p.d.s. 36 – ‘Fâl-fâl, hipocampii noii morale sunt lângă Sibiu’

Radu Vancu – Sebastian in vis, Tracus Arte 2010

Luati loc un pic. Il stiti pe Sebastian? Pe Sebastian cel din vis? Cum sa nu-l stiti, ca a fost vecin cu noi aici, in blogosfera?! Cam de prin vara lui 2009 (‘Sebastian în vis e Sebastian din trezie făcut poezie‘) pana in iarna lui 2010 (‘Faţă de ochişorii lui visând, Arta e pitică‘) Sebastian a locuit aici, cateva bloguri mai la deal. De fapt inca mai sta acolo, dar acum are si o alta cascioara, ca se facuse cam mare si era spatiul prea mic.

Sebastian cel din vis a crescut sub ochii nostri, pe strada blogurilor. L-am vazut incepand sa zboare cu ‘aripi transparente de mămăruț‘, facand vraji cu lapte praf, plimbandu-se in caruciorul Peg-Pérego prin parcul Sub Arini si facand fel de fel de nazdravanii. Am vazut cum lumea in care a aparut Sebastian a inceput sa se schimbe (‘Pe bulevardul Mihai Viteazu, la primele hopuri, transforma in piese de puzzle cele doua non-stopuri‘), pana si cartile si lumea lor au prins viata, au capatat sens in jurul lui Sebastian, care se plimba flancat de Pisicainele Benone si Broscoporc (pe ei ii stiti, da?). L-am vazut plimbandu-se nici mai mult, nici mai putin decat prin Univers, protejat de forte speciale – ‘Aplecat peste piticot, piticuțul Nietzsche îl ferește din când în când de pulsari și stele pitice. Cu pampersul jenându-l un pic la mers, Sebastian se plimbă de-a bușile prin univers.’

Am citit blogul lui Radu Vancu de cand a aparut si pana la final. Am vazut nascandu-se personaje, am ras si m-am induiosat (o sa radeti tare de Omuletul din Subterana, dar daca ati citit blogul ati ras si radeti si mai mult, si mai cu drag🙂 ). La ceva vreme dupa ce Radu a postat ultimul poem mi-am facut din blog o cartulie si am inceput s-o citesc stand in fotoliu, de la cap la coada. Desi le vazusem pe toate crescand, unul cate unul, tot m-a luat prin surprindere atunci poezia, frumusetea, dragalasenia (asta cred ca e un cuvant care-i alunga pe multi, dar ce sa le fac eu daca au ascultat sfatul straunchiului Feodor?!), umorul… nici nu stiu ce sa mai zic. Mi-am dorit neaparat sa vad o carte, o carte adevarata, de hartie, cu poemele cu Sebastian tiparite negru pe alb si trimise in lume. Senzatia e diferita, una e sa citesti cate-un poem pe saptamana, sa vezi comentarii, idei, apalauze sau nasuri strambandu-se in direct, alta e sa citesti totul, legat si pus intre doua coperte/coperti. Iar cartea asta cu ‘poeme bebeluse’ e o carte cat se poate de serioasa, chiar daca n-o sa va demonstrez eu aici de ce.

‘”După cum ne-a învățat străunchiul nostru Feodor, sufletul omului trebuie strâmtat, fiindcă-i prea lărgit!”. Ascultând discursul de pe canapeaua de pluș foșnitor, Broscoporcul se face din ce în ce mai livid, Pisicâinele mai miorlăitor.’

