmecul lucrurilor lasate neterminate.

Mai sunt apoi vreo doua pagini, foarte misto, despre absenta gestului. Nimeni din stadion n-a vazut, nu si-a dat seama ce s-a intamplat. Adevarul e ca nici eu n-am vazut la televizor, doar reluarea m-a lamurit. Zidane primeste cartonasul negru al melancoliei (zice Toussaint) si iese de pe teren. Banderola de capitan ii tot cazuse de pe mana in timpul prelungirilor, iar incercarile lui nervoase de a o aranja sunt o anticipare a gestului final. Cam asta ar fi tot, cu ceva trimiteri la primul roman al lui Toussaint, La Salle de bain, si chiar la Freud.

Scrie si Pierre Assouline aici despre carte. Chiar asa, 18 pagini pot insemna o carte? E un articolas. Eeeei, dar… In astea 18 pagini exista o poveste (evident, meritul lui Zidane🙂 ) cu cap si coada si mai exista „pana” lui Toussaint. E foarte misto. E poetica, are schimbari de ritm, are imagini foarte puternice. Nu stiu, poate exagerez, dar asta e impresia care mi-a ramas mie. Si mi-au placut trimiterile frecvente la cerul Berlinului. Care e un personaj in sine, in general. Si apare si prin alte filme sau carti. Ma minunez ca poate cineva sa scrie asa de frumos despre fotbal. De fapt, poate nu e chiar important subiectul in sine – capul lui Zidane in pieptul italianului. E acolo un om depasit de situatie, coplesit, cu o ditamai povara atarnandu-i pe umeri si satul sa o poarte. Se elibereaza scurt si violent. Si nimic nu mai conteaza.

Abia astept sa citesc si celelalte carti ale lui Toussaint (am La Salle de bain, Faire l’amour si Fuir). Tare cred ca o sa-mi placa, fiindca daca in cele 18 pagini despre Zidane a creat o asemenea atmosfera si m-a atins atat de tare, celelalte tre’ sa fie minunate. Dar acum chiar ca am scris mai mult decat el🙂

Explore posts in the same categories: eseu

9 comentarii pe “Despre fotbal, cu melancolie”

  1. luciat Says:

    18 pagini? :))))))))))))))))))))))))))))))))))
    creca pot s-o citesc si eu! daca e cu corp de litera mare sigur as putea😀
    am citit Fuir si mi-a placut, dar nu sa ma dea pe spate – mai vreau macar una (da’ parca totusi una mai lungutza)

  2. zum Says:

    @ luciat: eu am frunzarit nitel prin astea de le am (luate la pachet) si mi s-a parut ca-s toate la fel🙂 . da’ e ok si cum nu-s prea lungi cred ca merg.
    a, am uitat un amanunt important: cele 18 pagini costa 5 euro la editura si 7 in libraria din berlin😀

  3. ameer Says:

    Wow, 18 pagini😛 Cand am citit titlul cartii am crezut ca e o coincidenta – ca mai e un alt Zidane in afara de fotbalist😉 Sau ca ai intrat in spiritul Campionatului ;))
    Pentru mine sunt 2 momente memorabile in fotbal: cel despre care scrii tu, si meciul Manchester – Bayern (din 2000 oare?) cand a castigat Man Utd Campions League in prelungiri. Asa ca este una din rarele ocazii (fotbalistice😉 ) cand chiar sunt in tema – si curioasa pe deasupra😀

  4. zum Says:

    @ ameer:😀
    sa stii ca tin si eu minte meciul ala cu manchester. cand au castigat desi conduceau nemtii cu 1-0 sau asa ceva. englezi… ca doar ei lupta pana la capat, nu?
    na ca am ajuns sa vorbim despre fotbal. uf, nu e bine deloc! desi eu azi mi-am procurat un stegulet al romaniei dintr-un bar, ca prea au toti numa’ romanesti nu vazusem.
    da’ o carte despre mutu n-as citi. decat daca ar scrie cartarescu una🙂

  5. capricornk13 Says:

    @ameer, zum: meciul acela a fost finala Champions League din 1999. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din fotbal pe care le tin si eu minte!:) Bayern conducea cu 1-0 in minutul 89. In minutul 93 era 2-1 pentru Manchester… Despre taria de a lupta pana la capat! Si eu as citi asta despre Zidane, interesant, mai ales pentru ca el n-a facut niciodata astfel de gesturi deplasate, era un fotbalist foarte calm, fin si de bun simt.

  6. zum Says:

    @ capricornk13: uau😀

    eu parca stiu ca zidane a mai avut niscai iesiri deplasate, dar nu sunt asa celebre ca asta. dar cartea nu e chiar despre zidane, sa stii. adica nu e o relatare a gesturilor lui zidane. are o atmosfera misto, parca vedeam un stadion luminat, plin de oameni, cufundat in liniste desi se vedea ca toti strigau, urlau, bubuiau, faceau poze, flueirau etc. ca un film mut, in care vezi actorii cum misca buzele si se si cearta uneori, dar nu se aude nimic. sau poate ca atunci cand iti pui mainile la urechi si se aude doar un zumzet infundat… poti s-o citesti intr-o librarie, iti ia 10 minute.

  7. camir Says:

    „na ca am ajuns sa vorbim despre fotbal. uf”
    nu e numai fotbal, e si puterea si dorinta de a lupta pana la capat, e frumusetea de a-ti accepta infrangerea, atenuata doar de promisiunea de a lupta altadata, e amestecul de fericire si durere, sunt milioanele de inimi cate bat la unison, e comuniunea atat de slavita de dostoievski si care mie mi se pare unica modalitate de a salva omenirea…e viata cu toate ingredientele ei…


  8. […] 19, 2008 at 1:14 pm · Înregistrat sub ganduri de tot felul Cateva bloguri- zum, pantacruel, verbiaj mi-au dat pofta de a scrie despre fotbal. Ascult si Cranberries, melodii […]

  9. zum Says:

    @ camir: da… nu prea stiu ce sa zic. prea mult tam-tam cu fotbalul asta. ma uit si eu si ma agit si ma supar si ma enervez si ma si bucur uneori, dar… tu ai scris frumos acolo la tine pe blog🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: