p.d.s. 36 – ‘Fâl-fâl, hipocampii noii morale sunt lângă Sibiu’

Radu Vancu – Sebastian in vis, Tracus Arte 2010

Luati loc un pic. Il stiti pe Sebastian? Pe Sebastian cel din vis? Cum sa nu-l stiti, ca a fost vecin cu noi aici, in blogosfera?! Cam de prin vara lui 2009 (‘Sebastian în vis e Sebastian din trezie făcut poezie‘) pana in iarna lui 2010 (‘Faţă de ochişorii lui visând, Arta e pitică‘) Sebastian a locuit aici, cateva bloguri mai la deal. De fapt inca mai sta acolo, dar acum are si o alta cascioara, ca se facuse cam mare si era spatiul prea mic.

Sebastian cel din vis a crescut sub ochii nostri, pe strada blogurilor. L-am vazut incepand sa zboare cu ‘aripi transparente de mămăruț‘, facand vraji cu lapte praf, plimbandu-se in caruciorul Peg-Pérego prin parcul Sub Arini si facand fel de fel de nazdravanii. Am vazut cum lumea in care a aparut Sebastian a inceput sa se schimbe (‘Pe bulevardul Mihai Viteazu, la primele hopuri, transforma in piese de puzzle cele doua non-stopuri‘), pana si cartile si lumea lor au prins viata, au capatat sens in jurul lui Sebastian, care se plimba flancat de Pisicainele Benone si Broscoporc (pe ei ii stiti, da?). L-am vazut plimbandu-se nici mai mult, nici mai putin decat prin Univers, protejat de forte speciale – ‘Aplecat peste piticot, piticuțul Nietzsche îl ferește din când în când de pulsari și stele pitice. Cu pampersul jenându-l un pic la mers, Sebastian se plimbă de-a bușile prin univers.’

Am citit blogul lui Radu Vancu de cand a aparut si pana la final. Am vazut nascandu-se personaje, am ras si m-am induiosat (o sa radeti tare de Omuletul din Subterana, dar daca ati citit blogul ati ras si radeti si mai mult, si mai cu drag 🙂 ). La ceva vreme dupa ce Radu a postat ultimul poem mi-am facut din blog o cartulie si am inceput s-o citesc stand in fotoliu, de la cap la coada. Desi le vazusem pe toate crescand, unul cate unul, tot m-a luat prin surprindere atunci poezia, frumusetea, dragalasenia (asta cred ca e un cuvant care-i alunga pe multi, dar ce sa le fac eu daca au ascultat sfatul straunchiului Feodor?!), umorul… nici nu stiu ce sa mai zic. Mi-am dorit neaparat sa vad o carte, o carte adevarata, de hartie, cu poemele cu Sebastian tiparite negru pe alb si trimise in lume. Senzatia e diferita, una e sa citesti cate-un poem pe saptamana, sa vezi comentarii, idei, apalauze sau nasuri strambandu-se in direct, alta e sa citesti totul, legat si pus intre doua coperte/coperti. Iar cartea asta cu ‘poeme bebeluse’ e o carte cat se poate de serioasa, chiar daca n-o sa va demonstrez eu aici de ce.

‘”După cum ne-a învățat străunchiul nostru Feodor, sufletul omului trebuie strâmtat, fiindcă-i prea lărgit!”. Ascultând discursul de pe canapeaua de pluș foșnitor, Broscoporcul se face din ce în ce mai livid, Pisicâinele mai miorlăitor.’

Acum Sebastian are cartea lui si numai a lui, proaspat aparuta la editura Tracus Arte. Vedeti pe coloana din dreapta, am pus un widget 🙂 (widget e un cuvant care si-ar putea gasi locul prin poemele cu Sebastian). E ceva sa vezi o carte nascandu-se sub ochii tai si apoi sa o vezi publicata. Stiti care-a fost primul lucru pe care l-am facut? M-am apucat sa caut modificarile. Pe unele le-am gasit din prima, fiindca sunt evidente, pe altele doar comparand cu poezia online. Habar n-am de ce-am facut asta, probabil de curiozitate sa vad cum s-a mai schimbat Sebastian de cand nu l-am mai vazut, pe unde i-a mai aparut o alunita sau vreo vanataie de la inevitabilele lovituri pe care sunt nevoite sa le indure fiintele care merg in permanenta printr-un lan de picioare si colturi de mese. Uneori m-a apucat nostalgia, imi ziceam ‘eu il stiam asa, acum e altfel’. Sunt frumoase ambele variante, asa ca vi le recomand, neaparat. Si pentru ca insemnarea asta e de fapt un pds iar tot ce am pus mai sus sunt doar scurte fragmente (din carte, trebuie precizat), pe post de the real pds o sa copiez aici de pe blog ultimul Sebastian in vis, care ma emotioneza si acum nespus. Finalul din carte e altfel, dar eu sunt lenesa si mi-e mai usor sa dau un copy/paste de pe blogul vecin:

‘Sebastian în vis e aşadar Artistul. Dar şi Dogmatistul. E Goldmund şi Narziss, Adrian şi Serenus, barbarul şi Kavafis. E kenoză în crucificarea roză, e syzygia în „Pistis Sophia”. E Jorge de Burgos punând pe foc in-octavo-ul gros din „Poetica”, volumul doi, şi râzând în hohote – nu ştie că-i văzut de noi – pe retinele complet maculate sunt proiectate imagini dintr-un remake queer de von Trier, cu Michael şi Prince şi Goethe şi Schiller incubi şi sucubi în „Thriller”. E Trakl la vârsta buneilor citind nepoţeilor despre bătrânul Frank O’Hara citind „Dicţionarul Mara”. Sebastian în vis e ucenicul Sebastian şi împieliţatul Năică. Faţă de ochişorii lui visând, Arta e pitică.’

(l.e. cititi si varianta asta, prima pe care am vazut-o eu si singura pe care, deocamdata, o stiu pe de rost)

Explore posts in the same categories: pds