Acum Sebastian are cartea lui si numai a lui, proaspat aparuta la editura Tracus Arte. Vedeti pe coloana din dreapta, am pus un widget🙂 (widget e un cuvant care si-ar putea gasi locul prin poemele cu Sebastian). E ceva sa vezi o carte nascandu-se sub ochii tai si apoi sa o vezi publicata. Stiti care-a fost primul lucru pe care l-am facut? M-am apucat sa caut modificarile. Pe unele le-am gasit din prima, fiindca sunt evidente, pe altele doar comparand cu poezia online. Habar n-am de ce-am facut asta, probabil de curiozitate sa vad cum s-a mai schimbat Sebastian de cand nu l-am mai vazut, pe unde i-a mai aparut o alunita sau vreo vanataie de la inevitabilele lovituri pe care sunt nevoite sa le indure fiintele care merg in permanenta printr-un lan de picioare si colturi de mese. Uneori m-a apucat nostalgia, imi ziceam ‘eu il stiam asa, acum e altfel’. Sunt frumoase ambele variante, asa ca vi le recomand, neaparat. Si pentru ca insemnarea asta e de fapt un pds iar tot ce am pus mai sus sunt doar scurte fragmente (din carte, trebuie precizat), pe post de the real pds o sa copiez aici de pe blog ultimul Sebastian in vis, care ma emotioneza si acum nespus. Finalul din carte e altfel, dar eu sunt lenesa si mi-e mai usor sa dau un copy/paste de pe blogul vecin:

‘Sebastian în vis e aşadar Artistul. Dar şi Dogmatistul. E Goldmund şi Narziss, Adrian şi Serenus, barbarul şi Kavafis. E kenoză în crucificarea roză, e syzygia în „Pistis Sophia”. E Jorge de Burgos punând pe foc in-octavo-ul gros din „Poetica”, volumul doi, şi râzând în hohote – nu ştie că-i văzut de noi – pe retinele complet maculate sunt proiectate imagini dintr-un remake queer de von Trier, cu Michael şi Prince şi Goethe şi Schiller incubi şi sucubi în „Thriller”. E Trakl la vârsta buneilor citind nepoţeilor despre bătrânul Frank O’Hara citind „Dicţionarul Mara”. Sebastian în vis e ucenicul Sebastian şi împieliţatul Năică. Faţă de ochişorii lui visând, Arta e pitică.’

(l.e. cititi si varianta asta, prima pe care am vazut-o eu si singura pe care, deocamdata, o stiu pe de rost)

Explore posts in the same categories: pds

15 comentarii pe “p.d.s. 36 – ‘Fâl-fâl, hipocampii noii morale sunt lângă Sibiu’”

  1. Radu Vancu Says:

    Hehe, e un pds cam prea cărtărescian după gustul meu (chiar dacă MC rulz, tot după gustul meu, fireşte)…🙂

    Mulţumesc frumos.

  2. capricornk13 Says:

    @zum: imagineaza-ti cum am citit-o eu, care nu o vazusem deloc pe blog (stiiiu, galeria striga rusine!)

  3. zum Says:

    @ Radu: nu cred ca ceva poate fi ‘prea’ cartarescian😛

    @ capricornk13: nu striga deloc rusine galeria, de ce-ar striga? dar du-te acum si citeste si blogul, cu tot cu comentarii. sa vezi ce-o sa-ti placa🙂

  4. Alexandru Says:

    @Zum: Soră (eg)Z.(actă), am subliniat cam aceleaşi pasaje din Sebastian. Bine, zic de pasajele pe care le-am subliniat cu mai multe culori, că toată cartea e subliniată.

    Sînt fan Omuleţul din Subterană, aşa am rîs de el, deşi mi-a fost şi milă. E clar acuma printre personajele mele preferate, mă regăsesc în el🙂 Sigur, e rău, dar răutatea asta e doar un produs derivat al dorinţei lui de a fi altfel, deci putem să-l iertăm sau măcar să-l înţelegem. Cred că Omuleţul e,de fapt, Omul, iar Subterana – Lumea. Şi Radu mi se pare că e nedrept cu el cînd îl face ”mignon dement” şi în toate felurile🙂

  5. zum Says:

    @ Alexandru: hai, mai, nu e chiar asa de rau Omuletul. sigur ca putem sa-l iertam si sa-l intelegem, mie mi-e foarte mila de el.
    e el intr-un fel, nu stiu cum sa zic acuma, da nu rau. si inca nu stie ca in fundul sufletului (care e larg desi se lupta sa-l faca mic) e de fapt bun. cred ca Sebastian stie, insa n-avem cum sa aflam asta fiindca povestea e spusa de Radu. care Radu… zici ca e nedrept? pai tu cum ai fi daca ar veni un Omulet sa ii tina copilului tau lectii despre sufletel?! eeei!🙂

    (chiar, ar trebui sa scoatem la Caligraf & Zum Verlag si niste editii cu sublinierile si notitele diversilor cititori🙂 )

  6. zum Says:

    @ Alexandru: am uitat sa spun ca tu mi-ai aratat prima data poemul ala de pe biblioteca de poezie. spun acum, ca asta trebuie stiut si pentru asta trebuie multumit de nenumarate ori🙂

  7. Alexandru Says:

    @Zum: Nu e chiar asa rau? Nu el voia sa administreze izomerul lui de praf Nestlé copiilor din Sibiu, ca sa aiba toti burti umflate, rahitism si nanism? Si sa devina el „overlord in lumea liliputa”? Sigur ca el „e intr-un fel” (rau), dar nu fundamental rau : )
    S-ar putea scrie un picomonumental tratat de antropologie despre Omuletul din Subterana (poate intr-unul din volumele lui Sebastian in editie critica, la Zum & Sebastian Verlag : ) .

    Rau fundamental, concentrat de rau e Bau-Bau. Chiar daca stiu ca Sebastian, pina la urma, reuseste sa-l goneasca si sa-l faca sa chitaie, mi-e frica tare cind citesc Privirea dublă-i e aşa de neagră, că negrul macilor e de argint. Iar prin ochii lui se uită ceva ce face negrul privirii verde absint. Si mi se albeste si mie pielea, mai ales ca l-am vazut acum citeva zile.

    (Pentru poem sa-i multumim de nenumarate ori lui Radu si bibliotecii de poezie : )

  8. zum Says:

    @ Alexandru: bun, deci suntem de acord ca Omuletul nu e fundamental rau. si oricat ar fi de rau, iti spun eu ca Sebastian are ac de cojocul lui fiindca stie mai multe ca noi.

    zici ca ti-a fost frica citind versurile alea? si nu te-ai linistit cand ai ajuns la ‘Sebastian face ochii mari, întinde braţele spre el şi râde. Uitându-se în ochii bebeului, Bau-Bau începe să se vaiere şi să fumege încet. Macii în flăcări se resorb tăcut, cu Bau-Bau cu tot, înapoi în parchet. Sebastian în vis închide ochii şi zâmbeşte şiret.’?🙂

    (l-ai vazut pe Bau-Bau?!!!)

  9. zum Says:

    (sa nu uit: oricat de multi Omuleti rai ar fi pe-acolo, oricate lectii despre sufletel, vraji inverse si maci negri ar aparea, eu citesc calma acum fiindca stiu ca ‘Sebastian în vis închide ochii şi zâmbeşte şiret.’ de-aia ma mir ca tu inca te mai sperii.)

  10. Alexandru Says:

    (oi fi eu mai slab de înger🙂 )

  11. zum Says:

    @ Alexandru: sau eu prea rea. de fapt creca asta e, is eu rea. e lucru stiut doar😀

  12. Alexandru Says:

    @Zum: clar, privirea lui bau-bau e căpruie în comparaţie cu a ta🙂

  13. DANIELFAUR Says:

    SI EU CRED CA ADUCE PUTIN CU CARTARESCU…E LUDIC

  14. zum Says:

    @ danielfaur: nici nu stiu ce sa mai zic.


  15. […] zic de mult timp că nu mai scriu despre poezie până nu zic ceva – un pic mai mult decat o mică declarație de dragoste – despre o carte care chiar îmi place, că nu vreau să par o din aia rea care îi bombăne […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: